Circulaţie rutieră
Decizie penală
Probele testimoniale administrate nu au făcut dovada că prin prelevarea de sânge i s-ar fi pus viaţa în pericol inculpatului, cu atât mai mult cu cât, din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă că inculpatului i s-a prelevat sânge şi anterior, cu ocazia plecării în misiune în străinătate, singurul inconvenient fiind acela că, de fiecare dată, inculpatul îşi pierdea cunoştinţa. Totodată, invocarea în apărare a prevederilor art. 4 din acelaşi ordin este irelevantă, aceste dispoziţii referindu-se în exclusivitate la personalul medical implicat în recoltare.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., dec. nr. 5/A/19 ianuarie 2010)
Prin sentinţa penală nr. 549 pronunţată de Judecătoria Bistriţa la 8 mai 2009 s-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reţinută prin rechizitoriu din infracţiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, republicată şi modificată în temeiul Legii nr. 49/2006 în infracţiunea prev. de art. 87 alin. 1 OUG nr. 195/2002, republicată şi modificată în temeiul Legii 49/2006 şi în consecinţă a fost condamnat inculpatul DF pentru comiterea infracţiunii rutiere prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, republicată şi modificată în temeiul Legii 49/2006, constând în refuzul de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, cu reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal (atitudinea procesuală sinceră adoptată) şi făcând astfel aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Conform art. 83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate acordat inculpatului în ceea ce priveşte pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1083/2005 a Judecătoriei Bistriţa dispunându-se ca inculpatul să o execute alăturat celei de 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea ce face obiectul prezentului dosar penal, în total 1 an şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.71 rap. la art.64 lit. a teza a II-a, lit. b şi lit. c Cod penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul DF.
Apelul declarat este nefondat.
În mod întemeiat, din probele administrate s-a stabilit că la data de 27 august 2007 inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul având o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, fără să se poată stabili, cu certitudine, care a fost aceasta, deoarece a refuzat să se supună prelevării probelor biologice.
Starea de fapt a fost corect reţinută, în baza probaţiunii administrate, stare de fapt care, de altfel, nu a fost contestată de către inculpat.
Încadrarea juridică dată faptei acestuia este una corectă, recunoaşterea inculpatului că a consumat alcool nefiind suficientă pentru schimbarea încadrării juridice dată faptei acestuia, câtă vreme inculpatul a refuzat să i se preleveze sânge.
Contrar susţinerilor inculpatului, dispoziţiile art. 7 din Ordinul nr. 376/2006 al Ministerului Sănătăţii nu prevăd obligativitatea menţionării pe buletinul de examinare clinică a motivului refuzului prelevării probelor biologice, doar obligativitatea menţionării a motivului neprelevării (care, în cazul inculpatului este refuzul de prelevare).
Contrar susţinerilor mandatarului inculpatului, probele testimoniale administrate nu au făcut dovada că prin prelevarea de sânge i s-ar fi pus viaţa în pericol inculpatului, cu atât mai mult cu cât, din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă că inculpatului i s-a prelevat sânge şi anterior, cu ocazia plecării în misiune în străinătate, singurul inconvenient fiind acela că, de fiecare dată, inculpatul îşi pierdea cunoştinţa. Totodată, invocarea în apărare a prevederilor art. 4 din acelaşi ordin este irelevantă, aceste dispoziţii referindu-se în exclusivitate la personalul medical implicat în recoltare.
În ce priveşte modalitatea de individualizare a pedepsei, instanţa de fond a făcut o corectă evaluare a circumstanţelor concrete ale faptei, circumstanţe care au importanţă pentru stabilirea genului şi duratei pedepsei, totodată, s-a făcut o analiză cumulativă a criteriilor care vizează gravitatea faptei săvârşite, persoana inculpatului şi a împrejurărilor care atenuează răspunderea penală, pedeapsa aplicată în urma acestei analize fiind coborâtă sub minimul special prevăzut de lege. Se apreciază că nu se impune coborârea pedepsei până la minimul general prevăzut de lege, aceasta echivalând cu lipsirea de eficienţă a pedepsei aplicate şi pe cale de consecinţă, cu neatingerea scopului pedepsei(mijloc de constrângere şi de reeducare).
Se apreciază, totodată, că s-a făcut o corectă aplicare a disp. art.83 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei anterioare ce s-a aplicat inculpatului prin sentinţa penală nr. 1083/2005 a Judecătoriei Bistriţa.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp. art. 379 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins apelul declarat de către inculpat, ca nefondat şi s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea statului, în cuantum de 50 lei.
