JUDECĂTORIA MANGALIA
SENTINŢA CIVILĂ NR.423/C/ 18.02.2009.
Prestări servicii.Obligaţii. Sarcina probei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 21.01.2009 reclamanta S.C. x S.A. a chemat în judecată pe pârâtul S. E. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 321,28 lei reprezentând contravaloarea consumului de apă şi canalizare pentru perioada mai-august 2008, la plata sumei de 28.07 lei reprezentând penalităţi de întârziere precum şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 183,06 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu avocat.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a furnizat pârâtului apă potabilă şi a preluat apa uzată şi meteorică iar la data de 23.01.2008 între părţi a fost încheiat contractul nr. M 75975/2008.
Întrucât pârâtul nu a achitat la scadenţă contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, a arătat reclamanta, a fost convocat să se prezinte la data de 30.10.2008 la sediul societăţii în vederea concilierii directe.
S-a mai arătat de către reclamantă faptul că pârâtul nu a dat curs invitaţiei la conciliere dar a achitat facturile emise de reclamantă în perioada decembrie 2007-februarie 2008 iar la data de 18.12.2008 s-a prezentat la sediul societăţii reclamante, a recunoscut debitul pretins şi s-a obligat să achite în termen de 15 zile suma de 504,82 lei reprezentând contravaloarea consumului de apă şi canalizare pentru perioada februarie 2008-august 2008 şi penalităţi de întârziere în sumă de 28,07 lei.
Reclamanta a mai arătat faptul că, deşi termenul de plată a fost stabilit potrivit acordului părţilor, pârâtul nu şi-a respectat obligaţia de plată pe care şi-a asumat-o, a efectuat doar plăţi parţiale şi mai are de achitat suma de 321,28 lei reprezentând contravaloarea consumului de apă şi canalizare pentru perioada mai-august 2008 şi suma de 28.07 lei reprezentând penalităţi de întârziere.
Cu privire la penalităţile de întârziere s-a arătat faptul că au fost calculate în conformitate cu art. 19 alin.2 din contractul nr. M 75975/2008 încheiat de părţi şi au fost percepute pentru neachitarea în termen a facturilor fiscale emise de reclamantă.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 969, art. 1073 şi următoarele Cod civil şi art. 274 Cod procedură civilă.
Reclamanta a solicitat şi judecarea cauzei în lipsa părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.
Cererii i-au fost anexate copii de pe următoarele înscrisuri: contractul nr. încheiat de părţi şi anexa nr. 1 la contract, fişă sold pârât, invitaţia la conciliere directă înregistrată la societatea reclamantă, dovada comunicării invitaţiei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, procesul-verbal de conciliere încheiat la data de 30.10.2008 şi înregistrat la societatea reclamantă, procesul-verbal de conciliere încheiat la data de 18.12.2008 şi înregistrat la societatea reclamantă, facturile fiscale, ordin de plată.
Pârâtul, deşi legal citat, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în faţa instanţei de judecată pentru combaterea cererii formulate de către reclamantă.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi a probei cu interogatoriul pârâtului.
Deliberând asupra probei cu înscrisuri solicitată de reclamantă, instanţa a apreciat că este pertinentă, concludentă şi utilă justei soluţionări a cauzei şi, având în vedere dispoziţiile art.167 al.1, teza I Cod pr.civilă, a încuviinţat-o.
Deliberând asupra probei cu interogatoriul pârâtului, faţă de teza probatorie invocată, instanţa a apreciat că nu este utilă soluţionării cauzei şi a respins-o, având în vedere situaţia de fapt rezultată din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, în vederea soluţionării cauzei, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt.
Pe baza înţelegerii dintre părţi reclamanta a furnizat pârâtului, în perioada august 2007-decembrie 2007, apă potabilă şi a preluat apa uzată şi meteorică şi a emis fiscale depuse la dosar.
La data de 23.01.2008 a fost încheiat între părţi şi contractul de prestări servicii nr. M75975 având ca obiect furnizarea apei potabile şi preluarea apei uzate şi meteorice ( copie contract depusă la dosar).
Pârâtul nu a achitat la scadenţă contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă şi pentru plata cărora au fost emise facturile depuse la dosar.
Pârâtul a achitat contravaloarea facturilor anterior menţionate la data de 26.05.2008, astfel că au fost calculate de către reclamantă penalităţi de întârziere în cuantum de 28,07 lei, penalităţi reprezentând 0.1% din debit pe zi de întârziere.
Pârâtul nu a achitat la scadenţă nici contravaloarea facturilor fiscale nr. 80169906/31.05.2008, nr. 80239827/30.06.2008, nr. 80331802/31.07.2008 şi nr. 80457186/31.08.2008, motiv pentru care a fost notificat cu privire la existenţa debitului neachitat potrivit facturilor anterior menţionate şi i s-a solicitat ca în termen de 15 zile de la primirea notificării să se prezinte la sediul societăţii reclamante în vederea concilierii directe şi stingerii litigiului pe cale amiabilă.
Deşi invitaţia la conciliere directă i-a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, pârâtul nu a dat curs invitaţiei ( dovada de comunicare, invitaţia la conciliere directă şi procesul-verbal întocmit la data de 30.10.2008, anexate la dosarul cauzei).
La data de 18.12.2008 pârâtul s-a prezentat la sediul societăţii reclamante şi, prin semnarea procesului-verbal încheiat la această dată, a recunoscut atât faptul că a beneficiat de serviciile prestate de reclamantă cât şi debitul în valoare de 532,89 lei aferent perioadei februarie 2008-august 2008, debit reprezentând contravaloarea facturilor apă/canal în sumă de 504,82 lei şi penalităţile de întârziere în sumă de 28,07lei ( copie proces-verbal).
Prin acelaşi proces-verbal, pârâtul s-a obligat să achite debitul restant în termen de 15 zile.
Pârâtul a achitat doar în parte contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă astfel încât în evidenţele acesteia din urmă figurează cu un debit în sumă de 321,28 lei reprezentând contravaloarea consumului de apă şi canalizare potrivit facturilor fiscale nr. 80169906/31.05.2008, nr. 80239827/30.06.2008, nr. 80331802/31.07.2008 şi nr. 80457186/31.08.2008 şi cu suma de 28,07 lei reprezentând penalităţi de întârziere pentru neachitarea la termen a facturilor fiscale nr. 0628639/30.09.2007, nr. 0677067/31.10.2007 şi nr. 0801012/30.11.2007.
Pârâtul nu s-a prezentat în faţa instanţei de judecată pentru combaterea cererii formulate de reclamantă şi nu a solicitat administrarea de probe în apărare.
Având în vedere situaţia de fapt reţinută instanţa apreciază că sunt întrunite cerinţele legale pentru admiterea cererii formulate de reclamantă.
În drept, potrivit art. 969 Cod civil, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante iar potrivit art. 46 Cod comercial, obligatiunile comerciale se probează: cu acte autentice; cu acte sub semnătură privată; cu facturi acceptate; prin corespondenta; prin telegrame; cu registrele părtilor; cu martori, de cate ori autoritatea judecătoreasca ar crede ca trebuie sa admită proba testimoniala si aceasta chiar in cazurile prevăzute de art. 1191 din codul civil; prin orice alte mijloace de proba admise de legea civila”.
Potrivit art. 30 alin. 2 din Legea nr. 241/2006, „Utilizatorii au obligaţia de a respecta clauzele contractului de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, inclusiv prevederile regulamentului serviciului” iar potrivit alin.3 „Factura pentru furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestaţia a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, utilizatorii sunt obligaţi să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadenţă de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii şi termenul de scadenţă se înscriu pe factură”.
Potrivit art. 30 alin. 4 lit. a şi b din Legea nr. 241/2006, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenţei atrage după sine penalităţi de întârziere, care se datorează începând cu prima zi de la data scadenţei, iar potrivit alin. 5, „Nerespectarea de către utilizatori a prevederilor contractelor de furnizare prestare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare sau ale regulamentului serviciului atrage plata unor penalităţi şi despăgubiri pentru daunele provocate, iar în anumite cazuri, chiar sistarea serviciului prestat, în conformitate cu prevederile contractului”.
În conformitate cu prevederile art. 19 din contractul încheiat de părţi, plata facturilor este obligatorie şi se va face integral în termenul prevăzut la art. 15 punctul 12, respectiv în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii facturilor.
Faţă de dispoziţiile legale şi contractuale anterior menţionate şi având în vedere împrejurarea că din probele administrate în cauză a rezultat că pârâtul nu a achitat contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă în perioada mai – august 2008, constând în furnizarea de apă potabilă şi preluarea apelor uzate şi meteorice, şi nici penalităţile de întârziere asumate prin procesul-verbal încheiat la data de 18.12.2008, instanţa apreciază că cererea formulată de reclamantă este întemeiată şi o va admite.
Pe cale de consecinţă, instanţa va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 321,28 lei reprezentând contravaloarea consumului de apă şi canalizare potrivit facturilor fiscale nr. 80169906/31.05.2008, nr. 80239827/30.06.2008, nr. 80331802/31.07.2008 şi nr. 80457186/31.08.2008 şi a sumei de 28,07 lei reprezentând penalităţi de întârziere pentru neachitarea la termen a facturilor fiscale nr. 0628639/30.09.2007, nr. 0677067/31.10.2007 şi nr. 0801012/30.11.2007.
Potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Având în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate precum şi soluţia pronunţată pe fondul cauzei, de admitere a cererii de chemare în judecată, instanţa va dispune şi obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 183,06 lei reprezentând cheltuieli de judecată (33,06 lei – taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar şi 150 lei – onorariu avocat ales).
