Arest preventiv (Propunere de prelungire a arestarii preventive. Nerespectarea termenului de 5 zile prevazut de art. 235 alin. 1 cod procedură penală).
Conform art. 235 alin. 1 cod procedură penală „propunerea de prelungire a arestării preventive împreună cu dosarul cauzei se depun la judecătorul de drepturi şi libertăţi cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive”, nerespectarea termenului atragand nulitatea absoluta a propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului.
Potrivit interpretării date de Curtea Constituţională a României in considerentele Deciziei nr. 336/30.04.2015 publicate în M. Of. nr. 342/19.05.2015- considerente obligatorii, conform art. 147 alin. 4 din Constituţia României şi Deciziilor nr. 1/1995, 1415/2009, 414/2010 ale Curţii Constituţionale a României, de la data publicării Deciziei în Monitorul Oficial al României – termenul de 5 zile prevăzut de art. 235 alin. 1 cod procedură penală este un termen procedural, de regresiune, peremptoriu, a cărui nerespectare atrage decăderea procurorului din exerciţiul dreptului de a depune propunerea de prelungire a duratei arestării preventive şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen (par. 24, 25, 48, 49 din considernetele Deciziei nr. 336/30.04.2015 a Curţii Constituţionale publicate în M. Of. nr. 342/19.05.2015).
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, SECŢIA A II-A PENALĂ, Încheierea Nr. 700/CO/DL din 30.06.2015, Dosar nr. 1166/122/2015)
Prin încheierea dată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Giurgiu – Secţia Penală la 24.06.2015 în dosarul nr. 1166/122/2015 s-au dispus următoarele: a fost respinsă excepţia nulităţii absolute invocata de către inculpatul D.D. ca neîntemeiata; a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu privind prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului D.D.; în baza art. 236 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală raportat la art. 234 alin. 1 Cod procedură penală s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului D.D. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 27.06.2015 până la data de 26.07.2015, inclusiv; în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia; s-a dispus ca onorariul traducătorului de limbă bulgară, doamna C.V., în sumă de 200 lei să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a reţinut următoarele:
La data de 22.06.2015 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, sub nr. 1166/122/2015, propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu de prelungire pentru 30 de zile, de la data de 27.06.2015 până la 26.07.2015, inclusiv a măsurii arestării preventive luata faţă de inculpatul D.D..
În susţinerea propunerii s-a arătat că inculpatul este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranti, prevăzută de art. 263 alin. 1 si 2 Cod penal, reţinându-se in sarcina să faptul ca in data de 27.05.2015 a îndrumat si călăuzit un grup de migranti, format din 8 persoane vorbitoare de limba araba, intraţi fraudulos pe teritoriul României, cu scopul de a obţine în mod direct un folos patrimonial, respectiv 200 euro.
Săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului rezultă din declaraţia inculpatului, declaraţiile migrantilor din care rezulta implicarea inculpatului, fisele de interviu al migrantilor, procesul verbal de constatare, planşa foto cu locul trecerii ilegale si locul reţinerii, procesele verbale de verificare in baza de date a IGPR de intrări/ieşiri în/din România.
După luarea măsurii arestării preventive fata de inculpat, a fost identificat cetăţeanul bulgar “N.”, în persoana suspectului D.N., care a participat la săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.
Prin ordonanţa nr.269/P/2015 din data de 02.06.2015, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a dispus efectuarea in continuare a urmăririi penale faţă de suspectul D.N. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranti prev. de art. 263 alin.1 şi 2 Cod penal.
Suspectul D.N. a fost dat in consemn general in toate Punctele de Trecere a Frontierei de pe teritoriul României.
Din actele de urmărire penala rezulta indicii cu privire la participarea si a altor persoane la săvârşire infracţiunii, fiind necesara efectuarea de acte de urmărire penală pentru identificarea acestora, precum si pentru prinderea suspectului D.N..
S-a arătat ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva a inculpatului D.D. se menţin, motiv pentru care fata de stadiul actual al anchetei se impune in continuare privarea de libertate a acestuia.
S-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prejudicia bunul curs al procesului penal prin posibilitatea ca acesta sa ia legătura cu ceilalţi participanţi la comiterea faptei şi să îngreuneze aflarea adevărului, prezentând pericol concret pentru ordinea publica.
Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul a constatat următoarele:
Potrivit art. 234 alin. 2 Cod procedură penală, arestarea preventiva a inculpatului poate fi prelungita, in cursul urmăririi penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau există temeiuri noi care justifica prelungirea măsurii.
Cu privire la excepţia nulităţii absolute invocata de către inculpat prin apărătorul sau, judecătorul a apreciat-o ca neîntemeiată având în vedere atât dispoziţiile art.235 alin. 1 Cod procedură penală prevăd ca “propunerea de prelungire a arestării preventive împreună cu dosarul cauzei se depun la judecătorul de drepturi şi libertăţi cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive” cât şi Decizia nr.336/30.04.2015 pronunţată de Curtea Constituţională referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 235 alin. 1 Cod procedură penală in care se arata ca nerespectarea termenului “cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive” atrage incidenta art. 268 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv decăderea din exerciţiul dreptului procesual si nulitatea actului făcut peste termen.
A mai reţinut judecătorul că prin încheierea penală nr. 14/UP/28.05.2015, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Giurgiu a dispus arestarea preventiva a inculpatului D.D. pe o durata de 30 de zile, începând cu data de 28.05.2015 până la data de 26.06.2015, inclusiv; s-a constatat, astfel, că durata arestării preventive a inculpatului D.D. urmează să expire la data de 27.06.2015.
Astfel, s-a apreciat că referatul cu propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpatului D.D. depus de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu la judecătorul de drepturi şi libertăţi la data de 22.06.2015 este depus in termenul prevăzut de art. 235 alin. 1 Cod procedură penală, situaţie în care nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 268 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv nu se impune decăderea Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu din exerciţiul dreptului procesual cu consecinţa nulităţii actului făcut peste termen.
Având în vedere aspectele arătate, judecătorul de drepturi si libertăţi a respins excepţia nulităţii absolute invocata de către inculpatul D.D. ca neîntemeiată.
S-a reţinut că potrivit art. 234 alin. 2 Cod procedură penală, dispoziţie legala anterior enunţata, ceea ce este de analizat de către judecătorul de drepturi şi libertăţi investit cu soluţionarea unei propuneri privind prelungirea duratei măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale este împrejurarea dacă temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării se menţin şi impun în continuare privarea de libertate sau dacă au intervenit temeiuri noi care să impună în continuare cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv.
Examinând materialul probator administrat în cauză la dosar în cursul urmăririi penale, judecătorul a reţinut ca o prima condiţie ce trebuie avută în vedere când se examinează legalitatea şi temeinicia propunerii de prelungire a măsurii preventive este aceea daca sunt indicii temeinice ca persoana în cauza a săvârşit o fapta prevăzută de legea penală şi sancţionată cu închisoarea; exista indicii temeinice atunci când din datele existente rezulta presupunerea ca persoana fata de care se efectuează urmărirea penală a săvârşit fapta imputata.
S-a apreciat că asemenea indicii, în speţă, există, motiv pentru care s-a declanşat urmărirea penală, în scopul de a se stabili adevărul, limitele si gradul de vinovăţie al persoanei implicate; organele de urmărire penală au avut la dispoziţie acte si probe testimoniale, potrivit cărora inculpatul cercetat in stare de arest preventiv ar fi participat la comiterea actului ilicit; scopul urmăririi penale este ca, pornind de la anumite indicii cu privire la săvârşirea unor infracţiuni să se stabilească dacă se justifica sau nu trimiterea in judecata a persoanei cercetate.
Analizând materialul de urmărire penală administrat în cauză până în acest moment, judecătorul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpatului din cauza penală de faţă, reglementate de art. 202 Cod procedură penală şi art. 223 alin. 2 Cod procedură penală subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele art. 223 alin. 2 Cod procedură penală atunci când în cauză există date ca inculpatul a comis o fapta pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi există probe certe că lăsarea acestuia in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publica.
Aceste dispoziţii ale legii interne sunt în concordanţă cu art. 5 paragraful 1 lit. c din CEDO, care condiţionează legalitatea privării de libertate a unei persoane de existenţa unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează a fi lipsită de libertate a săvârşit o infracţiune. În accepţiunea Curţii Europene a Drepturilor Omului prin motive verosimile se înţeleg date, informaţii de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârşit infracţiunea respectivă. Aceste date nu trebuie să aibă aceeaşi forţă cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana să fie într-un final, acuzată sau trimisă în judecată.
Aşadar, atât în lumina reglementărilor interne în materia arestării preventive, cât şi a celor cuprinse în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, judecătorul nu trebuie să analizeze realitatea conflictului de drept penal, respectiv existenţa faptei şi vinovăţia făptuitorului, ci doar existenţa unor date care să justifice presupunerea că persoana faţă de care se solicită luarea măsurii preventive sau prelungirea acesteia a comis o faptă de natură penală.
În speţă, a apreciat judecătorul, există probe, indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârşit faptele pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind: proces verbal de constatare (f.41), procese verbale de control corporal (f.22, 55), dovada ridicare bunuri (f.23), declaraţii migranti (f.62-72), declaraţii inculpat (f.17,20,21) fişe interviu migranti (f.101-111), planşa foto cu locul trecerii ilegale si locul reţinerii (f.25), procese verbale de verificare in baza de date a IGPF de intrări/ieşiri în/din România (f.46-54), fisa de cazier (f.61), precum si celelalte înscrisuri existente la dosar.
Judecătorul a avut în vedere periculozitatea faptei pentru care inculpatul este cercetat, dată de împrejurările si modalităţile concrete de săvârşire a faptei (modul organizat de săvârşire a faptei, implicarea mai multor persoane in săvârşirea faptei, numărul migrantilor, cuantumul sumelor de bani vehiculate, urmărirea obţinerii unei sume de bani) de natura şi gravitatea infracţiunii imputate, având în vedere că infracţiunea de trafic de migranti prin amploarea ei deosebită aduce atingere unor importante valori proteguite de legea penală, respectiv relaţiile sociale a căror existenta, formare si dezvoltare depind de apararea autoritatii de stat ca una dintre cele mai importante valori sociale, de existenta si respectarea carora depind normala desfasurare a activitatii autoritatilor statului, ca purtatoare si realizatoare a suveranitatii nationale.
În contextul întăririi atitudinii de combatere a acestui flagel social, presupunerea săvârşirii unei atare infracţiuni este suficient de gravă pentru a justifica privarea de libertate, fiind necesară o reacţie fermă împotriva celor bănuiţi de comiterea unor asemenea fapte, tocmai în scopul descurajării acestui fenomen infracţional, extrem de frecvent întâlnit, cu consecinţe grave atât în prezent, cât şi în perspectivă.
Totodată, din materialul probator administrat pana in prezent in cauza, judecătorul a reţinut ca inculpatul a săvârşit fapta penala împreună cu alte persoane, fiind necesara identificarea acestora şi, totodată, prinderea suspectului D.N..
În consecinţă, s-a apreciat că fapta săvârşita justifică aprecierea că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate în rândul persoanelor care respectă valorile sociale ocrotite de lege.
Ca atare, s-a apreciat că măsura arestării preventive este singura aptă să asigure atât buna instrumentare a urmăririi penale, evitând riscul perturbării activităţii de administrare a probatoriului de către inculpat, cât şi perspectiva înregistrării unui regres în săvârşirea unor astfel de infracţiuni.
S-a subliniat că masura arestarii preventive pe care inculpatul o executa este proportionala cu gravitatea acuzatiei, masura dispusa fiind necesara pentru a asigura buna desfasurare a procesului penal.
Având în vedere gravitatea infracţiunii pentru care inculpatul a fost arestat, judecătorul a considerat ca durata arestului preventiv pe care a executat-o nu este contrara principiului proporţionalităţii expus in jurisprudenţa CEDO, iar menţinerea pe mai departe a acestei stări nu ar duce la o durata nerezonabila a acestei masuri preventive privative de libertate.
În concluzie, faţă de aspectele anterior reţinute, judecătorul a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 234 alin. 1, 2 si 3 Cod procedură penală în sensul că temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun in continuare privarea de libertate a inculpatului, astfel încât, constatând îndeplinirea în continuare şi a cerinţelor art. 202 Cod procedură penală, privind menţinerea probelor, a indiciilor temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârşit fapta pentru care este cercetat şi condiţiile prevăzute de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală referitoare la pedeapsa prevăzută de lege (care trebuie să fie de 5 ani ori mai mare), cât şi cerinţa referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului
Pe cale de consecinţă, judecătorul de drepturi si libertăţi a admis cererea de prelungire a măsurii arestării preventive, formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Girgiu, iar în temeiul art. 236 alin. 1 si 2 Cod procedură penală raportat la art. 234 alin. 1 Cod procedură penală a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului D.D. pe o perioadă de 30 de zile de la 27.06.2015 până la 26.07.2015, inclusiv.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul traducătorului in suma de 200 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei încheieri a declarat contestaţie, în termen legal- la data comunicării încheierii, 24.06.2015- inculpatul D.D., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II- a Penală sub nr. 1166/122/2015 (2348/2015) din data de 25.06.2015.
Din oficiu a fost ataşată fişa Ecris a dosarului nr. 1000/122/2015 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II- a Penală (f. 8- 9 dosar).
Contestaţia a fost motivată oral în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, inculpatul- contestator, prin apărător din oficiu, solicitând admiterea contestaţiei declarate de acesta, casarea încheierii atacate şi respingerea propunerii Parchetului de prelungire a arestului preventiv.
S-a subliniat faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptei şi colaborând cu organul de urmărire penală.
S-a solicitat luarea măsurii controlului judiciar.
Contestatorul- inculpat a fost asistat, în faţa judecătorului, de apărător din oficiu şi interpret de limba bulgară (f. 10, 11 dosar).
Inculpatul- contestator nu a dorit să dea nicio declaraţie cu privire la solicitarea de luare a măsurii preventive a controlului judiciar.
Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază întemeiată contestaţia formulată de contestatorul- inculpat D.D. pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 14/UP/28.05.2015 dată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Giurgiu – Secţia Penală in dosarul nr. 1000/122/2015, definitiva prin respingerea contestaţiei s-au dispus următoarele: a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu privind arestarea preventivă a inculpatului D.D.; în baza art. 223 Cod procedură penală raportat la art. 202 Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D.D. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 28.05.2015 până la data de 26.06.2015, inclusiv.
Propunerea de prelungire a duratei măsurii arestării preventive dedusă judecăţii în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Giurgiu a fost formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu la data de 22.06.2015 şi înregistrată de Tribunalul Giurgiu la aceeaşi dată.
Conform art. 235 alin. 1 cod procedură penală „propunerea de prelungire a arestării preventive împreună cu dosarul cauzei se depun la judecătorul de drepturi şi libertăţi cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive”.
Potrivit interpretării date de Curtea Constituţională a României prin considerentele Deciziei nr. 336/30.04.2015 publicate în M. Of. nr. 342/19.05.2015- considerente obligatorii, conform art. 147 alin. 4 din Constituţia României şi Deciziilor nr. 1/1995, 1415/2009, 414/2010 ale Curţii Constituţionale a României, de la data publicării Deciziei în Monitorul Oficial al României – termenul de 5 zile prevăzut de art. 235 alin. 1 cod procedură penală este un termen procedural, de regresiune, peremptoriu, a cărui nerespectare atrage decăderea procurorului din exerciţiul dreptului de a depune propunerea de prelungire a duratei arestării preventive şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen (par. 24, 25, 48, 49 din considerentele Deciziei nr. 336/30.04.2015 a Curţii Constituţionale publicate în M. Of. nr. 342/19.05.2015).
În cauză se constată că respectarea acestui termen procedural impunea depunerea propunerii de prelungire a duratei arestării preventive la judecătorul de drepturi şi libertăţi cel mai târziu pe data de 20.06.2015, termen care, însă, nu a fost respectat.
În consecinţă, văzând şi dispoziţiile art. 268 alin. 1 cod procedură penală, va constata că în mod eronat nu s-a reţinut incidenţa nulităţii absolute de către judecătorul fondului.
În raport cu acestea, în temeiul art. 204 alin. 12 Cod procedură penală va admite contestaţia formulată de contestatorul – inculpat D.D. împotriva încheierii date de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Giurgiu la 24.06.2015 în dosarul nr. 1166/122/2015.
Va desfiinţa în parte încheierea contestată şi, în fond, rejudecând:
Pentru considerentele anterior arătate, în temeiul art. 235 alin. 1 cod procedură penală raportat la art. 268 alin. 1 cod procedură penală cu referire la Decizia nr. 336/2015 a Curţii Constituţionale a României, publicată în M. Of. nr. 342/19.05.2015 va constata nulitatea absolută a propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului D.D. formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu la 22.06.2015 în dosarul nr. 269/P/2015.
Prin raportare la momentul judecării prezentei cauze, având în vedere efectul extensiv al nulităţii absolute stipulat prin dispoziţiile art. 280 alin. 2 Cod procedură penală, în temeiul art. 241 alin. 1 lit. a Cod procedură penală va constata încetată de drept măsura arestării preventive dispuse împotriva inculpatului D.D. prin încheierea nr. 14/UP/28.05.2015 dată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Giurgiu în dosarul nr. 1000/122/2015.
Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului D.D. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 20/UP/28.05.2015 emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Giurgiu în dosarul nr. 1000/122/2015, dacă acesta nu este reţinut, arestat preventiv sau deţinut în altă cauză.
Cu privire la solicitarea inculpatului de luare a măsurii preventive a controlului judiciar faţă de acesta, reţine judecătorul următoarele:
Conform art. 211 alin. 2 cod procedură penală raportat la art. 202 alin. 1 cod procedură penală luarea măsurii preventive a controlului judiciar este condiţionată, pe de o parte, de existenţa unor probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi, pe de altă parte, de necesitatea luării măsurii în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.
În cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă în sensul comiterii, de către inculpat, a infracţiunii prevăzute de art. 263 alin. 1 si 2 Cod penal constând în aceea că in data de 27.05.2015 inculpatul D.D. a îndrumat şi călăuzit un grup de migranti, format din 8 persoane vorbitoare de limba araba, intraţi fraudulos pe teritoriul României, cu scopul de a obţine în mod direct un folos patrimonial, respectiv 200 euro, astfel: proces verbal de constatare, procese verbale de control corporal, dovada ridicare bunuri, declaraţii migranti, declaraţii inculpat, fise interviu migranti, planşa foto cu locul trecerii ilegale si locul reţinerii, procese verbale de verificare in baza de date a IGPF de intrări/ieşiri in/din România.
De asemenea, reţine judecătorul că din mijloacele de probă anterior expuse rezultă că activitatea infracţională cercetată în cauză este organizată, implicând participarea mai multor persoane, în cauză fiind deja dispusă la 02.06.2015- după luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul D.D. – extinderea urmăririi penale faţă de un alt suspect, D.N., suspect ce nu a fost încă depistat.
În consecinţă, apreciază judecătorul, prin raportare la gravitatea faptei, modul în care se reţine că aceasta ar fi fost comisă, elementele de extraneitate, caracterul organizat al activităţii infracţionale, relaţiile existente între „călăuze”, între inculpat şi alte persoane implicate în activitatea infracţională că asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal impune luarea unei măsuri preventive minim intruzive, neprivative de libertate.
În consecinţă, apreciind întrunite în cauză exigenţele art. 211 alin. 2 cod procedură penală raportat la art. 202 alin. 1 cod procedură penală, în temeiul art. 204 alin. 11 Cod procedură penală raportat la art. 211 şi urm. Cod procedură penală va dispune luarea, faţă de inculpatul D.D., a măsurii preventive a controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile, de la 30.06.2015 până la 28.08.2015, inclusiv.
În temeiul art. 215 alin. 1 Cod procedură penală îl va obliga pe inculpat ca, pe durata controlului judiciar, să respecte următoarele obligaţii:
-Să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
-Să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;
-Să se prezinte la Inspectoratul Teritorial al Poliţie de Frontieră Giurgiu – S.T.P.F. Giurgiu conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemat.
În temeiul art. 215 alin. 2 cod procedură penală, pentru asigurarea atingerii scopului măsurii preventive, va impune inculpatului ca, pe durata controlului judiciar, să respecte următoarele obligaţii:
-Să nu se apropie de suspectul D.N., de martorii audiaţi în cauză şi să nu comunice cu aceştia, direct sau indirect;
-Să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme.
În privinţa solicitării reprezentantului Ministerului Public de a se impune în sarcina inculpatului obligaţia de a nu părăsi teritoriul României se constată că, în condiţiile în care inculpatul nu are un domiciliu în sens procedural pe teritoriul României, o asemenea obligaţie ar fi lipsită de eficienţă practică.
În temeiul art. 215 alin. 3 cod procedură penală va atrage inculpatului atenţia că, în caz de încălcare cu rea- credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Va menţine celelalte dispoziţii ale încheierii contestate.
Va dispune avansarea şi plata, din fondul special al Ministerului Justiţiei către Baroul Bucureşti – Oficii a sumei de 130 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu al contestatorului, doamna avocat Goata Cristina.
Va dispune avansarea şi plata onorariului cuvenit interpretului de limbă bulgară, domnul V.L.F. (4 ore- urgenţă).
În temeiul art. 275 alin. 3 cod procedură penală, în raport cu soluţia dată, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
