Neîndeplinirea conditiilor prevazute de art.41 din Legea nr.168/1999, pentru legala declarare a grevei. Încetare greva.
Legea nr.168/1999, art.40, 41, 42, 48
Îndeplinirea procedurii de notificare prevazuta de art.41 din Legea nr.168/1999 de catre 4 federatii sindicale din învatamânt, nu poate fi opozabila partii care nu a facut dovada calitatii de membru într-unul dintre sindicatele afiliate, precum nici a faptului ca sindicatul, al carui lider era, ar fi fost afiliat la una din aceste federatii sindicale, participante la greva, iar Inspectoratul Scolar nu poate fi considerat echivalent al unitatii unde a fost declansata greva, în întelesul Legii nr.168/1999, unitate care trebuia notificata.
Cât priveste continuarea grevei, daca hotarârea de declansare se ia de organizatiile sindicale cu acordul a cel putin jumatate din numarul membrilor, atunci, în baza principiului simetriei actelor juridice, având în vedere natura colectiva a grevei, aceasta înceteaza când nu mai întruneste numarul de adeziuni exprimat la declansarea ei.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA CIVILA NR.796/09.02.2011)
Deliberând asupra recursului civil de fata constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.5102/14.06.2010 pronuntata în dosarul nr.28423/3/2010 Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis actiunea formulata de reclamantii I.S.M.B. si Colegiul National**** în contradictoriu cu pârâtul R. C. si a dispus încetarea grevei continuata de pârât.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca, potrivit contractului individual de munca depus, pârâtul este angajatul Colegiului National**** , în functia de profesor.
Din continutul adresei cu nr. **** din 16.04.2010 rezulta ca organizatiile sindicale afiliate la cele patru federatii sindicale reprezentative din învatamânt au înstiintat Ministerul Educatiei despre declansarea unei greve în data de 22 aprilie 2010 pe durata acelei zile. Întrucât revendicarile nu s-au soldat cu un rezultat favorabil, în 27 mai 2010 aceleasi sindicate au înstiintat Ministerul Educatiei despre premisele declansarii unui conflict de interese la nivelul ramurii de învatamânt, ceea ce s-a si întâmplat începând cu 31 mai 2010.
Pârâtul, la interogatoriul administrat, a declarat ca la început cam trei sferturi dintre cadrele didactice au fost în greva dar numarul lor s-a micsorat datorita presiunilor intervenite, iar în prezent, la nivelul colegiului, doar doi profesori din sindicate diferite mai sunt în greva. De asemenea multi dintre profesori, chiar daca au fost în greva, nu au mentionat acest lucru în condica de prezenta, desi nu au facut orele.
Instanta a mai retinut ca pârâtul este presedintele S.T.P. din România, si prin urmare nu i se poate contesta calitatea de membru de sindicat.
Din copia condicii de prezenta rezulta ca începând cu data de 31.05.2010 mai multi profesori au scris în dreptul numelui greva si au semnat.
De asemenea, instanta a retinut ca, înainte de declansarea grevei, au existat consultari cu Sindicatul si cu ceilalti membri de sindicat, astfel ca, de comun acord, s-a luat decizia declansarii grevei, ca urmare a revendicarilor si nemultumirilor din sistem, si care evident nu au legatura cu situatia elevilor, care au fost afectati indirect de aceste actiuni.
Tribunalul a procedat la verificarea îndeplinirii dispozitiilor legale privitor la declansarea grevei, pentru a aprecia daca se impune sau nu reluarea activitatii, deoarece dreptul la greva este garantat, ca si dreptul la munca, apreciind ca se impune cu necesitate parcurgerea unor etape de catre salariati pentru a se gasi solutii la revendicari, deoarece întreruperea activitatii este de esenta grevei.
Potrivit art. 40 din Legea nr.168/1999 greva constituie o încetare colectiva si voluntara a lucrului într-o unitate si poate fi declansata pe durata declansarii, conflictelor de interese, cu exceptiile prevazute de prezenta lege, iar art. 4 prevede expres ca se poate declara numai daca în prealabil au fost epuizate posibilitatile de solutionare a conflictului de interese prin procedurile prevazute de prezenta lege si daca momentul declansarii a fost adus la cunostinta conducerii unitatii de catre organizatori cu 48 de ore înainte.
Tribunalul a retinut ca mai multe federatii sindicale au trimis un comunicat de presa prin care anuntau ca declanseaza în data de 31 mai 2010 actiuni de protest.
În cauza de fata nu exista nici un înscris din care sa rezulte ca s-a adus la cunostinta conducerii în alt mod decât prin mentiunile efectuate în condica de prezenta si în tabelele nominale despre declansarea grevei.
Comunicatul de presa nu tine loc de înscris înregistrat la unitatea angajatoare, si prin urmare sustinerile pârâtului au fost apreciate ca nefondate, cu atât mai mult cu cât în acest comunicat nu este mentionata nici daca greva este declansata pe o durata determinata, sau nedeterminata.
În prezent însa, a constatat prima instanta, doar doua cadre didactice din cadrul unitatii de învatamânt mai sunt în greva, astfel ca aplicabile în cauza sunt si prevederile art. 48 din acelasi act normativ, potrivit caruia, în situatia în care dupa declansarea grevei, jumatate din numarul salariatilor care au hotarât declansarea grevei renunta la greva, acesta înceteaza.
Pentru considerentele deja expuse instanta a admis actiunea si pe cale de consecinta a dispus încetarea grevei continuata de catre pârât.
Împotriva acestei sentinte în termen legal a declarat recurs recurentul R.C., în baza dispozitiilor art. 304 pct.9 Cod de procedura civila.
În sustinerea recursului a aratat ca, în ceea ce îl priveste, greva nu era determinata de interese personale si nu reprezenta un conflict de drepturi ci era determinata de conflictul de interese la care se referea adresa nr. **** din 23.05.2010 ( înregistrata la M.Ed.C.T.S.) de catre cele 4 Federatii sindicale reprezentative la nivelul de ramura de învatamânt, respectiv interesul tuturor educatorilor si profesorilor acestei tari, interesul tinerei generatii care va suporta consecintele Legii Educatiei Nationale care prin proiectul sau prevede multe anomalii si nelegalitati de natura sa deprecieze “în continuare” procesul de învatamânt.
Recurentul arata în motivarea recursului care sunt dispozitiile cu efecte negative asupra personalului din învatamânt, sustinând ca, pe lânga aceste nemultumiri determinate de proiectul Legii Educatiei Nationale exista nemultumiri ale sistemului în legatura cu diminuarea veniturilor salariale, reducerea a 15.000 de posturi din învatamântul preuniversitar, neplata unor sporuri reglementate de lege, nepunerea în executare a hotarârilor judecatoresti definitive si irevocabile, refuzul constant al conducerii M.Ed.C.T.S. de a purta un dialog social real si constructiv cu partenerii de dialog social, precum si politizarea excesiva a actului decizional la toate nivelurile.
Recurentul a aratat ca toate actele si actiunile premergatoare grevei si declansarea efectiva a acesteia au fost realizate de cele 4 federatii reprezentative din învatamânt, respectiv F.S.L.I., F.S.I. “S.H.”, F.E.N. si F.N.S.” A:M.” , hotarârea fiind luata cu respectarea art. 42 din Legea nr.168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca.
Prin Comunicatul de presa din 31 mai 2010 conducerile celor 4 federatii sindicale reprezentative din învatamânt anuntau: “în urma centralizarii datelor primite din teritoriu, a rezultat ca peste 60% din membrii de sindicat au fost în greva, chiar în conditiile în care ministrul D.F., împreuna cu inspectorii scolari si o parte dintre directori au facut presiuni mari pentru a împiedica participarea la actiunea de protest si la boicotarea probei de bacalaureat.”
Recurentul considera ca prin aratarea celor de mai sus a dovedit ca acest conflict de interese, a fost motivat, a fost la nivel national si a îndeplinit toate cerintele legale pentru declansarea grevei.
Reducerea acestui eveniment la nivelul unui conflict de drepturi între el ca profesor si I.S.M.B. împreuna cu Colegiul National**** nu face altceva decât sa minimalizeze si sa decada în derizoriu protestul întregului personal din învatamânt si problemele esentiale ridicate de acesta pentru învatamântul românesc si educatia tinerei generatii.
Recurentul a sustinut ca greva nu a fost declansata de el, care nici nu putea fi partener de dialog social într-un dialog social real, iar participantii la greva nu erau numai cadrele didactice ale Colegiului National****(membre ale unor diverse federatii sindicale inclusiv directoarea I.B., participanta si ea la greva initial).
De asemenea, arata ca nu avea interese personale, nu revendica nimic pentru el personal (ceea ce ar fi constituit un conflict de drepturi ) si nici nu prejudicia cu nimic situatia elevilor din anii terminali pentru a nu le periclita acestora participarea la Bacalaureat sau la Admiterea în Liceu, pentru ca acestor elevi le încheiase mediile anuale.
În mod nesincer s-a sustinut de catre Inspectorat ca atitudinea recurentului putea prejudicia în mod ireversibil situatia acestor elevi, care fara mediile încheiate nu ar fi putut participa la examene. Situatia era cea aratata de recurent si toti elevii sai care au dat examen la istorie, au luat note mari la aceasta materie.
Pentru a nu se considera ca a refuzat sa munceasca si ca dorea sa beneficieze de ore nemuncite în programul de învatamânt recurentul arata ca a sustinut în toata perioada grevei ore de meditatie la istorie, neplatite, la scoala, anuntând aceasta situatie la avizierul scolii, pe usa cancelariei si direct elevilor.
Intimatul I.S.M.B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei civile ca legala si temeinica.
Analizând întregul material probator administrat în cauza prin prisma criticilor invocate pe calea recursului, cât si din oficiu conform art.3041 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Potrivit art. 40 din Legea nr.168/1999, greva reprezinta o încetare voluntara si colectiva a muncii în scopul satisfacerii unor revendicari ale salariatilor.
În mod corect instanta de fond a apreciat ca în cauza nu s-a facut dovada îndeplinirii conditiilor prevazute de art. 41 din Legea 168/1999, pentru legala declansare a grevei. Astfel, potrivit acestui text de lege, greva poate fi declarata numai daca în prealabil au fost epuizate posibilitatile de solutionare a conflictului de interese prin procedurile prevazute de lege si daca momentul declansarii a fost adus la cunostinta conducerii unitatii de catre organizatori, cu 48 de ore înainte.
În plus, potrivit art. 42 din lege, hotarârea de a declara greva se ia de catre organizatiile sindicale reprezentative participante la conflictul de interese, cu acordul a cel putin jumatate din numarul membrilor sindicatelor respective iar în cazul salariatilor unitatilor în care nu sunt organizate sindicate reprezentative hotarârea de declarare a grevei se ia prin vot secret, cu acordul a cel putin unei patrimi din numarul salariatilor unitatii sau, dupa caz, ai subunitatii, compartimentului sau grupului de salariati în care s-a declansat conflictul de interese.
Curtea retine ca, în cauza, nu s-a facut dovada epuizarii posibilitatilor de solutionare a conflictului, dar nici dovada ca declansarea grevei a fost adusa la cunostinta conducerii unitatii, în termenul prevazut de lege.
Astfel, în raspunsul la interogatoriul administrat în fata instantei de fond, recurentul pârât a sustinut ca a fost membru în Sindicatul S.H. din anul 1990, iar din luna mai 2010 este presedintele S.T.P. din România.
Recurentul nu a facut nicio dovada în sensul ca, în aceasta calitate ar fi notificat Colegiul în legatura cu declansarea conflictului de interese sau ca sindicatul nou înfiintat este afiliat la o confederatie sindicala participanta la greva. Cu toate acestea, el a încetat activitatea, ca forma de protest, alaturi de alti colegi din unitatea de învatamânt, asa cum rezulta din copia condicii depusa la dosarul de fond, în care a consemnat cuvântul “greva” dar si din sustinerile sale, începând cu data de 31.05.2010 cel putin pâna la data de 11.06.2010.
Recurentul a sustinut ca procedura de notificare a fost îndeplinita de cele 4 federatii sindicale din învatamânt. Întrucât acesta nu a facut dovada calitatii de membru într-unul dintre sindicatele afiliate sau ca sindicatul tinerilor profesori al carui lider era ar fi fost afiliat la una din aceste federatii sindicale participante la greva, Curtea apreciaza ca notificarea invocata în sprijinul sau nu îi este opozabila, în conditiile în care notificari anterioare declansarii grevei au fost facute, catre Inspectoratul Scolar, de S.Î.P. Sector 3 si de catre S.L.S.Î.P. Sector 6.
Pe de alta parte, nici Inspectoratul Scolar nu poate fi considerat echivalent al unitatii unde a fost declansata greva, în întelesul Legii nr.168/1999, unitate care trebuia notificata potrivit acestei legi, cu atât mai mult cu cât, la nivelul sau, îsi desfasura activitatea sindicatul nou înfiintat.
În consecinta, Curtea retine ca recurentul pârât nu a facut dovada ca îndeplinea cerintele prevazute de lege pentru a putea urma aceasta forma de protest.
În ceea ce priveste continuarea grevei, daca hotarârea de declansare se ia de catre organizatiile sindicale cu acordul a cel putin jumatate din numarul membrilor, atunci, în baza principiului simetriei actelor juridice, având în vedere natura colectiva a grevei, aceasta înceteaza atunci când nu mai întruneste numarul de adeziuni exprimat la declansarea ei. Astfel, potrivit art. 48 din Legea 168/1999, în situatia în care, dupa declararea grevei, jumatate din numarul salariatilor care au hotarât declararea grevei renunta la greva, aceasta înceteaza.
Din actele depuse la dosar de catre angajator, rezulta ca, la data judecarii cererii pendinte, putine cadre didactice mai continuau greva, astfel ca nu rezulta ca forma de protest mai întrunea adeziunea participantilor, în procentul prevazut de lege pentru la declansarea ei.
La data pronuntarii sentintei instantei de fond care, constatând ca greva a fost declarata si continuata cu nerespectarea legii, a dispus încetarea acesteia, nu exista nici certitudinea ca pârâtul renuntase la forma de protest. Chiar daca acesta a depus, ca proba în recurs, copia filei din condica de prezenta din care rezulta ca la data pronuntarii sentintei, 14.06.2010 a semnat aceasta condica, din practicaua sentintei recurate, rezulta ca a fost în aceeasi zi si în fata instantei de judecata, exercitându-si personal dreptul la aparare, în sensul ca forma de protest este legala.
Având în vedere faptul ca recurentul pârât nu a învederat instantei de fond, sustinerea sa din recurs referitoare la faptul ca la data de 14.06.2010 îsi reluase activitatea, precum si caracterul echivoc al prezentei sale la serviciu în ziua termenului de judecata, aceasta împrejurare nu poate fi interpretata ca o reluare a lucrului, cu atât mai mult cu cât însusi recurentul a mentionat ca au existat colegi care au semnat condica dar nu au desfasurat activitatea, fiind, în fapt, în greva.
În fine, Curtea mai retine ca sustinerile recurentului privind faptul ca nu a prejudiciat elevii claselor terminale, încheindu-le media scolara nu prezinta relevanta în aprecierea caracterului nelegal al grevei, motiv pentru care nu vor fi analizate întrucât exced cadrului procesual.
În consecinta, în mod corect prima instanta, constatând neîndeplinirea acestor conditii de legalitate a dispus încetarea formei de protest de catre recurentul-pârât.
Fata de toate aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat, hotarârea instantei fiind temeinica si legala.
