În lumina acestor prevederi legale angajatorul trebuie sa obtina titlu executoriu împotriva salariatului, pentru recuperarea prejudiciului, fara a putea emite decizie de imputare , care nu mai este reglementata de noile dispozitii ale Codului muncii.
Prin sentinta civila nr.1945 din 11.12.2003 a Tribunalului Harghita s-a admis actiunea civila formulata de reclamantul H.S.I. împotriva pârâtei Primaria mun.Toplita, s-a dispus anularea dispozitiei nr.771 din 19.08.2003 emisa de pârâta pe seama reclamantului si a fost obligata pârâta sa plateasca reclamantului 10.000.000 lei cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs în termen legal pârâta Primaria mun.Toplita, solicitând admiterea recursului, modificarea sentintei civile atacate si respingerea contestatiei introduse de reclamantul H.S.I.
Analizând actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, instanta a constatat ca recursul declarat este nefondat, din urmatoarele considerente:
Prin dispozitia nr.771 din 19.08.2003 a Primarului mun.Toplita s-a imputat domnului H.M.S. având calitatea de muncitor calificat -paznic pasuni în cadrul Primariei mun.Toplita, suma de 2.236.542.834 lei.
Dispozitia de imputare a fost emisa în baza actului de control nr.960 din 23.06.2003 întocmit de Inspectoratul Teritorial pentru Regim Silvic si Cinegetic Harghita.
Calculul cantitativ si valoric al pagubei a fost calculat conform Legii nr.81/1993 si conform Codului muncii.
Din cele aratate rezulta ca reclamantul H.S.I. , având calitatea de muncitor calificat, a fost angajatul Primariei mun.Toplita pe baza de contract individual de munca.
În aceasta situatie, sunt aplicabile pe deplin prevederile Codului muncii aprobat prin Legea nr.53/2003, care în art.1 prevede ca prezentul cod reglementeaza totalitatea raporturilor individuale de munca, modul în care se efectueaza controlul aplicarii reglementarilor din domeniul raporturilor de munca, precum si jurisdictia muncii iar art.2 dispune ca dispozitiile cuprinse în prezentul cod se aplica cetatenilor români încadrati cu contract individual de munca, care presteaza munca în România.
Asa cum în mod corect a stabilit si prima instanta, Codul muncii, aprobat prin Legea nr.53/2003, în art.270 prevede ca salariatii raspund patrimonial, în temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si în legatura cu munca lor.
Prin acest text de lege legiuitorul a eliminat institutia juridica a raspunderii materiale, introducând o institutie noua a raspunderii patrimoniale, ca o garantie în plus în ocrotirea drepturilor salariatului.
Pentru antrenarea raspunderii patrimoniale în lumina noilor reglementari se impun ca angajatorul sa obtina titlu executoriu împotriva salariatului, astfel încât decizia de imputare si angajamentul de plata ca forme specifice de actiune prin care se materializeaza dreptul de creanta al unitatii pagubite fata de autorul faptei ilicite si prejudiciabile nu-si mai au reglementare legala în noile dispozitii ale codului muncii.
Indiferent de existenta actului de control, decizia de imputare nu mai are în prezent un suport juridic iar calea de recuperat a prejudiciului aleasa de catre intimata excede mijlocului juridic prevazut de legiuitor în continutul articolului în discutie.
Mai trebuie mentionat, ca pct.10 al art.304 a fost abrogat prin art.l pct.1111 din OUG nr.138/2000.
Ca atare, în conformitate cu dispozitiile art.312 C.pr.civ., recursul promovat de pârâta a fost respins ca nefondat, nefiind prezent nici unul din motivele de casare sau modificare prevazute de art.304 C.pr.civ.
