Legea nr.10/2001, art.20 alin.1, art.22 alin.5
Conform art. 20 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, persoanele care au primit despagubiri în conditiile Legii nr. 112/1995 cu modificarile ulterioare, pot solicita restituirea în natura, numai în cazul în care imobilul nu a fost vândut pâna la data intrarii în vigoare a prezentei legi, si numai dupa returnarea sumei reprezentând despagubirea primita, actualizata cu indicele de inflatie.
Autoarea reclamantului, în viata la data intrarii în vigoare a Legii nr.10/2001, nu a înteles sa-si fructifice dreptul subiectiv recunoscut prin textul de lege sus citat, în sensul ca nu a intentat o notificare în termenul legal pentru restituirea în natura a imobilului.
Autoarea reclamantului, în viata la data intrarii în vigoare a Legii nr.10/2001, nu a înteles sa-si fructifice dreptul subiectiv recunoscut prin textul de lege sus citat, în sensul ca nu a intentat o notificare în termenul legal pentru restituirea în natura a imobilului.
Termenul sus citat, este un termen de decadere, astfel încât, neexercitarea notificarii înauntrul acestuia, atrage conform art. 103 alin. 1 Cod procedura civila, decaderea. Ca urmare a decaderii autoarei sale din dreptul de a obtine restituirea în natura a imobilului, reclamantul nu are în patrimoniu o speranta legitima pentru restituirea imobilului în natura, chiar daca este continuatorul acesteia, ca si legatar universal. Speranta legitima nu exista chiar daca imobilul nu a fost înstrainat de catre stat în temeiul Legii nr.112/1995.
Neîncasarea despagubirilor stabilite printr-un titlu executoriu, de catre autoarea reclamantului, nu constituie un motiv de împiedicare în neintentarea notificarii pentru a deveni incidente dispozitiile art. 103 alin. 1 teza finala si art. 103 alin. 2 Cod procedura civila.
Neîncasarea despagubirilor stabilite printr-un titlu executoriu, de catre autoarea reclamantului, nu constituie un motiv de împiedicare în neintentarea notificarii pentru a deveni incidente dispozitiile art. 103 alin. 1 teza finala si art. 103 alin. 2 Cod procedura civila.
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A IV A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR.704/23.11.2010
Prin cererea din 11.11.2009, reclamantul D.F. i-a chemat în judecata pe pârâtii Municipiul Bucuresti prin Primarul General si SC Orizont SA, pentru a fi obligati sa-i restituie în natura imobilul compus din suprafata de 400 mp teren si casa de locuit situata în Bucuresti, str. Alizeului nr. 46, Sector 6 (fost str. Zoe Grant nr.50).
În motivare, a aratat ca autoarea sa R.E. a mostenit de la sotul sau R. G. imobilul sus citat si ca, pentru acesta s-a dispus plata de despagubiri prin hotarârea nr. 2541 din 15.06.1999a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995.
Cum valoarea despagubirilor stabilita pentru aceasta hotarâre este modica, iar Legea nr.10/2001 permite restituirea în natura a tuturor imobilelor preluate abuziv în proprietatea statului, apreciaza ca este îndreptatit la restituirea în natura a imobilului .
În drept si-a întemeiat actiunea pe dispozitiile art. 25 din Legea nr.10/2001 si a art. 1073 Cod civil.
Prin sentinta civila nr. 557/13.04.2010 Tribunalul Bucuresti Sectia a III-a Civila a respins ca neîntemeiata actiunea.
Pentru a hotarî astfel, tribunalul a retinut ca prin cererea de chemare in judecata se solicita restituirea imobilului situat in str. Alizeului nr. 46, sector 6, potrivit dispozitiilor Legii 10/2001, imobil ce a apartinut autoarei sale, Roman Ecaterina si pentru care prin hotarârea nr. 2441/15.06.1999 a Comisiei pentru aplicarea Legii 112/1995 s-a hotarât acordarea de despagubiri în suma de 171.147,089 lei.
Reclamantul a aratat ca nu a formulat notificare potrivit Legii 10/2001, însa având in vedere ca suma de bani stabilita de Comisia de aplicare a Legii 112/1995 nu a fost încasata si ca imobilul nu a fost înstrainat in baza legii 112/1995, este îndreptatit la restituirea in natura a bunului.
Tribunalul a retinut ca termenul prev. de art. 22 alin. 1 din Legea 10/2001, ce a fost prelungit succesiv prin doua acte normative, si anume prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2001 si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 145/2001, respectiv pâna la 14 februarie 2002, este un termen de decadere care potrivit alin 5 atrage pierderea dreptului de a mai cere restituirea imobilului in natura sau prin masuri reparatorii.
Ratiunea pentru care a fost instituit ca fiind termen de decadere a rezultat tocmai din preocuparea legiuitorului de a dinamiza procedura de punere în aplicare si finalizare a operatiunilor de retrocedare în natura sau prin echivalent a bunurilor trecute în proprietatea statului sau preluate în orice mod de acesta.
Pentru a beneficia de restituirea in natura a imobilului, era necesara formularea notificarii prevazuta de art. 22 (fost 21) din Legea nr. 10/2001, republicata, pâna la data de 14 februarie 2002.
Având în vedere ca reclamantul nu a formulat notificare, sanctiunea care intervine o reprezinta decaderea acestuia din dreptul de a solicita restituirea bunului in natura sau masuri reparatorii in echivalent, conform art. 22 alin. 5 din Legea 10/2001.
Formularea de catre autorul reclamantului a cererii de restituire a imobilului in temeiul Legii 112/1995, ce a fost solutionata, nu este de natura a acoperi obligativitatea formularii notificarii in temeiul Legii 10/2001, deoarece demersurile de recuperare a imobilului, facute anterior aparitiei Legii nr. 10/2001, nu pot fi echivalate notificarii si considerat astfel, ca acest act de declansare a procedurii speciale a fost îndeplinit.
Acesta întrucât potrivit art. 1 C. civ., legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactiva (principiul neretroactivitatii legii civile având valoare constitutionala, conform art. 15 alin. (2) din Constitutie).
Aceasta înseamna ca efectele unei legi nu se pot întoarce în timp, pentru a recunoaste eficienta juridica unor acte împlinite înainte de intrarea sa în vigoare.
Norma care reglementeaza obligativitatea transmiterii notificarii a intrat în vigoare, conform art. 78 din Constitutie, la 3 zile de la data publicarii sale în Monitorul Oficial si ca atare, de la acest moment destinatarii normei legale trebuiau sa se supuna prescriptiilor acesteia.
Cum ulterior adoptarii legii si intrarii sale în vigoare, reclamantul sau autoarea acestuia nu s-au conformat dispozitiilor acesteia, tribunalul a constatat ca a intervenit sanctiunea decaderii (art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001) din dreptul de a solicita masuri reparatorii în natura sau prin echivalent.
Împotriva sentintei, a declarat apel reclamantul, care în sustinerea motivelor de nelegalitate si netemeinicie invocate, a sustinut în concret, ca instanta ar fi trebuit sa-i admita actiunea, de vreme ce, a existat o notificare întemeiata pe prevederile Legii nr.112/1995, iar despagubirile stabilite prin Hotarârea nr. 2541/15.06.1999 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr.112/1995 sunt modice, si nici dupa 11 ani, nu au fost acordate.
Asa fiind, având în vedere ca imobilul se afla si în prezent în proprietatea pârâtilor si se auto degradeaza, ar fi normal sa i se restituie în natura în scopul repararii nedreptatii de trecere nelegala în proprietatea statului.
Apelul nu este întemeiat.
Astfel, Curtea constata ca prin hotarârea nr. 2541/15.06.1999 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995, autoarei reclamantului R.E. decedata, al carei legatar universal este reclamantul, i s-a restituit în natura un alt imobil situat în Bucuresti, str. Falciu nr. 12, Sector 6 si i s-au acordat despagubiri în cuantum de 171.147.089 lei pentru constructia si terenul de 385 mp din Bucuresti, str. Alizeului nr. 46, Sector 6.
R.E. nu a atacat hotarârea cu contestatie, astfel încât, aceasta a ramas definitiva.
Într-adevar, conform art. 20 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, persoanele care au primit despagubiri în conditiile Legii nr. 112/1995 cu modificarile ulterioare, pot solicita restituirea în natura numai în cazul în care imobilul nu a fost vândut pâna la data intrarii în vigoare a prezentei legi, si numai dupa returnarea sumei reprezentând despagubirea primita, actualizata cu indicele de inflatie.
În acest sens, prin prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001, s-a prevazut ca persoana îndreptatita va notifica în termen de 6 luni de la data intrarii în vigoare a prezentei legi persoana juridica detinatoare, solicitând restituirea în natura a imobilului. Acest termen a fost prelungit succesiv cu înca 12 luni prin OUG nr. 109/2001 si nr. 145/2001.
Termenul sus citat, este un termen de decadere, astfel încât, neexercitarea notificarii înauntrul acestuia, atrage conform art. 103 alin. 1 Cod procedura civila, decaderea.
Ca urmare a decaderii autoarei sale din dreptul de a obtine restituirea în natura a imobilului, reclamantul nu are în patrimoniu o speranta legitima pentru restituirea imobilului în natura, chiar daca este continuatorul acesteia, ca si legatar universal.
În consecinta, pe buna dreptate, prima instanta a respins actiunea.
Asa fiind, în baza art. 296 Cod procedura civila, urmeaza a se respinge apelul, ca nefondat.
