Pe durata procedurii camerei preliminare, până la rămânerea definitivă a încheierii de finalizare a acestei proceduri, verificarea măsurilor preventive se face de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond în camera de consiliu şi nu în şedinţă publică.
Decizia nr. 326/C/16 octombrie 2015 a Curţii de Apel Galaţi
Prin încheierea din 28.09.2015 a Tribunalului Brăila, în baza art. 362 Cod pr. penală în referire la art. 208 şi art. 207 al. 4 Cod pr. penală, s-a dispus respingerea ca nefondată a cererii de revocare a măsurii arestului preventiv formulată de inculpatul C.V.D.
Pentru a pronunţa această încheierea instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 14 mai 2015 prin încheierea de şedinţă pronunţată în dosarul nr. 1045/113/2015 al Tribunalului Brăila, s-a dispus măsura arestării preventive faţă de inculpatul C.V.D., pe o durată de 30 de zile începând cu data de 14 mai 2015 şi până la data de 12 iunie 2015, inclusiv şi s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 18/UP din data de 14 mai 2015. Împotriva încheierii inculpatul a formulat contestaţie, aceasta fiind respinsă de Curtea de Apel Galaţi la data de 19 mai 2015.
La data de 9 iunie 2015 prin încheierea de şedinţă pronunţată în dosarul nr. 1201/113/2015 al Tribunalului Brăila, s-a dispus prelungirea arestării preventive faţă de inculpat, pe o durată de 30 de zile începând cu data de 13 iunie 2015 şi până la data de 12 iulie 2015, inclusiv. Împotriva încheierii inculpatul a formulat contestaţie, aceasta fiind respinsă de Curtea de Apel Galaţi la data de 15 iunie 2015.
Se reţine că prin rechizitoriul nr. 9/D/P/2015 din data de 03.07.2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Brăila, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: C.V.D. şi C.S.P.
La luarea măsurii arestării preventive a inculpatului C.V.D., s-a avut în vedere că:
În cauză există probe temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunile de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 (republicată), cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.
În sarcina inculpatului C.V.D., s-a reţinut că în perioada ianuarie 2015 – mai 2015, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a procurat, deţinut şi vândut, direct sau prin intermediar (inculpatul C.S.P.), droguri de risc, după cum urmează:
– la data de 16 ianuarie 2015, prin intermediul inculpatului C.S.P., cantitatea de 9,56 grame rezină de cannabis;
– la data de 26 ianuarie 2015, prin intermediul inculpatului C.S.P., cantitatea de 9,48 grame rezină de cannabis;
– la data de 17 februarie 2015, în mod direct, cantitatea de 9,3 grame rezină de cannabis;
– la data de 13 mai 2015, în mod direct, cantitatea de 28,3 grame rezină de cannabis,
S-a mai avut în vedere că măsura arestării preventive, este necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a urmăririi penale, a împiedicării inculpatului de a continua comiterea infracţiunilor, a împiedica sustragerea acestuia de la urmărirea penală şi de la influenţarea martorilor în declaraţiile lor, precum şi că această măsură este proporţională cu gravitatea acuzaţiilor aduse inculpatului.
Pentru faptele de care este acuzat inculpatul, legea penală prevede pedepse cu închisoarea mai mare de 5 ani.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila, sub nr. 1455/113/2015 la data de 03.07.2015 și s-a fixat termen la data de 07.07.2015 în procedura de cameră preliminară pentru a se verifica legalitatea şi temeinica măsurii arestării preventive a inculpaţilor, potrivit dispoziţiilor art. 348 Cod de procedură penală, dată la care s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului C.V.D.
La data de 18.08.2015 prin încheierea din camera de consiliu, judecătorul de cameră preliminară, a constatat în baza art. 346 alin. 2 Cod de procedură penală legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 9/D/P/2015 din data de 03.07.2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Brăila, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii: C.V.D. şi C.S.P.
Încheierea a rămas definitivă la data de 08.09.2015.
Prin încheierea din data de 27.08.2015, în baza art. 348 alin. 2 Cod de procedură penală raportat la art. 207 al.4 Cod de procedură penală, s-a menţinut, măsura arestului preventiv luată faţă de inculpatul C.V.D.
Ulterior, s-a fixat termen intermediar la data de 21.09.2015, pentru verificarea măsurilor preventive luate faţă de inculpaţii: C.V.D. şi C.S.P., în cursul judecăţii, conform art. 362 alin. 2 Cod de procedură penală raportat la art. 208 alin. 2 Cod de procedură penală.
Instanța a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive în cauză subzistă, neexistând până la acest moment procesual elemente noi, care să opereze în favoarea acestora și care să justifice revocarea măsurilor luate în cauză.
Inculpatul a solicitat revocarea măsurii arestării preventive dispusă prin încheierea din data de 27.08.2015.
În motivarea cererii formulate, inculpatul a arătat că, încheierea din data de 27.08.2015 a Tribunalului Brăila, este lovită de nulitate absolută, prin încălcarea principiului publicității acesteia.
Astfel, susţine că încheierea din 27.08.2015 este nelegală, fiind pronunțată în Cameră de consiliu, în procedura de Cameră preliminară, în condițiile în care prin încheierea din 18.08.2015 procedura de Cameră preliminară fusese încheiată prin respingerea tuturor excepțiilor de nelegalitate invocate, iar instanța de fond fusese sesizată pentru judecata în fond a cauzei.
În data de 27.08.2015, deşi fusese investit fondul cu judecarea cauzei, Judecătorul de Cameră Preliminară, s-a pronunţată în cameră de consiliu, cu privire la legalitatea şi temeinicia măsurii arestului preventiv luată faţă de inculpat, cu încălcarea prevederilor art. 362 al.2 Cod de procedură penală, care subliniază faptul că în cursul judecăţii, verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive, se face numai în şedinţă publică.
Prin urmare, cauza de nulitate absolută a încheierii din data 27.08.2015 o constituie nepublicitatea, aşa cum prevede art. 281 al.1 lit. c) Cod de procedură penală
De asemenea, s-a mai arătat că această situaţie trebuia şi putea fi sesizată şi din oficiu, conform prevederilor art. 281 alin. 2 Cod de procedură penală.
Instanţa de judecată, nesesizându-se din oficiu, aşa cum avea obligativitatea, cu privire la constatarea nulităţii încheierii din data de 27.08.2015, a menţinut ca temeinică şi legală măsura arestului preventiv a inculpatului, peste prevederile legale, transformând-o într-o lipsire de libertate nelegală.
În consecinţă, s-a solicitat admiterea cererii de revocare a măsurii arestului preventiv a inculpatului C.V.D., prin anularea încheierii din data de 27.08.2015 a Tribunalului Brăila, fiind lovită de nulitate absolută prin încălcarea principiului publicităţii acesteia şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Analizând cererea de revocarea măsurii arestării preventive formulată de inculpat, prin prisma concluziilor puse de inculpat, prin apărător, a actelor şi lucrărilor aflate la dosar şi a dispoziţiilor legale în materie, instanţa a constatat că cererea este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 242 alin. 1 Cod de procedură penală, măsura preventivă se revocă din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reţinerii şi arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.
Motivul revocării măsurii arestului preventiv, luată faţă de inculpatul C.V.D., invocat, este acela al încălcării dispoziţiilor art. 362 alin. 2 Cod de procedură penală, care prevăd că în cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus măsura preventivă, instanţa este datoare să verifice, în cursul judecăţii, în şedinţă publică, legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 208 Cod de procedură penală
Că, în cauză încheierea din 27.08.2015, este lovită de nulitate absolută întrucât instanţa pronunţându-se în Camera de consiliu şi nu în şedinţă publică, a încălcat principiul publicităţii şedinţei de judecată, prevăzut de art. 281 alin. 1 lit. c) Cod de procedură penală cu atât mai mult cu cât art. 281 alin. 3 Cod de procedură penală, prevede că lipsa publicităţii constituie nulitate absolută, nulitate ce poate fi invocată la cerere sau din oficiu în orice fază a procesului.
În cauză, nu ne aflăm în faza de judecată, aşa cum susţine inculpatul, prin apărător, pentru a fi aplicabile textele de lege invocate mai sus, deşi prin încheierea de şedinţă din 18.08.2015 a Tribunalului Brăila, pronunţată în Camera de Consiliu, în temeiul art. 346 alin. 2 Cod de procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriu şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei privindu-l pe inculpatul C.V.D.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a formulat contestaţie, potrivit art. 347 Cod de procedură penală, contestaţie ce a fost respinsă de judecătorul de Cameră Preliminară de la Curtea de Apel Galaţi, pronunţată la data de 08.09.2015.
Potrivit art. 347 alin. 2 Cod de procedură penală contestaţia s-a judecat în camera preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei sesizate.
Alin. 3 al art. 347 Cod de procedură penală, prevăd că dispoziţiile art. 343 – 346 Cod de procedură penală se aplică în mod corespunzător.
Pornind de la principiul potrivit căruia normele de procedură penală sunt de strictă şi imediată aplicare şi întrucât prin Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, nu există derogări în materia camerei preliminare.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 347 alin. 3 Cod de procedură penală, rezultă că în calea de atac a contestaţiei, sunt aplicabile prevederile art. 343 Cod de procedură penală, referitoare la „durata procedurii în camera preliminară”, ale art. 344 Cod de procedură penală privind „măsurile premergătoare”, ale art. 345 Cod de procedură penală, referitoare la „procedura în camera preliminară” şi ale art. 346 Cod de procedură penală privind „soluţiile” ce pot fi adoptate în camera preliminară.
Dispoziţiile art. 347 alin. 2 Cod de procedură penală stabilesc obiectul asupra căruia se îndeplineşte controlul în calea de atac a contestaţiei şi aceasta priveşte modul de soluţionare a cererilor şi excepţiilor, precum şi cea referitoare la soluţia adoptată conform art. 346 alin. (3) – (5) Cod de procedură penală, dispoziţiile care statuează asupra limitelor de investire a instanţei de control judiciar.
Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară, sesizat cu judecarea contestaţiei prevăzută de art. 347 Cod de procedură penală, nu are competenţa de a se pronunţa cu privire la măsurile preventive în procedura de cameră preliminară, devine evident ca de la momentul sesizării instanţei prin rechizitoriu şi până în momentul soluţionării contestaţiei, competenţa de a se pronunţa cu privire la măsurile preventive, revine judecătorului de cameră preliminară de la instanţa sesizată prin rechizitoriu.
Ca atare, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată prin rechizitoriu, a cărui încheiere prin care s-a dispus începerea judecăţii, a fost atacată cu contestaţie (ca în speţă), are competenţa de a se pronunţa asupra măsurilor preventive, potrivit dispoziţiilor legale care reglementează măsurile preventive în procedura de cameră preliminară, până la soluţionarea contestaţiei, prev. de art. 347 din codul de procedură penală.
Aşa fiind şi văzând că încheierea din 27.08.2015 a Tribunalului Brăila, a fost pronunţată până la 08.09.2015, data la care a fost soluţionată contestaţia prev. de art. 347 Cod de procedură penală, împotriva încheierii din 18.08.2015, în mod legal judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriu (Tribunalul Brăila), s-a pronunţat în camera de consiliu, asupra menţinerii măsurii arestului preventiv luată faţă de inculpatul C.V.D. şi nu în şedinţă publică.
Ca atare, motivul invocat de inculpatul C.V.D., în sensul că încheierea din 27.08.2015 a Tribunalului Brăila pronunţată în dosarul nr. 1455/113/2015, este lovită de nulitate absolută, întrucât nu s-a respectat principiul publicităţii prev. de art. 281 alin. 3 Cod de procedură penală, este nefondat.
În termen legal împotriva acestei încheieri a declarat contestație inculpatul C.V.D. solicitând să se constate că încheierea din 27.08.2015, prin care s-a menținut măsura arestării preventive, este lovită de nulitate absolută deoarece a fost soluţionată şi pronunţată în camera de consiliu, de judecătorul de cameră preliminară, deşi această fază procesuală luase sfârşit prin pronunţarea încheierii din 18.08.2015.
Contestaţia declarată de inculpatul C.V.D. este nefondată şi urmează a fi respinsă.
Astfel, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 203 al. 5 În cursul urmăririi penale şi al procedurii de cameră preliminară, cererile, propunerile, plângerile şi contestaţiile privitoare la măsurile preventive se soluţionează în camera de consiliu, prin încheiere motivată, care se pronunţă în camera de consiliu.
În speţă, judecătorul de cameră preliminară s-a pronunţat asupra legalităţii sesizării instanţei de judecată prin încheierea din 18.08.2015 şi ulterior, la data de 27.08.2015, s-a pronunţat tot în procedura de cameră preliminată şi asupra legalităţii şi temeiniciei măsurii arestului preventiv al inculpatului, în condiţiile în care încheierea din 18.08.2015 nu rămăsese definitivă, fiind atacată de inculpat.
Cum soluţionarea contestației declarate de inculpat împotriva încheierii din 18.08.2015 referitoare la legalitatea sesizării instanţei s-a soluţionat abia la data de 08.09.2015, rezultă că până la acea dată procedura camerei preliminare nu putea fi considerată terminată şi prin urmare, competenţa de a se pronunţa asupra măsurilor preventive revenea tot judecătorului de cameră preliminară, acesta pronunţându-se în camera de consiliu conform art. 203 al. 5 Cod pr. penală.
În acest sens s-a pronunţat de altfel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 5/08.12.2014, pronunţată în recurs în interesul legii, stabilindu-se că În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 348 şi art. 347 din Codul de procedură penală stabileşte că:
Judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată prin rechizitoriu, a cărui încheiere prin care s-a dispus începerea judecăţii a fost atacată cu contestaţie, are competenţa de a se pronunţa asupra măsurilor preventive, conform dispoziţiilor legale care reglementează măsurile preventive în procedura de cameră preliminară, până la soluţionarea contestaţiei prevăzute în art. 347 din Codul de procedură penală.
Aşa fiind, se constată că încheierea din 27.08.2015 a fost în mod corect pronunţată de judecătorul de cameră preliminară, în camera de consiliu, nefiind incident vreun caz de nulitate absolută a cesteia, astfel cum a invocat inculpatul.
În consecinţă, contestaţia formulată de inculpatul C.V.D. va fi respinsă ca nefondată, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 275 al. 2 Cod pr. penală.
