Prin sentinţa civilă 730/2006 s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declarat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău – Secţia comercială şi de administrativ, a cauzei privind pe reclamanţii S.N-, B.D., R.E, P.M., P.D.E., P.A., P.G., R.E. şi D.O. în contradictoriu cu pârâţii D.G.F.P.Bc., şi M.F.P. Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele :
Prin cererea formulată reclamanţii S.N., B.D., R.E., P.M., P. D.E., P. A., P. G., R. E. şi D. O., în calitate de consilieri juridici în cadrul D.G.F.P. Bacău au solicitat în contradictoriu cu D.G.F.P. Bacău şi M.F.P. Bucureşti plata drepturilor băneşti, reprezentând prima de concediu pentru anii 2001 – 2006, actualizată la zi, cu indicele de inflaţie, de la naşterea dreptului şi până la data plăţii efective.
Constatăm, în raport de obiectul cererii că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii 188/1991 şi ale O.U.G. 123/2003 privind salarizarea bugetarilor, respectiv ale art. 49 care arată că „atunci când se constată modul de stabilire a salariului ……..alte sporuri, competenţa de soluţionare aparţine Secţiei de contencios administrativ – instanţa de fond a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus în consecinţă.
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă au declarat recurs reclamanţii care au criticat hotărârea sub următoarele aspecte:
Deşi în motivarea hotărârii recurate instanţa de fond face trimitere la legile speciale, nu se invocă articolul care reglementează situaţia ce face obiectul litigiului.
Se ignoră de către instanţa de fond faptul că în Legea 188/1999, se găseşte reglementat doar la art. 92 soluţionarea litigiilor, privind anumite drepturi ce se cuvin în timp ce art. 93 din acelaşi act normativ arată explicit că dispoziţiile Legii 188/*1999 se completează cu prevederile legislaţiei muncii.
Recurenţii mai arată că prin chiar, cererea de chemare în judecată au arătat că temeiul de drept pe care-şi întemeiază acţiunea îl reprezintă art. 281 – 284 din Legea 53/2003 cu trimitere la dispoziţiile art. 34 alin.2 din Legea 188/1999, însă instanţa de fond nu a făcut nici o analiză asupra acestui aspect.
Considerând aşadar că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile din Codul muncii recurenţii au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii la secţia civilă a Tribunalului Bacău .
Curtea examinând hotărârea recurată în raport de motivul de recurs invocat şi din oficiu, constată recursul întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Raportul juridic de serviciu dintre şi autoritatea ori instituţia publică din administraţia centrală şi locală a fost reglementat prin Legea 188/1999, cu modificările ulterioare, privind Statutul funcţionarilor publici.
Este adevărat că, în cazul funcţionarilor publici, prin excepţie, Legea 188/1999 prevede competenţa funcţională a instanţei de contencios administrativ pentru soluţionarea conflictelor de drepturi, însă această competenţă nu îi este atribuită în plenitudine de jurisdicţie, ci limitativ, doar pentru o anumită categorie de conflicte de muncă, cele strict prevăzute de legea specială.
Ca urmare, în virtutea caracterului absolut al normelor de competenţă funcţională şi principiului „excepţio est strictissimae interpretationis” rezultă că orice alte litigii ce constituie conflicte de muncă în sensul art. 281 din Codul muncii, sunt de competenţa instanţelor prevăzute de art. 284 alin. 1 din Codul muncii şi nu a instanţelor de contencios administrativ.
Cum în cazul de faţă obiectul litigiului, nu se încadrează în categoria celor prevăzute de Legea 188/1999 astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. 192/2002; O.U.G. 82/2004 şi O.U.G. 92/2004 nefiind vorba de stabilirea unui drept salarial ci de acordarea acestuia competenţa de soluţionare a litigiului de faţă se stabileşte în raport de dispoziţiile art. 284 alin.1 din Codul muncii cu trimitere la art. 2 pct. 1 lit. b/1 cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 cod procedură civilă, a admis recursul, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă şi secţie.
Decizia civilă nr. 941/11.09.2006 a Curţii de Apel Bacău
