Interpretarea gresita a probelor administrate
în cauza. Achitarea inculpatului de catre
instanta de fond, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a
Cod procedura penala si condamnarea
acestuia, pentru savârsirea infractiunii
prevazute de art. 189 alin.1 Cod penal si
de art. 211 alin.2 lit. b, c Cod penal de
catre instanta de apel.
Decizia penala nr. 117/AP din 10 .04.2008
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Bicaz nr. 694/P/2006 din 26.10.2006 s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului I. D. pentru savârsirea infractiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 C. penal si de tâlharie, prev. de art. 211 al. 2 lit. b si al. 2/1 lit. c C. penal.
Prin actul de sesizare s-a retinut în sarcina inculpatului ca ar fi banuit pe partea vatamata D. V. ca i-a sustras bunuri proprii : ochelari de soare si un telefon mobil, si pentru acest motiv l-a sechestrat în camera pensiunii „ Agnes” din statiunea Durau, unde se aflau cazati si, ulterior, i-a sustras partii vatamate o geaca, obiecte din aur si o suma de bani.
Prin sentinta penala nr. 84 din 26.04.2007 a Judecatoriei Bicaz a fost achitat inculpatul I. D. pentru savârsirea infractiunilor de lipsire de libertate, prev. de art. 189 al. 1 C. penal, si de tâlharie, prev. de art. 211 al. 2 lit. b si c C. penal, în tem. dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 al. 1 lit. a C. pr. penala.
Pentru pronuntarea sentintei, analizând probele administrate în cauza, prima instanta de fond a retinut urmatoarele considerente:
Potrivit actului de sesizare, inculpatul a cerut explicatii partii vatamate D. V. pentru sustragerea unui telefon mobil si ochelari de soare si pentru aceasta banuiala l-a încuiat în camera pensiunii „ Agnes” din statiunea Durau si, ulterior, l-a lovit si i-a luat o giaca, obiecte de aur si bani.
Din declaratiile martorului P. I., patronul pensiunii, rezulta ca nici acesta, nici familia sa nu au sesizat zgomote care sa indice un conflict între inculpat si partea vatamata în localul pensiunii.
În apararea sa, inculpatul a prezentat imagini cu cladirea pensiunii din care se deduce ca partea vatamata, care a fost închisa în camera închiriata la pensiunea „ Agnes”, ar fi avut posibilitatea sa escaladeze fereastra si sa iasa pe terasa pensiunii, de unde avea acces sa coboare pe scari.
De asemenea, în favoarea inculpatului s-a retinut ca atunci când a aflat ca este cautat de politie la pensiunea unde fusese cazat, s-a întors de îndata din Piatra Neamt cu autoturismul propriu în care se aflau geaca partii vatamate si în buzunarul acesteia mai multe obiecte. Daca ar fi avut intentia sa însuseasca aceste bunuri, inculpatul avea posibilitatea sa le ascunda sau sa le arunce ca fiind inutile, însa el s-a întors la pensiune si a predat bunurile de buna voie politistilor.
Fata de starea materiala buna a inculpatului nu este logic ca acesta sa intentioneze sustragerea unei haine lipsita de valoare a partii vatamate iar cu privire la obiectele aflate în buzunarul acestei haine nu exista probe din care sa rezulte ca inculpatul ar fi cunoscut despre existenta lor.
Prima instanta a retinut si faptul ca partea vatamata D. V. este cel care prin comportamentul sau a declansat conflictul dintre el si inculpat, declaratia acestuia data la urmarirea penala nu poate fi credibila fiind evident ca a fost scrisa la dictare, prin folosirea artificioasa a unor termeni juridici, iar audierea nemijlocita a partii vatamate în cercetarea judecatoreasca nu a fost posibila tocmai datorita atitudinii procesuale a acestuia, care a refuzat sa se prezinte pentru audiere.
Facând sinteza acestor elemente de fapt, prima instanta a constatat ca acuzatiile de tâlharie si lipsire de libertate în mod ilegal aduse inculpatului nu sunt dovedite prin probele care s-au administrat în cauza, si în tem. art. 11 pct. 2 lit. a si art. 10 al. 1 lit. a C. pr. penala a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infractiunilor prev. de art. 189 C. penal si art. 211 al. 2 lit. b si c C. penal.
Împotriva sentintei a declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria Bicaz invocând urmatoarele motive:
Fara temei, instanta a considerat ca nu exista probe care fac dovada savârsirii faptelor de tâlharie si lipsire de libertate în mod ilegal comise de inculpat, fara a retine declaratiile parti vatamate D. V. si declaratiile martorilor B. E., C. C., F. V., P. V., P. I., certificat medico- legal eliberat de SML Neamt, proces verbal de ridicare a bunurilor mobile luate de inculpatul I. D. din posesia partii vatamate din autoturismul inculpatului, procesul verbal de cercetare la fata locului.
În prima instanta, au fost administrate probe nelegale, cum ar fi prezentarea unui „ portofel” barbatesc pentru a se demonstra ca inculpatul nu a sustras portofelul partii vatamate sau a unui film cu imagini asupra pensiunii, pentru a se demonstra ca partea vatamata avea posibilitatea sa se elibereze singur prin escaladarea ferestrei camerei unde a fost închis.
În motivele de apel a fost invocata si exceptia de incompatibilitate a judecatorului investit cu solutionarea cauzei, acelasi judecator solutionând propunerea de arestare preventiva a inculpatului, formulata de parchet retinând în motivarea încheierii din 26.10.2006 ca nu exista probe care sa dovedeasca vinovatia inculpatului în aceasta cauza, aceeasi motivare fiind preluata si în considerentele sentintei atacata în apel.
S-a invocat ca motiv de nelegalitate a sentintei si faptul ca prin dispozitiv s-a pronuntat achitarea inculpatului pentru comiterea infractiunii de lovire prev. de art. 180 al. 1 C. penal, deci într-o alta încadrare juridica decât cea privind infractiunea dedusa judecatii prin actul de sesizare, fara a se aplica în prealabil procedura prevazuta de art. 334 Cod. procedura penala.
Analizând motivele de apel invocate si examinând cauza sub toate aspectele conform dispozitiilor art. 371 al. 2 Cod procedura penala care instituie efectul devolutiv al apelului, s-a constatat întemeiat apelul declarat în cauza dar pentru alte motivele decât cele invocate.
În primul rând, s-a constatat ca fiind neîntemeiata exceptia de incompatibilitate invocata în motivele Parchetului. Judecatorul cauzei în fond a solutionat o cerere de liberare provizorie prin încheierea din 26.10.2006, dosar nr. 1991/2006 si nu o propunere de luare a masurii arestarii preventive, încheierea fiind mentinuta prin încheierea nr. 36/R.A.P/2.11.2006 a Tribunalului Neamt, care a respins recursul Parchetului de pe lânga Judecatoria Bicaz.
În considerentele încheierii din 26.10.2006, a fost facuta o analiza a probelor astfel cum erau administrate în stadiul procesual al cauzei la data respectiva si numai în vederea verificarii cerintelor de admisibilitate a cererii de liberare provizorie, astfel ca nu se poate sustine cu temei ca judecatorul si-a exprimat parerea cu privire la solutia care ar putea fi data asupra fondului cauzei. În aceasta conceptie de interpretare ar însemna ca ori de câte ori un judecator se pronunta asupra mentinerii masurii arestarii preventive în timpul judecarii cauzei, în tem. art. 300/2 C. pr. penala, facând analiza temeiurilor care au determinat arestarea preventiva care implica si existenta temeiurilor privind vinovatia penala a inculpatului , sa devina incompatibil a solutiona fondul cauzei penale, ceea ce nu poate fi admis.
De asemenea, nu sunt întemeiate motivele de apel privind schimbarea neprocedurala a încadrarii juridice stabilita prin rechizitoriu, deoarece în dispozitivul sentintei si în minuta , este mentionata în paranteza denumirea infractiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, ceea ce demonstreaza ca indicarea art. 180 al. 1 C. penal în loc de art. 189 al. 1 C. penal, este o simpla eroare materiala înlaturata chiar prin indicarea corecta a denumirii infractiunii.
Privind fondul cauzei, se retin urmatoarele împrejurari de fapt:
În data de 1.10.2006, atât inculpatul I. D. cât si partea vatamata D. V. s-au cazat la pensiunea „ Agnes „ din statiunea Durau, jud. Neamt, partea vatamata fiind invitat de catre martora B. E., care era angajata la aceasta pensiune.
În ziua urmatoare, pe data de 2.10.2006, inculpatul împreuna cu sotia sa, M. A. s-au plâns inclusiv administratorului pensiunii, martora P. V. despre faptul ca le-au disparut o pereche de ochelari si un telefon mobil. De asemenea, inculpatul i-a spus administratorului pensiunii ca îl suspecteaza pe D. V. ca i-a sustras bunurile respective, iar în jurul orelor 20,30 inculpatul a mers în camera unde se afla cazat partea vatamata si i-a cerut acestuia sa-i restituie ochelarii de soare si telefonul mobil.
Din declaratiile partii vatamate coroborate cu declaratia inculpatului si certificatul medico-legal nr. 1387 din 4.10.2006 a SML Neamt, rezulta ca inculpatul a lovit pe partea vatamata cauzându-i leziuni pentru care au fost necesare 3-4 zile de îngrijiri medicale, acuzându-l ca i-a sustras ochelarii de soare si telefonul mobil, si l-a deposedat pe acesta de un lant cu medalion, un inel tip ghiul, un telefon mobil marca „ Samsung” si un portofel în care se afla suma de 3.500 lei, conform declaratiilor partii vatamate.
De asemenea, inculpatul a constrâns partea vatamate sa se dezbrace, i-a luat hainele inclusiv o geaca de culoare închisa, pentru a-l împiedica astfel sa paraseasca camera, si l-a încuiat cu cheia în camera respectiva.
Martora B. E. a declarat ca, deoarece s-au auzit zgomote în camera partii vatamate, a fost trimisa de P. V., administratorul pensiunii, sa vada ce se întâmpla si atunci când a ajuns în dreptul usii de la aceasta camera a auzit pe partea vatamata rugându-l insistent pe inculpat sa-l lase în pace pentru ca nu cunoaste nimic despre ochelari si telefonul mobil.
Din declaratia partii vatamate se retine ca inculpatul a revenit în camera sa în jurul orelor 23,00, cerând acestuia iarasi sa-i restituie telefonul mobil si ochelarii , iar în jurul orei 22,00 inculpatul a mers si în camera martorei B. E. pe care a întrebat-o, de asemenea, despre bunurile care îi lipseau.
În dimineata zilei urmatoare, în data de 3.10.2006, inculpatul a platit la receptia pensiunii pretul cazarii partii vatamate în suma de 150 lei, adaugând 50 lei mai mult si folosind fara a încerca sa se ascunda de cei prezenti, portofelul acestuia.
De asemenea, din declaratia partii vatamate, rezulta ca în aceeasi dimineata, în jurul orei, 8,00, inculpatul a mers în camera acestuia i-a restituit hainele si încaltamintea si i-a cerut sa se îmbrace pentru ca vor merge la politie.
Inculpatul l-a constrâns prin amenintare pe partea vatamata sa mearga în masina marca „ Renault” cu nr. de înmatriculare NT.05.VWP, si împreuna au plecat spre viaductul Poiana Largului. În timpul deplasarii inculpatul a oprit autoturismul într-o parcare încercând prin amenintari sa-l determine pe partea vatamata sa recunoasca ca i-a sustras telefonul mobil si, dupa aceea, în jurul orei 10,30 a lasat pe partea vatamata la sensul giratoriu din Poiana Largului acesta primind de la inculpat si suma de 40 lei, pentru a putea calatori în continuare.
Cu privire la împrejurarile în care au plecat de la pensiune, în dimineata zilei de 3.10.2006, inculpatul a declarat ca partea vatamata a fost cel care l-a rugat sa-l ia cu autoturismul sau pâna la viaductul Poiana Largului, declaratiile acestora ramânând astfel contradictorii pentru ca nu au fost administrate alte probe care sa lamureasca aceasta împrejurare.
Partea vatamata D. V. a sesizat organele de politie din com. Ceahlau, jud. Neamt, despre faptele a caror victima a fost.
Ulterior, dupa ce a ajuns în Piatra Neamt, inculpatul a fost anuntat prin telefon de catre lucratorii de politie ca este necesar sa se prezinte la fata locului la pensiunea „ Agnes”, acesta revenind la sediul pensiunii în aceeasi zi, 3.10.2006.
Potrivit procesului verbal de cercetare la fata locului, declaratiilor inculpatului, partii vatamate si martorilor asistenti C. C. si F. V. în autoturismul inculpatului au fost gasite o haina – geaca – un telefon mobil, un lant si un inel din aur, obiecte apartinând partii vatamate.
Inculpatul s-a aparat în declaratiile sale aratând ca dupa ce partea vatamata a coborât din masina sa nu a observat ca acesta si-a lasat haina pe bancheta din spate si nici nu a stiut ca în buzunare se afla telefonul mobil si obiectele din aur si sustinând ca si el a avut intentia de a sesiza politia despre sustragerea telefonului sau mobil.
Facând sinteza elementelor analizate anterior, s-a retinut în sarcina inculpatului ca în noaptea de 2/3.10.2006, inculpatul l-a lipsit de libertate în mod ilegal pe partea vatamata D. V. pe care l-a încuiat în camera în care se afla cazat în pensiunea „Agnes” din statiunea Durau, acesta fiind împiedicat paraseasca camera mai ales prin starea de temere care i-a creat-o inculpatul atunci când l-a lovit cauzându-i leziuni pentru a caror vindecare au fost necesare 3-4 zile de îngrijiri medicale, si ca în ziua de 3.10.2006, în jurul orei 10,30 l-a deposedat pe partea vatamata de bunurile mentionate , înainte ca acesta sa coboare din autoturismul sau la viaductul Poiana Largului.
În drept, faptele respective constituie infractiune de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 C. pen, si de tâlharie, prev. de art. 211 al. 2 lit. b si al. 2 /1 lit. a C. pen.
Sub aspectul laturii subiective, este relevant de retinut ca mobilul actelor materiale comise de inculpat a fost ca acesta „ sa-si faca dreptate singur” convins fiind în reprezentarile sale psihice ca partea vatamata i-a sustras telefonul mobil si ochelarii de soare si ca acesta trebuie constrâns mai înainte de a pleca de la pensiune sa-i restituie bunurile respective. Acest scop al actiunilor inculpatului rezulta din toate declaratiile analizate, inculpatul „ facând cercetari proprii” si întrebând pe toti cei care se aflau în localul pensiunii în ziua de 2.10.2006, despre bunurile pe care le pierduse. Însa, aceste elemente ale laturii subiective ale infractiunilor au relevanta la individualizarea judiciara a pedepselor care se aplica în cauza, pentru ca faptele de lipsire de libertate si de tâlharie s-au consumat, fiecare în parte, în momentul comiterii lor, chiar daca inculpatul s-a întors din Piatra Neamt la pensiunea „ Agnes” de îndata ce a fost încunostintat ca este cautat de politie, având în autoturism bunurile partii vatamate.
În consecinta, s-a constatat ca în mod nefondat, în raport cu întreg probatoriul administrat, prima instanta a pronuntat achitarea inculpatului considerând ca faptele descrise anterior nu exista, astfel ca în tem. art. 379 pct. 2 lit. a C. pr. penala a fost admis apelul Parchetului, s-a desfiintat în totalitate sentinta penala nr. 84 din 26.04.2007 a Judecatoriei Bicaz si judecând în fond, conform art. 345 si urm. C. pr. penala, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru faptele pentru care a fost trimis în judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Bicaz nr. 694/P/2006.
La individualizarea judiciara a pedepselor aplicate pentru infractiunile aflate în concurs real , în cadrul elementelor de individualizare prev. de art. 72 C. penal, s-au avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, relativ redus în raport cu toate împrejurarile comiterii lor asa cum au fost analizate anterior, disponibilitatea de cooperare a inculpatului care îndata ce a cunoscut ca este cautat de politie, s-a întors la pensiunea „Agnes” fara a încerca sa ascunda bunurile partii vatamate care se aflau în autoturismul sau si buna credinta procesuala a inculpatului, care nu a negat nici un moment existenta conflictului pe care l-a avut cu partea vatamata în toata desfasurarea care a avut loc.
De asemenea, situatia familiala a inculpatului, casatorit, cu un copil minor în întretinerea sa si lipsa antecedentelor penale s-a apreciat ca ofera temeiuri importante pentru a retine în favoarea inculpatului circumstante atenuante personale în cadrul dispozitiilor art. 74, 76 al. 1 C. penal, astfel încât pedepsele stabilite au fost coborâte sub minimul special prevazut în textele sanctionatoare.
În aceeasi masura, înlaturarea consecintelor faptelor comise prin restituirea bunurilor catre partea vatamata care, astfel, nu a mai justificat interes sa se constituie parte civila împotriva inculpatului, regretul manifestat de catre inculpat pentru comiterea acestor fapte, dar si perioada de timp semnificativa care a trecut de la data faptelor si pâna la data solutionarii acestui apel, au format convingerea instantei de control judiciar ca scopul pedepsei se poate realiza si fara executare efectiva daca sunt îndeplinite si celelalte conditii prev. de art. 8 al. 1 si 2 C. penal.
De asemenea, în tem. art. 71 al. 1 C. penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a si b C. penal, si în tem. art. 71 al. 5 C. penal si s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei închisorii.
