Prin sentinţa civilă nr.609/SC/2005 al Tribunalului Braşov, s-a dispus respingerea excepţiei de nelegalitate a deciziei nr.706/1978 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Braşov invocată de apelantul reclamant, în apelul care formează obiectul dosarului nr.216/2005 în care prin încheierea din 18 martie 2005 Tribunalul Braşov a dispus sesizarea secţiei de administrativ şi fiscal în vederea pronunţării asupra excepţiei invocate.
S-a dispus trimiterea dosarului Tribunalului Braşov – secţia civilă, în vederea soluţionării în continuare a cauzei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Potrivit art.15 alin.2 din României “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile” prevedere care se regăseşte şi în art.1 Cod civil.
Legea contenciosului administrativ anterioară, nr.29/1990 prin art.19 dispune în mod expres că “prezenta lege nu se aplică actelor emise anterior intrării sale în vigoare(…)” prevedere care însă nu a mai fost reluată prin Legea nr.554/2004.
Interpretarea dată de reclamantul apelant prevederii cuprinse la art.4 alin.(1) din Legea nr.554/2004 şi anume că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată “oricând” în cadrul unui proces, nu poate fi primită, în sensul că adverbul d “oricând” nu se referă la data emiterii actului administrativ deoarece s-ar ajunge la ipoteza absurdă de a fi atacată înaintea instanţei de contencios administrativ, pe calea excepţiei de nelegalitate, acte administrative emise în decursul istoriei, chiar şi din evul mediu cum susţine reclamantul.
Prin sintagma “oricând în cadrul unui proces” aşa cum se prevede prin art.4 allin.1 din Legea nr.554/2004, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca excepţia de nelegalitate să poată fi invocat atât înaintea instanţei de fond cât şi în căile de atac ordinare, acesta fiind înţelesul adverbului de timp utilizat de legiuitorul şi nu cel cu referire la data emiterii actului administrativ.
În consecinţă, pentru considerentele reţinute instanţa a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a deciziei nr.706/1978 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Braşov, invocată de reclamantul apelant în apelul care formează obiectul dosarului nr.216/2005, al Tribunalului Braşov, secţia civilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a susţinut că instanţa de fond a reţinut o greşită situaţie şi a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii.
Excepţia de nelegalitate invocată priveşte decizia în litigiu, contrară legii în vigoare la data emiterii sale şi nu raportat la Legea nr.554/2004, cum eronat s-a reţinut de prima instanţă.
Excepţia invocată fiind un mijloc de apărare, este imprescriptibilă extinctiv.
Potrivit art.4 din Legea nr.554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând pe cale de excepţie, însă numai în cadrul unui proces.
Actul administrativ contestat este contrar prevederilor art.44 şi 136 din Constituţia României, care garantează dreptul de proprietate, precum şi prevederile art.1 din aceeaşi lege, potrivit căruia, statul şi organele sale trebuie să respecte legea, inclusiv la emiterea actelor adoptate de organele acestuia.
Din interpretarea teleologică a art.4 din Legea nr.554/2004 rezultă că legalitatea unui act administrativ poate fi cercetat oricând, acesta fiind şi spiritul dispoziţiilor legale cuprinse în acest act normativ, respectiv controlul legalităţii actelor administrative şi nu protejarea prin lege a actelor administrative nelegale.
Examinând hotărârea atacată faţă de motivele de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele, în conformitate cu dispoziţiile art.3041 Cod procedură civilă, s-a constatat ca nefondat recursul, pentru considerentele:
Instanţa de fond a făcut o apreciere şi interpretare corespunzătoare dispoziţiilor legale incidente în materie.
Excepţia de nelegalitate a deciziei nr.706/1978 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al mun.Braşov, a fost întemeiată pe dispoziţiile art.4 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Potrivit acestor prevederi “legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii vătămate interesate”, iar potrivit al.4 al acestui articol “în cazul în care instanţa de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia va soluţiona cauza, fără a ţine seama de a cărui nelegalitate a fost constatată”.
Excepţia de nelegalitate constă, astfel cum temeinic susţine şi reclamantul, în dreptul fiecărei părţi a unui litigiu de a invoca, în apărarea sa, ilegalitatea actului pe care se sprijină susţinerile părţii adverse.
Aceasta presupune existenţa unui proces în cadrul căruia, instanţele judecătoreşti sunt investite cu exercitarea controlului de legalitate a unui act administrativ.
Prin urmare, excepţia de nelegalitate nu poate fi invocată decât atâta timp cât dreptul la acţiune al reclamantului nu s-a prescris, pentru că, dacă acest din urmă drept se află în această situaţie, nici excepţia analizată nu mai poate fi invocată pentru identitatea de raţiune.
Ori potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, “pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prev. la alin.1 (6 luni), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului”.
Sintagma “oricând” folosită în cuprinsul textului art.4 alin.1 din lege, se referă la momentul în care poate fi invocată excepţia, din punct de vedere procesual şi anume, în orice fază a procesului – prima instanţă, apel, recurs şi în căile extraordinare de atac – adică, atâta timp cât părţile litigiului se pot apăra, aspect corect reţinut de prima instanţă.
Se constată astfel că, deşi considerentele instanţei sunt deficitare sub aspectul reţinerii ca inadmisibilă a excepţiei, hotărârea pronunţată în sensul respingerii excepţiei este temeinică şi legală, însă pentru considerentele reţinute în prezenta decizie.
Faţă de cele sus expuse, în baza art.312 Cod procedură civilă, recursul a fost respins ca nefondat cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate ca legală şi temeinică.
