Greşita calificare a căii de atac. Încălcarea normelor legale imperative privind compunerea instanţei Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)


Codul de procedură civilă- art. 282 alin.1, 2821 alin.1 şi art. 304 pct.1

Calificarea greşită nu poate priva partea de o cale de atac prevăzută de lege. A considera altfel, ar însemna lipsirea părţii de un grad de jurisdicţie, iar calificarea dată de instanţă să nu poată fi supusă controlului judecătoresc în condiţiile art.282 Cod procedură civilă, ceea ce nu este admis. Mai mult decât atât, ar însemna încălcarea dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat de art.6 din C.E.D.O.( Decizia nr. 868/01.11.2010 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie).

Prin decizia civilă nr. 868/1.11.2010, Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul declarat de reclamantul P.M.G. împotriva deciziei civile nr. 463/8.06.2010 a Tribunalului Buzău, pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare Tribunalului Buzău ca instanţă de apel.

Prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată de către reclamantul P.M.G., prima instanţă a fost investită cu o acţiune în revendicare imobiliară, întemeiată pe dispoziţiile art.480 Cod civil, având ca obiect suprafaţa de 128 ha teren arabil, situată pe raza satului Zilişteanca, comuna Poşta Câlnău, judeţul Buzău.

În aceste condiţii, calificarea căii de atac, ce se poate exercita împotriva sentinţei civile nr.2612/2.04.2010 a Judecătoriei Buzău, se face prin raportare la valoarea obiectului litigiului, respectiv a 128 ha teren arabil situat pe raza comunei Poşta Câlnău, judeţul Buzău.

Întrucât reclamantul nu şi-a respectat obligaţia legală de a indica valoarea obiectului cererii deduse judecăţii şi, în mod corelativ, nici instanţa de judecată nu

şi-a respectat obligaţia instituită de art.129 alin.4 şi 5 Cod pr.civilă, nepunând în vedere părţii, pe parcursul procesului, să-şi îndeplinească această obligaţie, la stabilirea valorii obiectului litigiului se va avea în vedere, conform dispoziţiilor art.31 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. 212/2008, expertiza întocmită de camerele notarilor publici.

Astfel, raportat la locul situării terenului – comuna Poşta Câlnău, judeţul Buzău şi categoria de folosinţă a acestuia – arabil (astfel cum s-a menţionat de reclamant în acţiune) valoarea orientativă a obiectului litigiului este de 384.000 lei (128 ha x 10.000 m.p.= 1.280.000 m.p.; 1.280.000 m.p. x 0,30 lei/m.p. = 384.000 lei).

Dat fiind faptul că în cazul în speţă nu s-a efectuat o expertiză topografică pentru identificarea cu exactitate a terenului, valoarea medie de piaţă stabilită nu se poate majora sau diminua cu maxim 35%.

În acest context, faţă de dispoziţiile art.282 alin.1 Cod pr.civilă şi art. 2821 alin.1 Cod pr.civilă, sentinţa civilă nr.2612/2.04.2010 a Judecătoriei Buzău este supusă apelului, în competenţa de soluţionare a Tribunalului Buzău.

Ori, în speţă, Tribunalul Buzău a judecat ca instanţă de recurs, în compunerea de 3 judecători, prevăzută de lege pentru judecarea recursului şi nu ca instanţă de apel, în compunerea de 2 judecători, aşa cum se impunea în lumina dispoziţiilor legale menţionate, încălcând astfel normele legale imperative privind compunerea instanţei, ceea ce determină incidenţa cazului de casare prevăzut de art.304 pct.1 Cod pr.civilă.