Recurs. Infractiuni prevazute în legi speciale

Recurs. Infractiuni prevazute în legi speciale

 Decizia nr. 109/R/ din 15 februarie  2011

Curtea de Apel Oradea

Sectia penala si pentru cauze cu minori

Pentru existenta laturii obiective a infractiunii  de parasire a locului accidentului se cer întrunite, cumulativ, urmatoarele conditii: sa exista o situatie premisa, constând în producerea unui accident de circulatie pe drumurile publice, în una din urmatoarele modalitati alternative: rezultatul (urmarea materiala) a accidentului sa constea în moartea sau vatamarea integritatii corporale ori sanatatii vreunui persoane; accidentul, prin el însusi, sa constituie infractiune; accidentul sa fie produs ca urmare a savârsirii unei infractiuni; sa se savârseasca o fapta, comisiva sau omisiva, de parasire a locului accidentului de catre un conducator de autovehicul; fapta sa fie savârsita fara încuviintarea organelor de politie, cu exceptia cazurilor în care parasirea locului accidentului este permisa fara încuviintarea acestora.

Nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni în situatia în care conducatorul auto tamponeaza usor un alt autoturism si ulterior fara sa realizeze acest incident îsi continua deplasarea.

Prin sentinta penala nr. 7/08.01.2010 pronuntata de Judecatoria Negresti Oas, inculpatul B.F.D., a fost condamnat, în baza art. 345 alin. 2 Cod procedura penala pentru savârsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana ce nu poseda permis de conducere prev. si ped. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 la o pedeapsa de 1 an închisoare;

În baza art. 345 alin. 2 Cod procedura penala a fost condamnat acelasi inculpat pentru savârsirea infractiunii de parasire a locului accidentului prev. si ped. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a si art. 34 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului pe durata executarii pedepsei închisorii exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza II si lit. b Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal a fost suspendata conditionat executarea pedepsei închisorii aplicata inculpatului.

În baza art. 71 al. 5 Cod penal pe durata suspendarii executarii pedepsei închisorii a fost suspendata si executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 82 Cod penal s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani, atragându-i-se atentia inculpatului, în baza art. 359 Cod procedura penala, asupra prevederilor art. 83 Cod penal.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala, inculpatul a fost obligat sa plateasca statului 500 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Asa cum rezulta din declaratiile luate inculpatului, acesta a negat în mod constant ca ar fi autorul faptelor ce fac obiectul trimiterii lui în judecata.

Atât în faza urmarii penale, cât si în faza judecatii inculpatul a declarat ca în ziua de 20.10.2007 s-a dus în Negresti Oas de la domiciliul sau situat în comuna Certeze, cu autoturismul marca Audi înmatriculat în Franta sub nr. 8713ZY93 proprietatea parintilor sai si ca pâna în Negresti Oas autoturismul a fost condus de martorul O.A., varul lui.

Sustinerea inculpatului potrivit cu care din comuna Certeze pâna în Negresti Oas ar fi condus autoturismul martorul O.A. este contrazisa de declaratiile luate martorului O.A. în cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti. Acesta a declarat ca în ziua de 20.10.2007 a fost ocupat cu diferite treburi în locuinta sa si ca doar seara în jurul orelor 21-22:00  ar fi fost sunat de inculpat care se afla cu autoturismul în Negresti Oas când inculpatul i-ar fi cerut sa se deplaseze cu alt mijloc de transport în Negresti Oas cu scopul de a conduce autoturismul lui din Negresti Oas pâna în comuna Certeze. El a spus inculpatului ca nu are cu ce se deplasa pâna în Negresti Oas si dupa câtva timp inculpatul a ajuns la locuinta lui cu autoturismului care era condus de o fata (dupa cum se vedea în continuare aceasta a fost martora M.A.). Pentru ca fata cu care a venit inculpatul era din Negresti Oas si aceasta trebuia sa se întoarca în Negresti Oas a condus el autoturismul inculpatului înapoi în Negresti Oas pentru a o duce pe fata respectiva la domiciliul ei dupa care a revenit în comuna Certeze cu acelasi autoturism condus tot de el în care se afla si inculpatul.

Mai departe inculpatul a declarat ca dupa ce a ajuns în Negresti Oas cu martorul O.A., ar fi dus autoturismul la o spalatorie auto, iar de aici martorul O.A. s-ar fi întors în comuna Certeze cu autoturismul unui cunoscut. El l-a  întâlnit  pe martorul O.V. si l-a rugat pe acesta sa conduca autoturismul de la spalatorie pâna în orasul Negresti Oas la un bar, iar martorul a acceptat cererea sa. Dupa ce au ajuns la bar împreuna cu martorul O.V. au consumat alcool. Ulterior pentru ca nici el (deoarece nu avea permis de conducere) si nici martorul (care desi avea permis, consumasera alcool) n-au putut conduce autoturismul, martorul O.V. a hotarât sa o sune pe prietena lui M.A pentru ca aceasta sa conduca autoturismul. Aceasta a raspuns solicitarii martorului si a venit la bar si de aici a condus autoturismul pâna la domiciliul ei. În autoturism se afla atât el cât si martorul O.A. Pe drum au întâlnit-o pe martora T.A. (prietena inculpatului) si aceasta a urcat si ea în autoturism ducându-se toti patru la domiciliul martorei M.A..

Atât martora M.A., cât si martorul O.V. confirma sustinerile inculpatului, aratate mai sus.

Dupa ajungerea la domiciliul martorei M.A. inculpatul sustine ca el si prietena lui – martora T.A.  – au ramas în strada lânga autoturism unde au avut o discutie contradictorie, iar martora M.A. si martorul O.V. au intrat în locuinta martorei M.A., iar dupa putin timp acestea au iesit din locuinta, atragându-i atentia lui si martorei T.A. sa nu se mai certe ca sunt auziti de trecatorii de pe strada, apoi toti patru au urcat în autoturism si s-au deplasat la domiciliul lui din comuna Certeze. Din Negresti Oas si pâna în Certeze autoturismul a fost condus de martora M.A.

Spre deosebire de inculpat martora M.A. a declarat ca dupa ce ea si martorul O.V. au intrat în locuinta ei dupa putin timp s-au uitat pe geam si au constatat ca autoturismul cu care a venit la locuinta ei nu se aflau în strada si nici inculpatul cu martora T.A. L-a sunat pe inculpat sa afle unde a plecat, iar inculpatul i-a spus ca se afla în comuna Certeze. Apoi ea si martorul  au chemat un taximetru cu care s-au dus în comuna Certeze. Pe strada unde locuieste inculpatul  l-au întâlnit pe acesta .

În faza urmarii penale martora a spus ca inculpatul era la volanul autoturismului sau si ca se îndrepta spre directia drumului national, iar soferul taximetrului i-a facut semn sa opreasca si inculpatul a oprit. În faza cercetarii judecatoresti martora a spus ca în momentul când l-au întâlnit pe inculpat care se afla în autoturism crede ca autoturismul în care acesta se afla stationa.

De asemenea, martora a aratat ca l-a întrebat pe inculpat cine a condus autoturismul cu care el s-a deplasat din Negresti Oas în comuna Certeze, iar inculpatul i-ar fi spus ca l-a sunat pe varul lui sa vina din comuna Certeze în Negresti Oas pentru ca acesta sa conduca autoturismul pâna în comuna Certeze, iar varul sau a acceptat .

Martora M.A. sustine ca l-a mai întrebat pe inculpat unde este martora T.A., iar inculpatul a spus ca nu stie, apoi împreuna cu inculpatul si O.V. a venit în Negresti Oas cu autoturismul inculpatului condus de ea. Dupa ce a ajuns în Negresti Oas inculpatul le-a spus ca martora T.A. se afla acasa la el în comuna Certeze si s-au întors din nou în comuna Certeze au luat-o în autoturism pe martora T.A. si toti patru au plecat la un restaurant în comuna Seini cu acelasi autoturism condus de ea.

Sintetizând aceasta ultima parte a declaratiilor inculpatului si martorei M.A. se poate spune ca în timp ce inculpatul declara ca din fata locuintei martorei M.A. si pâna în comuna Certeze autoturismul a fost condus de martora M.A., aceasta îl contrazice pe inculpat sustinând ca n-a condus ea autoturismul.

Martorul O.V. ascultat fiind la instanta de fond a declarat si el la fel ca inculpatul, ca ar fi condus martora M.A. autoturismul de la locuinta ei pâna în comuna Certeze. Dupa ce a fost confruntat cu martora M.A., martorul O.V. a declarat si el ca nu aceasta a condus autoturismul, ci dimpotriva el si martora s-au deplasat de la locuinta inculpatului în comuna Certeze cu un taximetru.

În faza urmaririi penale martora T.A. a declarat ca în ziua de 20.10.2007 s-a dus de la locuinta sa înspre centrul orasului si în fata locuintei martorei M.A. s-a întâlnit cu inculpatul. S-a oprit sa discute cu inculpatul si întrucât au adus în discutie un subiect ce a facut anterior obiectul unei dispute între ei au început din nou sa se certe. Pe fondul discutiilor inculpatul, care era în stare de ebrietate, a devenit nervos si a împins-o de mai multe ori trântind-o de autoturism. Apoi inculpatul i-a cerut sa urce în autoturism sa plece acasa la el în comuna Certeze unde sa continue discutia. Ea a urcat în autoturism pe bancheta fata dreapta, iar inculpatul la volanul autoturismului si s-au deplasat în comuna Certeze acasa la inculpat. Martora declara ca pâna în comuna Certeze inculpatul a certat-o într-una si a lovit-o cu palma peste fata. Dupa ce au ajuns la locuinta inculpatului acesta i-a spus sa ramâna în locuinta pâna el se duce la bunica lui. Dupa aproximativ 30 de minute inculpatul s-a reîntors cu autoturismul condus de martora M.A. În autoturism se afla si martorul O.V. Toti patru au plecat ulterior la un restaurant din orasul Seini. De aici a trimis un mesaj, prin telefonul mobil matusii sale Lucut Irina informând-o unde se afla si cerându-i sa vina dupa ea.

În faza cercetarii judecatoresti, desi si-a pastrat în cea mai mare parte declaratia data în faza urmaririi penale, martora a revenit asupra afirmatiei potrivit cu care inculpatul ar fi condus autoturismul din Negresti Oas pâna în comuna Certeze sustinând ca autoturismul a fost condus de martora M.A. si ca aceasta ar fi determinat-o sa declare nesincer în faza urmaririi penale pentru a nu risca sa raspunda penal pentru savârsirea infractiunii de parasire a locului accidentului dupa ce a auzit ca persoana ar fi reclamat ca autoturismul inculpatului ar fi intrat în coliziune cu autoturismul proprietatea sa, rupându-i oglinda retrovizoare.

Motivatia revenirii martorei T.A. asupra declaratiei data în faza urmaririi penale nu este însa convingatoare. Chiar daca martora M.A. s-ar fi aflat la volanul autoturismului inculpatului când acesta a intrat în coliziune cu autoturismul condus de martorul H.V.  si aceasta nu a oprit dupa ce coliziunea s-a produs nu exista nici un risc ca martora M.A. sa raspunda penal si sa aiba din acest motiv interesul de a o determina pe martora T.A. sa nu spuna adevarul în faza urmaririi penale. Coliziunea nu s-a soldat cu vatamari corporale, iar martora M.A. n-a savârsit nici o alta infractiune dupa care sa survina parasirea locului accidentului.

În plus versiunea din faza cercetarii judecatoresti a declaratiei martorei T.A. este contrazisa nu numai de declaratia martorei M.A. si ulterior si de cea a martorului O.V., ci si de declaratiile martorilor G.M.M., T.A., E.M. si L.C.I.

Martora T.A. mama martorei T.A. a declarat ca a fost informata de vecina sa despre faptul ca fiica ei  a fost lovita de un baiat si obligata sa urce în masina lui, iar apoi a fost informata de martorul H.V. ca un autoturism condus de un baiat în care se afla fiica ei a lovit autoturismul lui. Aceasta stire a înregistrat-o si a anuntat politia. Lucratorii de politie au cautat pe strazile învecinate locului faptei autoturismul inculpatului, dar nu l-au gasit. De asemenea, martora a spus ca a sunat-o pe fiica ei, dar aceasta nu a raspuns la telefon si abia seara a primit un mesaj de la ea ca se afla la un restaurant din orasul Seini. A anuntat politia din Negresti Oas despre mesajul primit care la rândul ei au anuntat politia din Seini. Lucratorii de politie din orasul Seini au identificat-o pe fiica ei si au adus-o la sediul politiei de unde aceasta a fost preluata de nepotul ei care s-a dus dupa ea cu autoturismul.

Martorul G.M. a declarat ca în data de 20.10.2007 se afla pe strada Padurii din Negresti Oas si monta geamuri termopan la o locuinta situata pe aceasta strada. Iesind în strada a vazut-o pe martora T.A. care împreuna cu un baiat se afla în fata locuintei martorei M.A. lânga un autoturism marca Audi de culoare închisa ce stationa. Martora se certa cu baiatul, iar acesta a lovit-o si obligat-o sa urce în autoturismul lui, apoi s-a urcat si el la volan si a pornit cu autoturismul din acel loc.

Si martora L.C.I. a declarat ca a aflat de la mama ei ca martora T.A. a fost batuta de inculpat si obligata sa urce în autoturismul lui.

Din examinarea declaratiilor martorilor rezulta ca declaratia data de martora T.A. în faza urmaririi penale se coroboreaza cu declaratiile tuturor celorlalti martori si ca aceasta declaratie este cea care exprima adevarul, în timp ce declaratia data de martora în faza cercetarii judecatoresti a fost înlaturata ca nesincera .

Cu toate ca inculpatul a negat în mod constant ca el ar fi condus autoturismul, acesta asa cum rezulta din declaratia martorului H.V. si din declaratia numitului M.V. (ascultat doar în faza urmaririi penale, întrucât ulterior a decedat)  a platit martorului H.V. suma de 500 lei drept despagubire pentru oglinda retrovizoare distrusa. Imediat dupa producerea evenimentului rutier inculpatul a plecat în Franta de unde a trimis unchiului sau – martorul M.V. – suma de 500 lei pentru ca acesta sa-i dea martorului H.V.

Martorul M.V. a relatat ca inculpatul trimitându-i banii i-ar fi spus ca a lovit autoturismul martorului H.V. si ca trebuie sa-l despagubeasca pe acesta pentru prejudiciu cauzat .

Coroborând declaratiile inculpatului cu cele ale martorilor ascultati instanta de fond a ajuns la concluzia ca este nesincera si declaratia inculpatului potrivit cu care de la locuinta martorei M.A. si pâna la locuinta lui din comuna Certeze autoturismul a fost condus de martora.

Probatoriu administrat exclude nu numai conducerea autoturismului de catre martora M.A., dar si de catre martorul O.A.

Martorul O.A. a condus autoturismul inculpatului doar seara în jurul orelor 21-22:00 dupa ce inculpatul însotit de martorii M.A. si O.V. s-au întors de la restaurantul din orasul Seini, când martora T.A. nu se mai afla cu ei fiind recuperata de lucratorii de politie sesizati în legatura cu faptul de a fi fost lipsita de libertate de inculpat. Atât martora M.A., cât si martorul O.V., ca de altfel si inculpatul au declarat ca dupa ce s-au întors  de la restaurantul din Seini s-au dus în comuna Certeze pentru a-l lua pe varul inculpatului martorul O.A. pentru ca dupa ce martora M.A. care a condus autoturismul pâna în Certeze va ramâne la domiciliul ei din Negresti Oas, martorul O.A. sa conduca autoturismul înapoi în comuna Certeze. Asa cum s-a aratat deja mai sus, martorul O.A. a relatat ca într-adevar el a condus autoturismul inculpatului în data de 20.10.2007, doar seara în jurul orelor 21-22:00.

Martorul H.V. a declarat când a fost ascultat la instanta ca el nu a reclamat la politie fapta inculpatului, ci mama martorei T.A. ar fi sesizat politia despre circumstantele în care fiica ei ar fi fost luata si dusa undeva de inculpat fara voia ei, relatând cu aceasta ocazie ca în timp ce se deplasa cu autoturismul în care se afla fiica ei, inculpatul a lovit autoturismul lui.

Asadar din ansamblul probatoriului administrat instanta  de fond a retinut ca  în data de 20.10.2007 inculpatul a consumat alcool dupa care, aflându-se în Negresti Oas, pe str. Padurii în fata locuintei martorei M.A., unde a venit cu autoturismul lui condus de martora, a întâlnit-o pe prietena lui – martora T.A., a început sa se certe cu aceasta apoi a fortat-o sa urce în autoturismul lui dupa care fiind foarte agitat a urcat la  volanul autoturismului si s-a deplasat înspre comuna Certeze la locuinta sa. În timp ce se deplasa pe strada Padurii, la scurt timp dupa ce a pornit autoturismul de pe loc, inculpatul a patruns usor cu autoturismul pe contrasens si a lovit autoturismul ce circula din sens opus care era condus regulamentar de martorul H.V., spargând oglinda retrovizoare a acestui autoturism, dupa care si-a continuat drumul pâna în comuna Certeze, fara a opri la locul accidentului, stiind ca nu are permis de conducere.

Martorul H.V. a vazut ca autoturismul cu care a intrat în coliziune a fost condus de un baiat si împreuna cu acesta în autoturism se afla si o fata care ocupa locul de pe scaunul din fata dreapta. Încercând sa se informeze despre identitatea celui ce conducea autoturismul martorul a aflat de la niste muncitori ce lucrau pe strada ca fata aflata în autoturism este martora T.A., iar baiatul care conducea autoturismul se numeste B.F. si ca acesta locuieste în comuna Certeze.

Inculpatul identificat ulterior nu a recunoscut ca el a condus autoturismul însa a acceptat sa repare paguba cauzata martorului H.V..

Inculpatul a recunoscut  în declaratiile lui ca nu poseda permis de conducere, iar din procesul verbal încheiat de organele de cercetare penala (fila 27 din dosarul de urmarire penala), de asemenea, rezulta ca inculpatul nu figureaza în evidentele I.P.J. Satu Mare ca fiind detinator de permis de conducere.

S-a retinut ca fapta inculpatului de a conduce în data de 20.10.2007 pe drumul public un autoturism fara sa aiba permis de conducere întruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. si ped. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002, pentru savârsirea careia nstanta de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a retinut ca fapta inculpatului care în calitate de conducator al unui autoturism implicat într-un accident produs ca urmare a savârsirii unei infractiuni, a parasit locul accidentului fara a avea încuviintarea politiei care a cercetat locul faptei, întruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. si ped. de art.89 al.1 din OUG  nr. 195/2002, iar pentru savârsirea acestei infractiuni, prima instanta l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a mai retinut ca pluralitatea de infractiuni savârsita de inculpat întruneste conditiile ce definesc concursul ideal de infractiuni (art.33 lit.”b” Cod penal) astfel încât devin incidente în speta dispozitiile art. 34 lit. “b” Cod penal în temeiul carora instanta de fond a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

Alaturi de pedeapsa principala a închisorii instanta de fond a aplicat inculpatului si pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 lit. a  teza II si lit. b Cod penal.

Apoi, vazând ca inculpatul n-a mai suferit anterior o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, ca pedeapsa închisorii aplicata acestuia nu este mai mare de 2 ani si apreciind ca se poate obtine reeducarea inculpatului si fara ca acesta sa fie privat de libertate, prima instanta a suspendat conditionat executarea pedepsei închisorii aplicata inculpatului.

Individualizând pedeapsa aplicata inculpatului, instanta de fond a avut în vedere pericolul social concret al faptelor sale. Pe lânga faptul ca inculpatul neavând permis de conducere si se prezuma ca nu poseda cunostintele si aptitudinile necesare unei conduceri neprimejdioase, în plus aceasta, asa cum rezulta din declaratiile martorilor M.A., O.V. si T.A. se afla si sub influenta alcoolului, fapt ce a potentat rezultatul produs – coliziunea cu alt autoturism, soldata cu pagube materiale. Pe de alta parte, parasind locul accidentului inculpatul a îngreunat activitatea organelor judiciare chemate sa descopere pe cel vinovat de producerea evenimentului rutier reclamant de martorul H.V..

Prin activitatea sa de negare  constanta a faptelor ce i-au fost puse în sarcina, în ciuda existentei unor probe ce relevau vinovatia lui, inculpatul a încercat sa zadarniceasca aflarea adevarului legat de autorul faptei, fapt ce accentueaza pericolul lui social.

De asemenea, prima instanta a mai avut în vedere vârsta tânara a inculpatului, apreciind ca aceasta constituie un factor menit sa faciliteze reintegrarea lui sociala.

În cauza s-a facut aplicarea si a dispozitiilor art. 191 alin. 1 Cod procedura penala.

Prin decizia penala nr. 214/Ap din 4 noiembrie 2010, Tribunalul Satu Mare, în baza art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. a) Cod procedura penala rap. la art.382 alin. 2 Cod procedura penala a admis apelul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Negresti-Oas împotriva sentintei penale nr. 7/08.01.2010, pronuntata de Judecatoria Negresti-Oas, pe care o desfiintat-o în parte pe latura penala cu privire la inculpatul B.F.D si în rejudecare:

În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 6 luni închisoare aplicate prin sentinta penala nr. 92/24.03.2006 a Judecatoriei Negresti-Oas, pedeapsa si s-a dispus ca aceasta pedeapsa sa se execute alaturi de pedeapsa rezultanta de 2 ani închisoare stabilita prin sentinta penala apelata.

În baza art. 71  Cod penal i s-a interzis inculpatului-intimat exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal pe durata executarii pedepsei închisorii.

Au fost mentinute restul dispozitiunilor sentintei apelate.

Prin aceeasi decizie s-a respins ca nefundat apelul penal declarat de catre inculpatul B.F.D., dispunându-se obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în apel.

Tribunalul a apreciat ca apelul parchetului este întemeiat, având în vedere faptul ca, din fisa cazier al inculpatului reiese ca acesta a mai fost condamnat prin sentinta penala nr.92/24.03.2006  la pedeapsa închisorii de 6 luni cu suspendarea conditionata a executarii acesteia , având un termen de încercare de 2 ani si 6 luni.

În conditiile în care fapta penala ce face obiectul prezentei judecati a fost comisa la data de 20 octombrie 2007, respectiv în termenul de încercare , instanta de fond aplicând în cauza o pedeapsa cu suspendarea conditionata si omitând sa revoce suspendarea pedepsei de 6 luni , a pronuntat sub acest aspect o hotarâre nelegala.

S-a aratat ca, potrivit dispozitiilor art. 83 Cod penal, revocarea este obligatorie când în termenul de încercare condamnatul savârseste o noua infractiune .

Pentru a se dispune revocarea suspendarii conditionate a pedepsei se cer îndeplinite urmatoarele conditii: condamnatul sa savârseasca în termenul de încercare o noua infractiune; infractiunea sa fie savârsita cu intentie; infractiunea sa fie descoperita în termenul de încercare; pentru infractiunea savârsita în  termenul de încercare sa se pronunte o condamnare , natura ori durata pedepsei aplicate nu are relevanta.

S-a aratat ca, revocând suspendarea conditionata a executarii pedepsei, instanta de judecata trebuie sa dispuna executarea, atât a pedepsei ce fusese suspendata conditionat, cât si a pedepsei pronuntate pentru noua infractiune , care nu se contopesc (art.83 alineatul ultim Cod penal ).

Fata de cele de mai sus, retinând ca sunt îndeplinite conditiile mai sus aratate privind revocarea obligatorie a suspendarii conditionate a executarii pedepsei, tribunalul, în baza art. 379 pct. 2 lit. a raportat la art. 381 alin. 2 Cod procedura penala, urmare admiterii apelului declarat de Parchetul  de pe lânga Judecatoria Negresti – Oas a desfiintat în parte sentinta penala apelata – pe latura penala cu privire la inculpatul B.F.D., si în rejudecare a dispus în sensul celor mai sus aratate.

Referitor la apelul inculpatului a retinut tribunalul ca, în concordanta si fata de considerentele admiterii apelului Parchetului de pe lânga Judecatoria Negresti -Oas, examinând hotarârea instantei de fond, prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat a probelor administrate în cauza si a normelor juridice în vigoare, a constatat ca apelul declarat de catre acesta este nefondat si a dispus respingerea lui ca atare, pentru urmatoarele ratiuni.

Tribunalul a constatat ca, prima instanta, pe baza probatoriului administrat in cauza, a retinut o stare de fapt corespunzatoare realitatii, pe baza careia a retinut în mod corect vinovatia apelantului –  inculpat.

S-a aratat ca apararile prezentate de inculpat nu vor putea fi primite de instanta cât timp modul si împrejurarile concrete de realizare a activitatii infractionale, examinate prin prisma întregului probatoriu administrat in cauza confirma existenta elementelor constitutive ale infractiunilor în discutie, revenirea martorilor asupra unor parti din declaratiile date în cursul urmaririi penale fiind fara justificare .

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Bihor si inculpatul B.F.D.

Parchetul, prin recursul declarat, a solicitat casarea deciziei în sensul de a se dispune schimbarea modalitatii de executare a pedepsei ce i-a fost aplicata inculpatului recurent, respectiv în sensul de a se dispune executarea acesteia prin privare de libertate, în raport de faptul ca instanta de apel a dispus revocarea suspendarii conditionate a unei pedepse aplicate anterior inculpatului recurent, invocându-se cazul de casare prevazut de art. 385/9 punctul 18 Cod procedura penala.

Inculpatul, prin recursul declarat, a solicitat sa se caseze hotarârile pronuntate în cauza în sensul de a se dispune achitarea inculpatului recurent, în temeiul dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedura penala, de sub învinuirea comiterii infractiunii de parasire a locului accidentului, prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, neexistând latura obiectiva a infractiunii si achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedura penala, de sub învinuirea comiterii infractiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

În subsidiar s-a cerut sa se dispuna achitarea inculpatului recurent, în temeiul dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod procedura penala, cu referire la art. 18/1 Cod penal.

În motivarea recursului s-a aratat, cu privire  la prima infractiune, ca nu exista latura obiectiva a infractiunii, neexistând un accident în sensul art. 75 din OUG nr. 195/2002, neavând loc nicio coliziune a masinilor si neproducându-se nicio o avarie. Astfel, martorul Hoban a auzit un zgomot, fara sa fie sigur de ceea ce s-a întâmplat si, oprind masina dupa o distanta de 10 metri, a observat ca lipseste oglinda retrovizoare din partea stânga dar, cu toate acestea, nu a depus plângere ci, mama fetei care era cu inculpatul a relatat acest eveniment la politie, martorul fiind chemat la politie sa declarate în acest sens.

Mai mult de atât, s-a aratat ca nu a fost vorba de un accident, iar inculpatul recurent nici nu a realizat subiectiv ca s-a întâmplat ceva, iar ulterior, când a aflat, a achitat contravaloarea oglinzii.

Astfel fiind, s-a apreciat ca lipseste atât latura obiectiva a infractiunii, respectiv accidentul, cât si latura subiectiva, respectiv parasirea locului accidentului, inculpatul neprevazând nici un moment ca ar fi atins oglinda retrovizoare a autoturismului martorului.

Cu privire la cea de-a doua infractiune s-a aratat ca inculpatul recurent nu a fost surprins de catre organele de politie la volan, ci s-a încercat o reconstituire a traseului masinii din luna octombrie 2007, politia încercând sa dovedeasca cum a ajuns masina inculpatului dintr-o localitate în alta, ceea ce nu este relevant sub aspectul existentei infractiunii cât timp nu a fost surprins la volan pe acest traseu.

În sustinerea cererii subsidiare s-a aratat ca inculpatul recurent nu este recidivist, iar faptele nu prezinta gradul de pericol social al unor infractiuni.

Examinând decizia prin prisma recursurilor declarate, cât si din oficiu, potrivit dispozitiilor art. 385/6 si art. 385/14 Cod procedura penala, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevazute de art. 385/9 Cod procedura penala, curtea  a constatat ca aceasta este netemeinica si nelegala, iar recursul declarat de inculpat este fondat.

Astfel, potrivit art. 89 din OUG nr. 195/2002, constituie infractiune parasirea locului accidentului de catre conducatorul vehiculului implicat într-un accident de circulatie în urma caruia a rezultat uciderea sau vatamarea corporala ori a sanatatii uneia sau mai multor persoane ori daca accidentul s-a produs ca urmare a unei infractiuni, fara încuviintarea politiei care efectueaza cercetarea locului faptei.

Deci, pentru existenta laturii obiective a infractiunii se cer întrunite, cumulativ, urmatoarele conditii: sa exista o situatie premisa, constând în producerea unui accident de circulatie pe drumurile publice, în una din urmatoarele modalitati alternative: rezultatul (urmarea materiala) a accidentului sa constea în moartea sau vatamarea integritatii corporale ori sanatatii vreunui persoane; accidentul, prin el însusi, sa constituie infractiune; accidentul sa fie produs ca urmare a savârsirii unei infractiuni; sa se savârseasca o fapta, comisiva sau omisiva, de parasire a locului accidentului de catre un conducator de autovehicul; fapta sa fie savârsita fara încuviintarea organelor de politie, cu exceptia cazurilor în care parasirea locului accidentului este permisa fara încuviintarea acestora.

Infractiunea se comite numai cu intentie, care poate fi directa sau indirecta. Exista intentie atunci când faptuitorul îsi da seama ca prin parasirea locului accidentului se creeaza o stare de pericol pentru siguranta circulatiei si, totodata, se împiedica ori se îngreuneaza activitatea organelor judiciare în legatura cu acel accident, iar nu în legatura cu o alta fapta ce constituie infractiune, în norma de incriminare neexistând cerinte privitoare la mobilul faptei sau scopul faptuitorului.

Or, din probele administrate în cauza nu rezulta ca inculpatul recurent ar fi realizat, în momentul în care autoturismul condus de el s-a lovit de cel condus de martorul H.V., ca în urma coliziunii ar fi rezultat avarierea masinii martorului.

Chiar si martorul H.V. arata, inclusiv în declaratia data în fata instantei de fond, ca doar faptul ca a auzit un zgomot în momentul în care autoturismului inculpatului recurent s-a apropiat prea tare de autoturismul sau, pe care-l conducea, l-a determinat sa opreasca, dupa ce a parcurs aproximativ 10 metri, constatând ca-i lipseste oglinda retrovizoare din partea stânga.

Astfel fiind, curtea  a apreciat  ca în cauza nu se poate retine ca inculpatul recurent ar fi realizat ca s-a produs un accident si ar fi parasit cu intentie locul accidentului si ar fi realizat ca, în acest mod, creeaza o stare de pericol pentru siguranta circulatie ori ca împiedica sau îngreuneaza activitatea organelor judiciare în legatura cu accidentul.

Fata de cele ce preced curtea, în urma admiterii recursului declarat de catre inculpatul recurent , în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedura penala, a dispus  achitarea inculpatului recurent de sub învinuirea comiterii infractiunii de parasire a locului accidentului, prev. de art. 89 din OUG nr. 195/2002, în speta nefiind întrunite elementele constitutive ale infractiunii, lipsind latura subiectiva.

În ceea ce priveste infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fara a poseda permis de conducere, curtea a retinut ca în cauza comiterea acestei fapte a fost pe deplin dovedita,  asa cum a retinut si instanta de fond, confirmata de acea de apel, exemplificative în acest sens fiind declaratiile martorilor M.V. si H.V., în mod temeinic fiind înlaturate declaratiile inculpatului recurent si a prietenilor acestuia, ca fiind subiective.

Însa, în raport de persoana inculpatului recurent, de durata de timp scursa de la momentul comiterii faptei, respectiv de peste 3 ani, de conduita ulterioara a acestuia, de atingerea minima adusa valorilor aparate de lege prin comiterea faptei, precum si de continutul ei concret si de urmarile produse, s-a apreciat  ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, considerent pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod procedura penala, cu referire la art. 18/1 Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului recurent de sub învinuirea comiterii acestei infractiuni.

Totodata, în baza art. 91 Cod penal, curtea a aplicat  inculpatului  recurent o amenda administrata de 1000 lei, apreciind ca aceasta sanctiune este în masura sa asigure reeducarea si îndreptarea acestuia.

Astfel fiind, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. d Cod procedura penala, asa cum s-a aratat mai sus, curtea a admis recursul inculpatului recurent.

Având în vedere cele mai sus aratate, curtea nu a mai analizat motivele de recurs ale parchetului, care vizeaza de altfel modalitatea de executare a pedepsei, considerent pentru care, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, a fost respins ca nefondat recursul declarat.