În cazul în care nu există decât simple încercări ale instigatorilor, care nu au creat convingerea celor instigaţi să comită fapta prevăzută de legea penală şi nu a existat o determinare propriu-zisă, acestea nu ar putea fi sancţionate ca infracţiuni de sine stătătoare, prevăzute de art.29 Cod penal.
În aceste condiţii, instanţa apreciază că nu există indicii temeinice, în sensul art.143 Cod de procedură penală, pentru a se ajunge la concluzia că demersurile făcute de către cei doi inculpaţi pe lângă alte persoane pot fi considerate “acte de instigare”, instigare ce presupune convingerea unor persoane de a ucide o altă persoană şi nu numai lansarea unei propuneri, pe care cei instigaţi nu au luat-o în serios decât în scopul de a obţine bani, prin şantaj sau prin înşelăciune de la cei doi instigatori.
(Încheierea penală nr.25 din data de 27 februarie 2013 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin încheierea nr.15/P/27.02.2013 a Curţii de Apel Constanţa)
La data de 27.02.2013, pe rolul Tribunalului Constanţa s-a înregistrat cauza cu nr.2449/118 /2013, privind propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, privind pe inculpaţii V.L. şi S.D.L.
În motivarea propunerii, s-a arătat că inculpaţii sunt cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de instigare neurmată de la omor calificat, prevăzută de art.25 Cod penal, raportat la art.174 – 175 lit.a Cod penal, cu reţinerea art.175 lit.b Cod penal faţă de inculpata V.L. şi cu referire la art.29 Cod penal, faţă de ambii inculpaţi, constând în aceea că în luna februarie 2013, împreună cu S.D.L., cu intenţie, au determinat pe numiţii R.S., G.G. şi B.I., în schimbul unor sume de bani, să-l ucidă pe V.D.T. din interes material.
În susţinerea propunerii de arestare preventivă, s-a motivat că, la data de 22.02.2013, la sediul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa s-a prezentat numitul V.D.T., care a sesizat că fosta sa soţie V.L. intenţionează să-l ucidă, fiind dispusă să plătească persoane ce ar dori să-l ucidă în schimbul unor sume de bani.
Procedând la audierea persoanei vătămate, s-a stabilit că aceasta a fost căsătorită în perioada 2004 – 2012 cu numita V.L., din căsătoria acestora rezultând un copil minor în vârstă de 6 ani. Din declaraţia persoanei vătămate rezultă că, încă de la începutul căsătoriei, aceasta din urmă făcea deplasări periodice în Germania, soţul său cunoscând că este angajată în cadrul unei curăţătorii chimice.
În cursul anului 2012, V.D.T. a realizat că, de fapt. soţia sa nu lucra într-o asemenea unitate, ci practica prostituţia în cadrul Clubului „FKKL ACAPULCO” din oraşul german VELBERT, Strada Harkort, nr.3, în apropiere de DORTMUND, motiv pentru care, între altele, a intentat acţiune de divorţ.
La finele anului 2012, instanţa de judecată a stabilit custodia comună asupra minorului, domiciliul fiind stabilit la domiciliul tatălui, mama fiind obligată la piaţa unei pensii de întreţinere a copilului, urmând ca partajul bunurilor comune să aibă loc în cursul anului 2013.
La data de 21.02.2012, persoana vătămată a fost contactată telefonic de la numărul de apel 0770/041064 de un bărbat, care i-a solicitat să se întâlnească, suscitându-i interesul prin faptul că i-a spus că este în favoarea sa acest lucru. Întrevederea a avut loc în cadrul aceleiaşi zile în parcarea supermarketului „LIDL”, din oraşul Năvodari.
La această întâlnire, pe care partea vătămată a avut-o cu doi bărbaţi, ce nu îi erau cunoscuţi şi care au fost identificaţi ulterior în persoana numiţilor R.S. şi G.G., a participat şi prietenul părţii vătămate C.C.M.
În cadrul discuţiei purtate cu ce doi bărbaţi, V.D.T. arată că a aflat că soţia sa intenţiona să-l ucidă, în acest sens ea contactându-i pe cei doi bărbaţi prin intermediul iubitului ei, un anume „D”, care deţine un telefon cu numărul de apel 0733/799934.
Tot de la aceştia, partea vătămată a mai aflat că ei ulterior s-au întâlnit ulterior şi cu V.L., care le-a solicitat faptul de a-l ucide în schimbul sumei de 17.000 EURO.
Despre aceşti bani, învinuita V.L. le-a spus numiţilor R.S. şi G.G. că îi ţine la o prietenă a sa, pentru că retragerea unei astfel de sume din bancă a reprezenta un indiciu care ar putea duce la prinderea ei.
Din investigaţiile efectuate de către lucrătorii de poliţie rezultă că această prietenă a ei ar putea ti numita P.M.M.
Pentru a proba veridicitatea spuselor lor, numiţii R.S. şi G.G. i-au expus părţii vătămate mai multe detalii despre programul său de viaţă aflate de la V.L. şi au informat-o că, la solicitarea acesteia, au efectuat împreună activităţi de urmărire în zilele anterioare, indicându-i locul unde domiciliază şi autoturismul pe care îl foloseşte.
Cei doi i-au relatat părţii vătămate, dar şi ulterior, cu ocazia audierii de către anchetatori, că inculpata V.L. cu iubitul ei, inculpatul S.D.L. ar fi plecat în Germania pentru a contacta şi a angaja o persoană de origine albaneză, din Germania, care să-l lichideze, întrucât ei au refuzat să mai ducă la îndeplinire cererea celor doi inculpaţi.
La întâlnirea părţii vătămate cu martorii R.S. şi G.G. a participat şi martorul C.C.M. care confirmă odată în plus veridicitatea celor întâmplate, prezentând înregistrarea discuţiei, conţinutul acesteia fiind redat în cadrul unui proces-verbal existent la dosarul cauzei.
Avându-se în vedere mijloacele materiale de probă de la dosarul cauzei, din care rezultă indicii temeinice ale săvârşirii infracţiunii de instigare la omor calificat reţinută în sarcina inculpaţilor V.L. şi S.D.L., precum şi starea puternică de teamă de care este cuprinsă partea vătămată, s-a dispus de către procuror, prin ordonanţă, protejarea deplasărilor acestuia.
Din analiza declaraţiilor persoanelor instigate R.S. şi G.G. rezultă că aceştia, în cursul lunii februarie 2013, au fost contactaţi de către cunoştinţa lor, inculpatul S.D.L., care le-a expus că el se află în relaţii de prietenie cu inculpata V.L., ce a divorţat de fostul ei soţ, cu care are afaceri în Municipiul Constanţa, respectiv două firme de transport, şi întrucât, între ei există o stare conflictuală, l-a rugat pe el să găsească o persoană care să-l ucidă, motiv pentru care, au luat hotărârea să se întâlnească, lucru ce s-a şi întâmplat în faţa magazinului” PENNY” din oraşul Năvodari.
Persoanele instigate precizează faptul că inculpatul S.D.L. le-a cerut celor doi să caute pe cineva care să fie dispus să-l omoare pe V.D.T., inculpata V.L. fiind dispusă să plătească suma de 17.000 curo, având pe loc suma de 13.000 euro, iar diferenţa de 4000 euro urmând a fi plătită ulterior.
Aceştia mai precizează că inculpaţii doreau moartea părţii vătămate, deoarece aceasta ar fi avut şi are un comportament agresiv faţă de V.L., iar ei doresc să-i preia afacerile.
De asemenea, din declaraţiile acestora rezultă că cei doi instigaţi l-au contactat pe cel de-al treilea, în persoana lui B.I., care are o constituţie mai robusta şi un aspect de „om dur” şi i l-au prezentat inculpatului S.D.L., iar la întâlnirea avută, inculpatul le-a cerut celor trei să-i suprime viaţa victimei V.D.T.
G.G. şi R.S., la întâlnirea cu inculpatul S.D.L., au înregistrat cu telefonul mobil o parte a discuţiilor dintre ei, pe care au pus-o ulterior, la dispoziţia anchetatorilor.
Rezultă, astfel, că la data de 17.02.2013 inculpaţii V.L. şi S.D.L. s-au întâlnit la domiciliul lui S.D.L. din Năvodari cu R.S. şi G.G., loc unde inculpata V.L. le-a relatat celor doi starea conflictuală dintre ea şi V.D.T. atât din timpul căsniciei, cât şi după divorţ, convingându-i pe aceştia de problema ce o afectează şi i-a convins de necesitatea săvârşirii faptei de omor, asigurându-i că vor primi suma de bani asupra căreia s-au înţeles.
Persoanele instigate relatează ca, în cursul celor aproximativ 30-40 minute cât au discutat despre fapta ce face obiectul dosarului, de faţă au fost cei doi inculpaţi, timp în care R.S. le-a şi prezentat un pistol pe care urma să-l folosească la uciderea victimei, dând relaţii şi despre modalitatea în care urma să îi suprime viaţa adică, în calitatea lui de lucrător la RDS, să o aştepte pe victimă în scara blocului şi să o împuşte prin tragerea a două rânduri de focuri, în aşa fel încât să se asigure că nu va mai rămâne în viaţă, relatare cu care cei doi inculpaţi au fost de acord.
Aceştia mai precizează faptul că inculpata V.L. le-a relatat că, anterior găsirii lor, a mai contactat un bărbat în Germania, pentru a-l omori pe V.D.T., căruia i-a dat un avans de 2.500 de euro şi i-ar fi luat bilet de avion pentru România, dar acesta nu a comis fapta şi a păcălit-o.
În timpul discuţiilor ce a avut loc între cei doi inculpaţi şi persoanele instigate R.S. şi G.G., rezultă că cei doi le-au indicat persoanelor instigate date despre reşedinţa victimei, menţionând acestea pe un bilet pe care l-au înmânat celor doi. Acest bilet se află la dosarul cauzei, fiind predat organelor de anchetă de către R.S. şi G.G., prin intermediul victimei, fapt recunoscut cu ocazia audierii şi de către inculpatul S.D.L., dar negat de inculpata V.L.
Persoanele instigate au mai declarat faptul că, la data de 17.02.2013, când s-au întâlnit cu inculpaţii, nu au luat hotărârea datei la care să suprime viaţa victimei, ca urmare a discuţiilor legate de piaţa pusă în discuţie şi a neîncrederii care s-a ivit între aceştia.
Tot din declaraţiile acestora, cât şi a martorului B.I. rezultă faptul că în zilele anterioare datei de 17.02.2013 aceştia l-au contactat şi pe martorul B.I. şi la solicitarea inculpatului S.D.L. s-au întâlnit, ocazie cu care S.D.L. i-a explicat că prietena sa, inculpata V.L. are probleme cu fostul ei soţ V.D.T. şi că ei doresc să-i ia viaţa acestuia.
În acest context, inculpatul i-a cerut persoanei instigate B.I. să meargă cu el cu maşina împreună şi cu celelalte două persoane instigate, să-i arate unde locuieşte persoana de care doreşte să scape, dar acest lucru nu a avut loc, întrucât persoana instigată a refuzat propunerea.
Din mărturia persoanei instigate B.I. rezultă că în data de 18 sau 19 februarie 2013 a fost contactat de către inculpatul S.D.L. şi s-au întâlnit în zona „CITY MALL” unde se afla în timpul serviciului, ocazie cu care inculpatul i-a solicitat din nou să-l omoare pe V.D.T. ori să găsească el o altă persoană, spunând că el şi prietena lui, inculpata, sunt într-o situaţie disperata şi că îşi doresc acest lucru, B.I. fiind nevoit să-l refuze din nou.
Analizând materialul probator de la dosarul cauzei rezultă că inculpaţii au îndemnat persoanele instigate să săvârşească infracţiunea de omor calificat, sugerându-le mai întâi ideea săvârşirii acestei fapte şi ulterior placându-i să accepte acea idee şi să treacă la realizarea ei.
Prin activitatea infracţională a inculpaţilor, materializată prin actele de la dosarul cauzei, rezultă că aceştia au tăcut să nască în mintea persoanelor instigate R.S. şi G.G. hotărârea de a săvârşi fapta de omor, realizând în acest fel cauzalitatea psihică, ce precede şi însoţeşte, apoi cauzalitatea fizică adică, efectuarea actelor de executare prin care se săvârşeşte fapta. Aceştia, prin contribuţia lor au generat şi realizat latura subiectivă din conţinutul infracţiunii de omor calificat, astfel inculpaţii au luat contact cu cei instigaţi, respectiv R.S. şi G.G., iar în cazul inculpatului S.D.L. şi cu instigatul B.I., îi convinge, le şi dă informaţii despre victimă, ceea ce au constituit în esenţă acte de pregătire în vederea săvârşirii infracţiunii, fără aceste acte materiale contribuţia instigatorilor nu s-ar ti putut exterioriza şi ar fi rămas ineficientă.
Instigarea numiţilor R.S., G.G. şi B.I. a fost operată atât de fiecare inculpat în parte, dar şi concomitent şi succesiv faţă de fiecare persoană instigată, dau faţă de doi dintre aceştia, legată de aceeaşi infracţiune de omor calificat în dauna aceleiaşi persoane vizate, respectiv persoana vătămată V.D.T.
Inculpaţii V.L. şi S.D.L., pentru a determina persoanele instigate la comiterea faptei de omor, le-a insuflat ideea lor de a ucide partea vătămată şi de a accepta acest fapt în îndemnuri, insinuări, rugăminţi, argumente şi promisiunea unor sume de bani.
Instigaţii au acceptat ideea de a ucide pe V.D.T. deci, determinarea acestora a fost realizată în mod serios şi concret, aceştia nu au cerut timp de gândire, nu a fost o simplă încercare.
Inculpaţii au comis infracţiunea ce li se reţine în sarcină, atât laolaltă (coinstigare), cât şi în mod separat (instigare concurentă), aici remarcând faptul că actele de instigare efectuate asupra martorului B.I. nu au reuşit să-l determine pe acesta, deoarece a respins pur şi simplu, cu toate că inculpatul S.D.L. a încercat de mai multe ori să-1 convingă să comită fapta de omor, motivându-se în mai multe moduri şi făcând asigurarea plăţii pecuniare.
În opinia Ministerului Public, actele de instigare a inculpaţilor au reuşit să determine persoanele instigate R.S. şi G.G., acestea au acceptat să săvârşească fapta de omor calificat, acceptarea nefiind urmată de un început de executare. Astfel, se poate aprecia că motivele ce ţin de teama, dificultăţile ivite între timp şi neonorarea unor promisiuni făcute de inculpaţi, alături de cauzele pentru care cei instigaţi s-au răzgândii, după ce au acceptat propunerea inculpaţilor, nu interesează.
Concomitent, se apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din lezarea valorilor şi relaţiilor sociale privind apărarea vieţii şi integrităţii fiinţei umane, ceea ce afectează sau periclitează ordinea publică, cu implicaţii şi rezonanţe negative în rândul colectivităţii.
Prin fapta comisă de inculpaţi s-a creat o stare de nelinişte în rândul cetăţenilor din zona unde aceştia convieţuiau, precum şi a colectivităţii în care aceştia trăiau, iar prezenţa inculpaţilor în libertate ar provoca o stare de indignare, de dezaprobare publica, de natură a determina o stare de insecuritate, de a amplifica starea de tensiune în rândul publicului sau a unui grup important de persoane, de natură a crea o presiune psihică asupra martorilor care au dat sau urmează să dea declaraţii în defavoarea inculpaţilor, existând şi riscul de recidivare.
•
Examinând propunerea de arestare formulată faţă de inculpaţi, instanţa apreciază că în cauză nu poate fi luată măsura arestării preventive pentru instigare neurmată de executare la infracţiunea de omor calificat, aşa cum a fost reţinută în sarcina acestora, pentru următoarele considerente :
Instanţa nu neagă faptul că cei doi inculpaţi i-au contactat pe martorii R.S. si G.G. pentru a le cere acestora să-l omoare pe soţul inculpatei, V.D.T., cu care este în proces de divorţ.
De altfel, această împrejurare este descrisă în amănunt de către cei doi martori şi contestată în parte de inculpaţi, în sensul că ei ar fi dorit doar ca V.D.T. să fie bătut şi că nu s-a pus problema ca el să fie omorât, martorii fiind cei care au cu această propunere.
Cu toate acestea, în cauză nu este îndeplinită o condiţie esenţială pentru a putea fi reţinută infracţiunea ce li se impută inculpaţilor, anume aceea ca activitatea de instigare să fi condus la determinarea celor doi instigaţi să comită fapta şi să ia în serios această solicitare.
În cazul în care nu există decât simple încercări ale instigatorilor, dar care nu au creat convingerea celor instigaţi să comită fapta, fără să fi existat o determinare propriu-zisă, aceasta nu ar putea fi sancţionată ca o infracţiune de sine stătătoare, cum este cea prevăzută la art.29 Cod penal.
Or, în cazul de faţă, martorul G.G. a declarat că numitul “I”, o altă cunoştinţă de-a lor, a refuzat “să intre în combinaţie”, atunci când a auzit despre ce este vorba şi că împreună cu “S” au hotărât să intre în afacerea propusă de “D”, dar nu ca să îl omoare pe acel bărbat, ci doar să încerce să câştige ceva bani de la prietena lui D.
Martorul B.I., care a fost contactat de inculpatul S.D., a arătat că a realizat ce propunere i se face şi că nu este o glumă, după modul serios în care S.D. vorbea, însă realizând starea de pericol, l-a refuzat, spunându-i să-şi vadă de treabă.
Martorul R.S. a relatat că S.D. dorea neapărat să îl omoare pe fostul soţ al actualei sale prietene, însă după ce a discutat cu el, a stabilit împreună cu G.G. că nu pot să facă aşa ceva şi nici să găsească pe cineva să îl omoare, însă ar putea simula acest lucru, pentru a-l păcăli pe S.D., “ca să scoată bani” de la el.
Martorul a mai arătat că a spus despre această simulare şi lui “I”, care a fost de acord să participe şi el pentru a lua bani de la S.D. şi prietena lui.
Faptul că martorii nu au fost convinşi asupra hotărârii de a ucide pe fostul soţ al inculpatei reiese şi din convorbirea telefonică înregistrată de partea vătămată V.D.T. (fila 91 DUP), din care reiese că s-a întâlnit cu R.S. şi G.G., fiindu-i adus la cunoştinţă că soţia lui “îl vrea mort”, oferindu-i-se detalii legate de propunerea primită de ei (suma de bani oferită şi modalitatea de ucidere).
Din aceeaşi conversaţie reiese, în mod cert, că cei doi doreau să folosească o înregistrare a convorbirii purtate cu ocazia solicitării de a-l omorî pe V.D.T., însă şi-au dat seama că aceasta i-ar implica şi pe ei, iar atunci, neexistând şanse să obţină vreo sumă de bani de la inculpaţi, l-au contactat pe cel vizat, adică pe V.D.T.
Inculpata a declarat în faţa instanţei că le-a cerut celor doi să-l bată pe fostul soţ, însă atunci când aceştia au venit cu propunerea de a-l omorî pentru o sumă de bani, a lăsat discuţia fără final, iar apoi s-a gândit toată noaptea şi i-a cerut prietenului ei să-i contacteze şi să le spună că nu mai vrea să facă nimic.
Acest lucru este, într-adevăr, dovedit cu mesajul transmis la data de 18.02.2013, ora 19.00, “A căzut totul când o să ajung îţi spun.”, dar şi cu declaraţiile şi convorbirea la care s-a făcut referire mai sus, în sensul că, inculpata a făcut o propunere, însă apoi, realizând gravitatea, s-a răzgândit.
Martorii, la rândul lor, dându-şi seama că ar putea obţine pe seama dicuţiei înregistrate cu telefonul o sumă de bani, au părut interesaţi de ofertă, dar nu au crezut niciodată în ea că o vor pune în aplicare.
În aceste condiţii, instanţa apreciază că nu există indicii temeinice în sensul art.143 Cod de procedură penală, pentru a se ajunge la concluzia că demersurile făcute de cei doi inculpaţi pe lângă alte persoane pot fi considerate acte de instigare, instigare ce presupune convingerea unor persoane de a ucide o altă persoană, şi nu doar lansarea unei propuneri pe care cei instigaţi nu au luat-o în serios, decât în scopul de a obţine bani, prin santaj sau prin înşelăciune, de la cei doi instigatori.
În raport cu această situaţie, instanţa nu a mai analizat şi condiţiile prevăzute de art.148 lit.f Cod de procedură penală, nefiind întrunite şi condiţiile art.143 Cod de procedură penală.
Prin urmare, nu a dispus luarea nici unei alte măsuri preventive, astfel cum s-a solicitat, având în vedere că fapta ce li se reţine inculpaţilor, la acest moment procesual, nu îmbracă forma unei infracţiuni care să poată fi pedepsită de lege.
Pentru aceste considerente, instanţa a respins propunerea de arestare preventivă formulată faţă de ambii inculpaţi, cheltuielile judiciare fiind lăsate în sarcina statului.
