Dosar nr. xxxx/40/2009 – Fond –
– Legea nr. 10/2001 –
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOŞANI – SECŢIA CIVILĂ
Şedinţa publică din data de 28 Ianuarie 2010
SENTINŢA CIVILĂ NR. 86
Pe rol judecarea cererii formulată potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, de reclamanta I. A., în contradictoriu cu pârâtele Primăria comunei Mihăileni, judeţul Botoşani, Prefectura judeţului Botoşani, Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate privată – Botoşani, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor – Bucureşti şi Autoritatea Naţională pentru restituirea proprietăţilor – Bucureşti.
La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, se prezintă reclamanta I. A. asistată de avocat L. D., lipsind toate celelalte părţi.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă acesta învederând că procedura de citare a părţilor este legal îndeplinită, după care se constată că s-a primit la dosar, prin intermediul registraturii, un punct de vedere scris de pârâta Prefectura judeţului Botoşani.
La rândul său, avocat L. D. prezintă instanţei delegaţia de reprezentare a părţii reclamante I. A..
Având cuvântul cu privire la excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Botoşani-Secţia civilă, invocată de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, apărătorul părţii reclamante I. A., avocat L. D., face precizarea că înţelege să solicite respingerea acesteia, dosarul fiind reţinut de către instanţă în vederea pronunţării cu privire la excepţia invocată.
Totodată, după terminarea şedinţei de judecată, se constată că s-au depus la dosar, prin intermediul registraturii instanţei, cerere de întâmpinare, în dublu exemplar, formulată în cauză de către pârâta Primăria comunei Mihăileni, judeţul Botoşani, precum şi delegaţia de reprezentare a acestei unităţi de către numita C. C..
După deliberare;
T R I B U N A L U L ,
Asupra cererii de faţă, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rol la data de 04.11.2009 (fila 2-4) reclamanta a chemat în judecată pe pârâţi solicitând obligarea acestora la restituirea în echivalent bănesc a contravalorii imobilului moară de porumb şi grâu şi anexe ce a fost preluat în mod abuziv de Statul Român în anul 1948, conform Dispoziţiei nr. xxx/2005.
În drept, se invocă dispoziţiile art. 10, 26, 36 din Legea nr. 10/2001.
În motivarea cererii se arată că: în fapt, prin notificarea nr. 16276/2001 formulată prin Biroul executorului judecătoresc S. G. a solicitat pârâţilor restituirea în echivalent bănesc a imobilului proprietatea părinţilor săi defuncţi M. V. şi M. E., constând în moară ţărănească de porumb-grâu-urluială şi anexe – fântână cu pompă, bazin beton pentru apă, depozit combustibil şi gard de scândură situat e în comuna Mihăileni, judeţul Botoşani.
Arată că, dovada acestor susţineri, o face cu fişa industrială a morii care atestă că autorii săi au deţinut în proprietate o moară în satul Mihăileni cu o capacitate de 250 kg., cu o suprafaţă construită de 90 m.p.
Că, după apariţia Legii nr. 10/2001 a notificat Primăria comunei Mihăileni şi Prefectura judeţului Botoşani, solicitând restituirea morii şi a anexelor în echivalent bănesc, iar prin Dispoziţia nr. xxx/30.11.2005 s-a dispus de către Primăria comunei Mihăileni, să i se restituie contravaloarea imobilului în echivalent bănesc, aspect cu care reclamanta a fost de acord.
Din anul 2005 şi până în prezent nici una dintre pârâte nu a contestat această dispoziţie în termen legal, astfel încât această dispoziţie nr. xxx/2005 a devenit irevocabilă.
În mod nelegal însă, la doi ani de la data emiterii acestei dispoziţii Primăria comunei Mihăileni emite o altă dispoziţie nr. xxxx/2007 ce i s-a comunicat mie prin adresa nr. 334/08.2008 prin care îmi revocă Dispoziţia nr. xxx/2005 pe motivul că sunt renunţătoare la succesiunea după defunctul meu tată M. V..
Însă, potrivit art. 4 aliniat 3 din Legea nr. 10/2001, în varianta modificată şi în vigoare la data emiterii acestei dispoziţii cererea de restituire are valoarea de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, iar legea în acea variantă nu excludea de la succesiune moştenitorii renunţători.
Astfel, arată reclamanta că, prin sentinţa civilă nr. 600 din data de 10.04.2008 pronunţată în dosar nr. xxx/40/2008 al Tribunalului Botoşani rămasă irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti s-a dispus anularea Dispoziţiei nr. xxxx/2007 emisă de Primăria comunei Mihăileni ca nelegală şi menţinerea Dispoziţiei nr. xxx/30.11.2005.
Mai arată reclamanta că, s-a adresat şi la data de 14.01.2009 cu o nouă adresă Primăriei Mihăileni pentru punerea în executare a dispoziţiei şi Autorităţii Naţionale de Restituire a Proprietăţii de la care însă nu a primit nici un răspuns.
Că, este o persoană în vârstă, bolnavă, ce a suferit de pe urma faptului că tatăl său a fost considerat chiabur, că a fost împiedicată să urmeze o şcoală, fiind agresată şi maltratată de autorităţile comuniste care au dus un adevărat război psihologic împotriva sa, iar urmările se văd acum, în prezent, fiind bolnavă de cancer, zilele fiindu-i numărate.
Susţine reclamanta că, este suficientă suferinţa sa şi a părinţilor săi care au decedat înainte de vreme datorită nedreptăţilor şi umilinţelor la care am fost supuşi de către autorităţile comuniste care ne-au confiscat singurul mijloc de trai de la acea vreme, o moară care le asigura hrana zilnică şi pentru care nu au fost despăgubiţi nici până în prezent.
La cerere s-au ataşat înscrisuri (fila 5 – 33).
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare (filele 41 – 44) prin care a invocat:
1. excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Botoşani de soluţionare a cererii reclamantei şi
2. excepţia prematurităţii cererii reclamantei.
Se motivează că: în fapt, prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta a chemat în judecată Primăria comunei Mihăileni, Prefectura judeţului Botoşani, Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Botoşani, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligate pârâtele la restituirea în echivalent bănesc a contravalorii imobilului moară, conform Dispoziţiei nr. xxx/2005.
Cu privire la excepţia de necompetenţă materială a instanţei investită cu soluţionarea pricinii, a învederat instanţei că:
Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă se îndreaptă împotriva unei autorităţi aparţinând administraţiei publice centrale şi anume Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, invocând în acest sens dispoziţiile art. 1 aliniatul 1 din Hotărârea Guvernului nr. 361/2005, modificată şi completată.
În atare context, s-au menţionat şi prevederile art. 3 punctul 1 din Codul de Procedură civilă, soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă împotriva Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor fiind de competenţa Curţii de Apel – Secţia de Contencios Administrativ.
Pe fond, se solicită respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, sunt parcurse mai multe etape: – etapa transmiterii şi a înregistrării dosarelor,prevăzută de dispoziţiile art. 16 aliniatul 1 şi 2 Capitolul V Titlul VII, modificat şi completat prin O.U.G.nr. 81/2007, – etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisie Centrale sub aspectul posibilităţii restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării şi – etapa evaluării, etapă în care, dacă supă analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi valorificarea acestui titlu în condiţiile prevăzute de punctul 26 din O.U.G. nr. 81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V Indice 1, Secţiunea I, intitulată ,,Valorificarea titlurilor de despăgubire”.
Se subliniază că, etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce priveşte dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul aferent Dispoziţiei nr. xxx/2005, a fost transmis de Primăria comunei Mihăileni, judeţul Botoşani, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub numărul xxxx/CC.
Se mai arată că, dosarul sus amintit, a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat în condiţiile Legii nr. 102001 de către reclamantă, analiză în urm a căreia s-a constatat următoarea stare de fapt:
– prin notificarea nr. xxx/2001 depusă în baza Legii nr. 10/2001, petenta a solicitat despăgubiri băneşti, pentru imobilul moară, situat în comuna Mihăileni, judeţul Botoşani;
– prin dispoziţia nr. xxx/2005, emisă de s-au propus măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul moară de porumb şi grâu notificat;
– potrivit certificatului de moştenitor nr. xxx/11.11.1968, doamna M. I. A. este renunţătoare după defunctul fost proprietar M. V. de la care a fost preluat imobilul.
Totodată, se învederează instanţei prevederile art. 4.6 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin H.G. nr. 498/18.04.2003, potrivit cărora succesibilii renunţători nu beneficiază de prevederile legii, recunoscându-se valabilitatea renunţării exprese a unui sau a unora dintre succesori, urmând ca de cota care a făcut obiectul renunţării exprese să profite succesibilii acceptanţi împreună cu cei neacceptanţi notificatori, care au fost repuşi de drept, în termen.
Se arată că, aceste aspecte legale sunt preluate şi în H.G. nr. 250/07.03.2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, republicată în monitorul Oficial nr. 227/03.04.2007, întreaga documentaţie transmisă Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ce a stat la baza soluţionării notificării nr. xxx/2001 fiind remisă Primăriei comunei Mihăileni, în vederea reanalizării acesteia.
Cu privire la etapa evaluării, se susţine faptul că această etapă este condiţionată de clarificarea aspectelor mai sus menţionate în dosar nr. xxxx/CC precum şi după retransmiterea acestuia de către entitatea notificată, în speţă Primăria comunei Mihăileni, judeţul Botoşani, şi că, după completarea dosarului, acesta va fi transmis la evaluator în vederea întocmirii lucrării de specialitate (raportul de evaluare).
Se precizează, de asemenea, că, după completarea dosarului, acesta va fi transmis în vederea întocmirii lucrării de specialitate (raportul de evaluare).
În concluzie, se subliniază faptul că, în cauza dedusă judecăţii, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi nu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, această entitate având obligaţia de a respecta anumite principii stabilite prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, între care şi cel al acordării unor despăgubiri juste şi echitabile în raport cu practica jurisdicţională internă şi internaţională (a se vedea în acest sens dispoziţiilor art. 4 Titlul VII din Legea nr. 247/2005), motiv pentru care se apreciază că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată.
Cu privire la solicitarea reclamantei la plata despăgubirilor, se arată că, în baza deciziilor conţinând titlul de despăgubire emis de către Comisia Centrală şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor va emite un titlul de conversie şi/sau un titlu de plată, potrivit dispoziţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 81/2007, în acest sens menţionându-se prevederile art. 3 litera h Titlul VII din Legea nr. 247/2005, aşa cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 81/2007, potrivit cărora ,,titlurile de plată sunt certificate emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în numele şi pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanţă ale deţinătorilor asupra statului român, de a primi, în numerar o sumă de maxim 500.000 lei”.
Se arată că reclamanta nu este titulara unei decizii conţinând titlul de despăgubire, întrucât procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu este finalizată , aşa încât nu poate fi parcursă procedura referitoare la valorificarea titlului de despăgubire, conform prevederilor Capitolului V indice 1, Titlul VII din actul normativ amintit, capitol introdus prin O.U.G. nr. 81/2007, aşa încât se apreciază ca fiind prematur introdusă cererea reclamanta privind plata despăgubirilor.
Reclamanta a răspuns la această întâmpinare prin nota de apărare de la filele 54-55 prin care arată că:
Primăria Mihăileni, judeţul Botoşani, entitate investită cu soluţionarea notificării, a emis dispoziţia numărul xxx din data de 30.11.2005, prin care se acordă despăgubiri în echivalent bănesc în condiţiile Legii nr. 247/2005, deoarece imobilul nu poate fi restituit în natură, fiind în prezent demolat.
Această dispoziţie numărul xxx din data de 30.11.2005 a fost completată şi întărită prin dispoziţia nr. xxx din data de 22.10.2009, dată de către aceiaşi primăria, urmare a reanalizării dosarului notificării, cerută de C.C.S.D. Bucureşti din cadrul A.N.R.P., prin care îşi însuşeşte şi dispune aplicarea Decizii nr. 4901 din data de 27.04.2009 irevocabilă, dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, în soluţionarea notificării nr. 16276 din data de 09.11.2001, cu precizările conforme art. 4, aliniatul 3 din Legea nr. 10/2001, din care rezultă că cererea de restituire a unui imobil, are valoarea de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul acestei legi.
Se mai arată că, în raport de dispoziţiile acestui text, reclamanta a fost repusă în termenul de acceptare a succesiunii, pe care şi l-a manifestat prin notificarea formulată, situaţie în care nu se poate reţine că a fost renunţătoare la succesiunea privind bunurile ce cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001 şi care au aparţinut defunctului său tată, M. V..
Fiind supusă continuării unei asemenea tracasări şi tergiversări nepermis de mult, am acţionat în judecată ANRP, în temei legal la Tribunalul Botoşani, ca primă instanţă în raza teritorială căreia se află imobilul notificat, solicitând aplicarea prevederilor legale pentru cazul în speţă, ca prin hotărârea se va da, să dispună soluţionarea despăgubirii pentru imobilul moară ţărănească ce a fost notificat în anul 2001.
În privinţa procedurii de parcurgere a etapelor de soluţionare a notificării, respectiv transmiterea şi înregistrarea dosarului, respingerea cererii de restituire în natură, efectuarea evaluării, toate acestea au fost îndeplinite din anul 2005, etapa de emitere a titlului de despăgubire la CCSD – trenând iată până în anul 2010.
Raportul de evaluare a fost întocmit de expert autorizat de Ministerul Justiţiei, pentru întreg imobilul moară ţărănească, ca un tot unitar, aşa cum a existat în momentul confiscării, alcătuit din forţă motrică, utilajul tehnologic pentru măciniş, clădirea ce adăpostea acestea, împreună cu anexele specificate în fişa industrială morii şi inventarul aferent nr. xxxx, împreună cu anexele specificate în fişa industrială a morii şi inventarul aferent numărul xxxx din data de 27.10.1948, urmând ca ANRP să-l revadă, să reţină totalul valoric al despăgubirii rezultat, să-l reactualizeze în anul 2010, cu rata inflaţiei conform datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică (fişa industrială a morii şi raportul de evaluare se află ataşat în dosar).
De asemenea, se mai arată că, nu este prematur emiterea titlului de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor aşa cum s-a motivat în întâmpinare, ci dimpotrivă întârziată destul de mult aplicarea acestei proceduri.
Se mai arată că, natura daunelor pricinuite şi suferite prin preluarea imobilului moară ţărănească sunt pretinse şi enumerate pe categorii, daune materiale, daune materiale, daune pentru lipsă de folosinţă şi privare de proprietate, la care se adaugă prejudiciul moral suferit şi cheltuielile de judecată angajate în cuantumurile calculate ce sunt înscrise în memoriul depus la instanţă spre aprobare întrucât ANRP dispune numai pentru daunele materiale.
Mai arată reclamanta că, nu s-a emis nici un act pe cale administrativă în care să fie lezată în dreptul revendicării imobilului, care să facă obiectul atacării în contencios administrativ la Curtea de Apel.
Pentru probarea pretenţiilor reclamanta a depus la dosar un raport de evaluare extrajudiciară (filele 72-76) şi evaluări efectuate la nivelul instituţiilor competente (filele 77, 78).
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat concluzii asupra apărărilor sale la filele 81 – 84 dosar, prin care se subliniază că:
În susţinerea excepţiei invocate, învederăm onoratei instanţe că cererea de chemare în judecată formulată de către reclamante în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin care solicită obligarea pârâtei la restituirea în echivalent în echivalent bănesc a contravalorii imobilului moară, conform Dispoziţiei nr. xxx/2005 este îndreptată împotriva administraţiei publice centrale şi anume Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Astfel, în cuprinsul art. 1 aliniatul 1 din Hotărârea Guvernului nr. 361/2005, aşa cum a fost modificată şi completată prin H.G. nr. 1068/2007 se arată că ,,Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, denumită în continuare Autoritatea, este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică”, context în care se invocă şi dispoziţiile art. 3 punctul 1 din Codul de procedură civilă.
Pe fond, se apreciază că solicitarea reclamantei privind restituirea în echivalent bănesc a contravalorii imobilului moară, conform Dispoziţiei nr. xxx/2005, ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Dosarul mai sus amintit, a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat în condiţiile Legii nr. 10/2001 de către reclamantă, analiză în urma căruia s-a constatat următoarea stare de fapt: prin notificarea nr. xxx/2001 depusă în baza Legii nr. 10/2001, petenta a solicitat despăgubiri băneşti pentru imobilul moară, situat în comuna Mihăileni, judeţul Botoşani, prin dispoziţia nr. xxx/2005 s-au propus măsuri reparatorii pentru imobilul moară de porumb şi grâu notificat, potrivit certificatului de moştenitor nr. xxx/11.11.1968, reclamanta M. I. A.fiind renunţătoare după defunctul fost proprietar M. V. de a care a fost preluat imobilul.
Se arată că, potrivit prevederilor punctului 4.6. din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 aprobate prin H.G. nr. 498/18.04.2003, potrivit cărora succesibilii renunţători nu beneficiază de prevederile legii, recunoscându-se valabilitatea renunţării exprese a unuia sau a unora dintre succesori, urmând ca de cota care a făcut obiectul renunţării exprese să profite succesibilii acceptanţi împreună cu cei neacceptanţi notificatori, care au fost repuşi în drept în termen.
Astfel, întreaga documentaţie transmisă Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ce a stat la baza soluţionării notificării nr. xxx/2001 a fost remisă Primăriei comunei Mihăileni, în vederea reanalizării şi că, până la data formulării concluziilor scrise, dosarul reclamantei nu a fost retransmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Cu privire la excepţia prematurităţii solicitării reclamantei privind plata despăgubirilor ce li se cuvin, se subliniază faptul că, în baza deciziilor conţinând titlul de despăgubire emise de către Comisia Centrală şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor va emite un ordin de conversie şi/sau titlu de plată, potrivit dispoziţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 81/2007, în acest sens fiind menţionate şi prevederile art. 3 litera h din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, aşa cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 81/2007.
Reclamanta nu este titulara unei decizii conţinând titlul de despăgubire, întrucât procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu este finalizată pentru considerentele prevăzute mai sus, astfel că nu poate fi parcursă procedura referitoare la valorificarea titlului de despăgubire, conform prevederilor Capitolului V indice 1, Titlul VII din actul normativ amintit, capitol introdus prin O.U.G. nr. 81/2007, motiv pentru care apreciem solicitarea reclamantului privind aplicarea despăgubirilor aferente terenului notificat ca fiind prematur introdusă.
Despre aspectele privitoare la restituirea documentelor comunică şi Prefectul în nota de la filele 85-86 precum şi Primăria comunei Mihăileni, prin întâmpinarea depusă după şedinţa finală de dezbateri asupra excepţiei de necompetenţă materială a Tribunalului Botoşani de a soluţiona cererea în despăgubiri formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
În baza art. 137 Cod procedură civilă, soluţionând cu prioritate această unică excepţie dintre cele invocate de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ce face de prisos cercetarea fondului în contradictoriu cu partea respectivă, instanţa reţine că atât legea specială – Titlul VII din Legea nr. 247/2005 cât şi normele de competenţă generală – art. 3 punctul 1 Cod procedură civilă – dau litigiile având ca obiect pretenţii faţă de organele de specialitate ale administraţiei publice centrale în competenţa de soluţionare a Curţii de Apel ca prima instanţă, astfel că în privinţa acestei pârâte, cererea reclamantei urmează a fi declinată corespunzător, urmând ca restul cererii, formulată în contradictoriu cu alţi pârâţi: Primăria Mihăileni, Prefectura judeţului Botoşani, Comisia pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată Botoşani şi Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor Bucureşti să fie disjunsă şi să fie repusă pe rol. Cu ocazia judecăţii se va pune în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesual pasive a acestor pârâte, pe care instanţa o invocă din oficiu, asupra căreia părţile u posibilitatea de a se apăra la termenul pentru care se vor cita cu această menţiune: 25.02.2010.
Pentru aceste motive;
În numele legii;
D I S P U N E :
Admite excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Botoşani invocată de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Bucureşti, cu sediul în municipiul Bucureşti, sector 1, Strada Calea Florească, nr. 2002, Bucureşti, şi, în consecinţă:
Declină competenţa de soluţionare a cererii de obligare la plata despăgubirilor formulată de reclamanta I. A., din municipiul Iaşi, Aleea X, nr. Y, judeţul Iaşi, în contradictoriu cu această pârâtă în favoarea Curţii de Apel Suceava – Secţia de contencios administrativ.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.
Disjunge cererea de despăgubiri formulată de reclamantă în contradictoriu cu restul pârâtelor:
– Primăria comunei Mihăileni, judeţul Botoşani;
– Prefectura judeţului Botoşani, judeţul Botoşani;
– Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Botoşani, judeţul Botoşani;
– Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor Bucureşti, cu sediul în municipiul Bucureşti, sector 5, Palatul Parlamentului, strada Izvor, nr. 2-4, Bucureşti.
Repune pe rol cauza disjunsă pentru:
– a se comunica reclamantei întâmpinarea depusă de pârâta Primăria comunei Mihăileni,
– a se discuta excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în cauză a pârâtelor din cauza disjunsă, excepţie invocată din oficiu.
Se fixează termen de judecată la data de 25.02.2010.
Se citează reclamanta şi pârâtele cu adresă (ori menţiune inserată în citaţie) de a se apăra la termen faţă de excepţie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2010.
PREŞEDINTE, GREFIER,
10