Secţia civilă – Decizia civilă nr. 132/A/28 septembrie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 419/2009 Tribunalul Sibiu a respins acţiunea formulată de reclamantul RI în calitate de mandatar al defunctei SH în contradictoriu cu pârâta Primăria oraşului Cisnădie prin Primar.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că notificarea a fost formulată de SH fostă proprietară a imobilului a cărui retrocedare s-a solicitat, identificat în CF nr.3325 Cisnădie nr. top 522, 523, 524, prin mandatar RI autentificată sub nr.2097/1998 de BNP D.E.
Cu toate acestea, prin dispoziţia nr. 915/2007 măsurile reparatorii au fost dispuse pe numele numitei SM prin mandatar cu procură specială RI, deşi aceasta a decedat în 09.08.2003 conform certificatului de deces în extras pentru uz oficial, fără a depune vreo notificare şi fără a-l mandata pe reclamantul RI în acest sens.
Astfel, cererile reclamantului privind greşeala de nume a titularului dreptului apar justificate, însă ulterior înregistrării acţiunii de faţă în data de 11.02.2008, pârâta a emis o nouă dispoziţie cu nr.197/25.02.2008 prin care „abrogă” expres la art.5 din aceasta, dispoziţia nr.915/2007.
Susţinerile reclamantului că actul nu putea fi revocat de emitent, odată ce i-a fost comunicat, nu au fost primite, având în vedere că potrivit art.25 alin.4 din L.10/2001 republicată în baza L. nr.247/2005, decizia sau dispoziţia emisă, face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.
Prin urmare, acesta este momentul intrării în circuitul civil al deciziilor, dispoziţiilor date în temeiul L.10/2001.
Până la întabularea în CF, actele emise în procedura administrativă, ca de altfel actele administrative în general, sunt în principiu revocabile şi pot fi desfiinţate pentru nelegalitate de către organul emitent, pentru că legea nu declară, decât cu unele excepţii, că ele sunt stabile, definitive sau irevocabile, astfel că organul emitent nu se desesizează prin adoptarea lor, având dreptul de a reveni asupra deciziilor precedente.
Revocarea desfiinţează definitiv actul emis, cu efect retroactiv, aşa încât prin „abrogarea” (sinonimă cu revocarea) dispoziţiei nr.915/2007 prin dispoziţia nr.197/2008, litigiul de faţă a rămas fără obiect sub aspectul îndreptării erorilor materiale invocate şi de a răspunde la petiţiile adresate pârâtei în legătură cu această dispoziţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul RI care a solicitat desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Sibiu – Secţia de Administrativ.
În expunerea de motive s-a arătat că instanţa civilă nu era competentă să soluţioneze cererea sa deoarece el a solicitat îndreptarea erorii materiale a actului administrativ – Dispoziţia nr. 915/2007 a Primarului oraşului Cisnădie – în sensul că acolo unde scrie „Melita” să se scrie „ Helene”, deci o acţiune care nu avea nici o tangenţă cu art. 26 din Legea nr. 10/2001, întrucât nu a atacat fondul.
Pe fondul cauzei s-a solicitat modificarea sentinţei şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată: îndreptarea erorilor materiale din dispoziţia de retrocedare imobil şi despăgubiri nr. 915/2007, obligarea intimatei să răspundă la petiţiile adresate, obligarea intimatei să îi comunice noua dispoziţie de retrocedare cu înlăturarea erorilor materiale. Apelantul a mai solicitat exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată la care a fost obligat în recursul privind competenţa materială a instanţei, restituirea taxei de timbru în valoare de 43,3 lei, micşorarea onorariului avocatului pe care partea adversă l-ar angaja şi obligarea intimatei la cheltuieli de judecată efectuate la fond şi în apel.
Intimata Primăria oraşului Cisnădie a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei ca fiind legală şi temeinică. De asemenea, intimata invocat în întâmpinare excepţia lipsei calităţii de reprezentant al apelantului în faţa instanţei de apel motivat de revocarea tacită a mandatului reclamantului prin numirea unui nou mandatar la data de 26.02.2008 şi excepţia lipsei interesului în promovarea apelului, întrucât dispoziţia 915/2007 a fost revocată prin dispoziţia 197/2008.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea a constatat că apelul este fondat şi a fost admis pentru următoarele motive:
Reclamantul a sesizat Tribunalul Sibiu cu o acţiune pe care a intitulat-o „ acţiune de contencios administrativ” solicitând îndreptarea erorilor materiale strecurate în Dispoziţia 915/2007 emisă de pârâta Primăria oraşului Cisnădie, obligarea pârâtei să-i răspundă cererilor depuse prin fax şi la care susţine că nu a primit răspuns precum şi acoperirea prejudiciului cauzat prin acordarea de daune materiale şi morale. Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ şi pe codul civil în privinţa despăgubirilor.
În aceste condiţii, în care reclamantul a precizat expres temeiul juridic al cererii sale înţelegând să aleagă o anumită cale procedurală deschisă de lege, insistând ulterior prin toate precizările depuse în faţa instanţei asupra faptului că este o acţiune de contencios administrativ, în mod nelegal a procedat instanţa atunci când a schimbat temeiul juridic al cererii reclamantului, considerând că în speţă este aplicabilă Legea 10/2001 şi, prin urmare, faţă de dispoziţiile art. 26 alin. 3 din această lege, competenţa materială ar aparţine Secţiei Civile.
De altfel, reclamantul a şi timbrat cererea sa cu 4 RON taxă judiciară de timbru, iar instanţa de contencios administrativ a respins cererea de reexaminare formulată de reclamant indicând în drept art. 3 lit. „m” din Legea 146/1997.
Or, acest articol se referă la timbrarea cererilor introduse de cei vătămaţi în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege.
Atâta timp cât s-a considerat că reclamantul a sesizat instanţa cu o acţiune în contencios administrativ, punându-i-se în vedere să achite o taxă judiciară de timbru aferentă acestui tip de acţiune, în mod nelegal şi arbitrar a schimbat instanţa temeiul juridic al cererii reclamantului la termenul din 11.06.2008, considerând că în speţă este incidentă Legea 10/2001 ( cu atât mai mult cu cât o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii 10/2001 nu se timbrează).
Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art. 297 alin. 2 cod procedură civilă, Curtea a admis apelul reclamantului RI împotriva sentinţei civile nr. 419/2009 pronunţată de Tribunalul Sibiu, pe care a anulat-o, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare secţiei comerciale şi de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu, conform temeiului juridic şi căii procedurale expres precizate de reclamant.
