-Legea 38/2003;
-Legea 265/2007;
-art.304 pct.9, 312 Cod procedură civilă.
Legiuitorul a stipulat că autorizaţia sau orice copie conformă este unică şi netransmisibilă de la un transportator autorizat la alt transportator sau persoană fizică ori societate familială, precum şi de la un autovehicul la altul; datorită transmiterii autorizaţiei emise iniţial pe seama unui transportator altui transportator acesta nu este îndreptăţit a solicita preschimbarea autorizaţiei, reţinerea ei de către autoritatea de autorizare fiind legală.
Prin sentinţa nr.512/CA din 25 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Bihor a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul G.G. în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O. şi a fost obligată pârâta să procedeze la eliberarea în favoarea reclamantului a noului tip de autorizaţie şi ecuson aferent, în conformitate cu prevederile Legii 38/2003, care va înlocui vechea autorizaţie taxi nr.72/2004.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art.IV din L.265/2007 de modificare şi completare a L.38/2003, „până la data de 31 decembrie 2007 toţi operatorii de transport în regim de taxi, operatorii de transport în regim de închiriere si taximetriştii independenţi, existenţi, astfel cum au fost definiţi în Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi si în regim de închiriere, cu modificările ulterioare, deţinătorii de autorizaţii de transport valabile la 1 ianuarie 2007, vor preschimba, la autoritatea de autorizare, în mod gratuit, aceste documente cu autorizaţii de transport, în conformitate cu prevederile prezentei legi”.
Termenul limită pentru depunerea documentaţiei a fost modificat ulterior prin OUG 153/2007, fiind stabilită în acest sens data de 31.03.2008.
Reclamantul, prin cererea înregistrată sub nr.179.769/18.12.2007, a înaintat Compartimentului trafic Rutier şi Circulaţie din cadrul Primăriei Oradea, spre verificare, parcul auto cu care desfăşura activitatea de transport în regim taxi, astfel: certificat de înregistrare la ORC ca persoană fizică autorizată, din data de 07.08.2007; autorizaţia nr.006415/24.07 .2007 emisă de Primăria Municipiului Oradea în baza L.300/2004, autorizaţia de transport persoane în regim taxi nr.107994/30.11.2004 emisă iniţial pe numele Căpuş Petru Dan şi transmisă reclamantului, cu avizul Primăriei la data de 24.07.2007, autorizaţia taxi nr.72 /30.11.2004 emisă iniţial pe numele Căpuş Petru Dan şi transmisă reclamantului, cu avizul Primăriei la data de 02.07.2007 dată la care s-au mai operat modificări şi cu privire la autoturism: din Opel Vectra cu nr.BH-05-WWX în marca dacia Logan , cu nr.de înmatriculare BH-52-GAL, certificatul de agreare nr.5144/29.08.2007, emis pentru autoturismul proprietatea reclamantului, cartea de identitate a autoturismului, contractul de dispecerizare încheiat cu SC SAVICOM FULGER SRL, dovada înregistrării aparatului de marcat electronic fiscal la Administraţia Finanţelor Publice Bihor.
Prin adresa nr. nr.179.769 din 11.02.2008, pârâta a comunicat reclamantului că în conformitate cu dispoziţiile art.10 al.4 din L.38/2003 actualizată, autorizaţia taxi este unică şi netransmisibilă de la un transportator autorizat la alt transportator persoană fizică, iar în situaţia reclamantului, fiind încălcate aceste dispoziţii legale, s-au reţinut şi s-au retras de către Primăria municipiului Oradea începând cu 1 ianuarie 2008.
Analizând această adresă pe care reclamantul a înţeles să o conteste din perspectiva art. 1, art.2 lit.c, art.8 din Legea contenciosului administrativ, instanţa a reţinut că aceasta nu constituie un „act administrativ” susceptibil de anulare în accepţiunea dispoziţiilor L.554/2004, întrucât, pe de o parte, prin acest înscris i s-a adus la cunoştinţă reclamantului măsura reţinerii şi a retragerii autorizaţiei, fiind, deci, un act de informare, iar pe de altă parte, în conformitate cu disp.art.VIII al.2 din L.265/2007, Primăria a emis o listă cu autorizaţiile reţinute şi retrase, listă făcută publică prin mai multe mijloace de informare.
În fine, nu constituie motiv de nulitate faptul că la data reţinerii şi retragerii autorizaţiilor Compartimentul Trafic Rutier şi circulaţie din cadrul Primăriei nu era licenţiat, întrucât, pe de o parte, licenţierea din partea A.N.R.S.C.U.P. a avut loc în luna martie a anului 2008, iar pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art.105 al.2 C.pr.civ., actele îndeplinite de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin acestea s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, condiţie neîndeplinită, în speţă.
Pe cale de consecinţă, în temeiul principiului accesorium sequitur principalae şi întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.7 şi 11 din L.38/2003, a fost respins şi capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat să-i fie restituită autorizaţia taxi nr.72.
Cât priveşte temeinicia celui de-al doilea capăt de cerere, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea noului tip de autorizaţie taxi, instanţa a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art.43 din Normele de aplicare ale L.38/2003 „autorizaţiile taxi reţinute si retrase conform prevederilor art. 44 vor fi atribuite de drept si gratuit, la cerere, persoanelor fizice care deţin în proprietate sau în temeiul unui contract de leasing autovehiculele respective, după caz, cu respectarea prevederilor art. 14 alin. (6) din Legea nr. 38/2003, cu modificările si completările ulterioare.
(2) Cererea de atribuire va fi însoţita de o declaraţie pe propria răspundere prin care persoana fizica asigura ca până la 31 decembrie 2007 va prezenta următoarele documente:
a) copie de pe autorizaţia de transport emisa de autoritatea de autorizare;
b) copie de pe certificatul de înmatriculare a autovehiculului;
c) copie de pe cartea de identitate a autovehiculului;
d) copie de pe certificatul de agreare a autovehiculului;
e) documentul privind fiscalizarea memoriei electronice a aparatului de taxat;
f) copie de pe contractul încheiat cu un dispecerat taxi.
(3) După depunerea documentelor prevăzute la alin. (2), autoritatea de autorizare va elibera autorizaţia taxi respectiva si ecusoanele aferente, păstrând acelaşi număr de ordine, care vor avea valabilitate 5 ani de la data atribuirii”.
Reclamantul s-a conformat întocmai dispoziţiilor legii, făcând dovada deţinerii tuturor documentelor solicitate, astfel că este îndreptăţit la eliberarea noului tip de autorizaţie taxi, în cadrul procedurii de atribuire, cu respectarea dispoziţiilor art.22 din Normele de aplicare ale L.38/2003, modificată şi completată.
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat recurs în termen recurenta Primăria Municipiului O. solicitând instanţei admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate in sensul respingerii acţiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat instanţei că sentinţa atacată este criticabilă deoarece reclamantului nu i se poate atribuii noul tip de autorizaţie. Potrivit dispoziţiilor art.11 din normele de aplicare a Legii nr.38/2003 „ numărul maxim de autorizaţii taxi care se vor atribui pentru executarea serviciului de transport persoane în regim de taxi la nivelului localităţii respective se stabileşte prin hotărârea consiliului local cu consultarea asociaţiilor profesionale reprezentative pe o perioadă de 5 ani. În municipiul Oradea procentul de autorizaţii impus de prev. art. 14 al.4 din lege este de 821 autorizaţii taxi,însă până în prezent au fost preschimbate un număr de 878 autorizaţii găsite conforme,restul fiind retrase începând cu data de 01.04.2008. Dacă numărul autorizaţiilor emise până la intrarea în vigoare a Legii nr.265/2007 depăşeşte numărul maxim de autorizaţii stabilit în condiţiile legii, consiliu local nu va mai distribui nici o autorizaţie taxi până la micşorarea numărului acestor autorizaţii,prin disponibilizare în conformitate cu prevederile legale sub numărul maxim stabilit.
Conform art. 22 din normele de aplicare ale Legii nr.38/2003 în cazul stabilirii numărului sau disponibilizării unor autorizaţii taxi în transportul de persoane în regim de taxi ori în cazul în care numărul acestora se majorează prin hotărâri ale consiliului local sau ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti, se declanşează procedura de atribuire a acestora, procedura la care au prioritate transportatorii autorizaţi înscrişi în listele de aşteptare.
Prin prioritatea acordata transportatorilor autorizaţi înscrişi în listele de aşteptare li se asigura numai acestora dreptul de a participa în prima procedura de atribuire a autorizaţiilor taxi respective.
Autorizaţiile taxi ramase neatribuite după prima procedura de atribuire, prevăzută la alin. (2), vor fi atribuite într-o noua procedura de atribuire, la care poate participa orice solicitant care este transportator autorizat.
Listele de aşteptare existente până la 31 decembrie 2007 rămân valabile până la data respectiva în forma în care au fost realizate, indiferent de calitatea celor înscrişi.
Începând cu 1 ianuarie 2008, în listele de aşteptare nu mai rămân înscrişi decât transportatorii autorizaţi, aşa cum sunt definiţi în Legea nr. 38/2003, cu modificările si completările ulterioare.
Indiferent de ordinea de pe lista de aşteptare, toţi cei înscrişi au drepturi egale în ceea ce priveşte prioritatea. Prioritatea se acorda numai în raport cu transportatorii autorizaţi neînscrişi în listele de aşteptare.
În municipiul O. prima procedură de atribuire a autorizaţiilor a avut loc în anul 2004, acordându-se autorizaţii valabile 5 ani, care se prelungesc dacă în urma verificării lor rămân valabile. Deoarece numărul autorizaţiilor emise până la intrarea în vigoare a legii depăşesc numărul maxim de 1 la 1000de locuitori, consiliul local nu a mai atribuit nici o autorizaţie până la micşorarea lor prin disponibilizare.
Intimatul G.G. prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea în totalitatea a sentinţei atacate ca legală şi temeinică. A arătat că în mod corect s-a reţinut că îndeplineşte condiţiile legale pentru preschimbarea autorizaţiilor, fiind îndreptăţit la eliberarea noilor autorizaţii. Motivele invocate de recurentă sunt discriminatorii şi nu au nici o legătură cu faptul că şi-a îndeplinit toate obligaţiile prevăzute de lege. Faptul că procentul de autorizaţii impus de lege la nivelul municipiului este de 821 autorizaţii taxi nu justifică retragerea şi reţinerea autorizaţie sale.
Examinând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu, având în vedere actele şi lucrările dosarului s-a constatat că recursul este fondat.
Potrivit art. IV din Legea nr.265/2007 „Până la data de 31 decembrie 2007 toţi operatorii de transport în regim de taxi, operatorii de transport în regim de închiriere si taximetriştii independenţi, existenţi, astfel cum au fost definiţi în Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi si în regim de închiriere, cu modificările ulterioare, deţinători de autorizaţii de transport valabile la 1 ianuarie 2007, vor preschimba, la autoritatea de autorizare, în mod gratuit, aceste documente cu autorizaţii de transport, în conformitate cu prevederile prezentei legi.”
Prin adresa nr. 179.769/11.02.2008 recurenta –pârâtă a comunicat reclamantului, ca răspuns la cererea adresată la data de 18.12.2007, că autorizaţiile taxi nr. 72 a fost retrasă începând cu 1 ianuarie 2008 deoarece autorizaţiile sunt netransmisibile, astfel că nu îndeplineşte prevederile legale pentru înlocuirea ei .
Verificând legalitatea măsurii adoptate de recurentă, instanţa de recurs a reţinut că autorizaţia taxi nr.72, a fost eliberată pe numele C.P.D. posesor a autorizaţiei nr.107994 pentru executarea serviciului public în regim taxi, cu valabilitate de la 30.11.2004 la 30.11.2009.
Atât autorizaţia de transport cât şi cea taxi arătate mai sus au fost modificate în privinţa persoanei în favoarea căreia au fost eliberate, printr-o menţiune scrisă de mână, cu aplicarea ştampilei Serviciului Circulaţie din cadrul Primăriei Municipiului O. şi semnătura indescifrabilă a unei persoane, iar în urma acestor modificări a fost trecută reclamantul în calitate de beneficiar al acestora.
Potrivit art.10 al.4 din Legea nr.38/2003, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.265/2007 „Autorizaţia taxi sau orice copie conformă este unică si netransmisibilă de la un transportator autorizat la alt transportator sau persoană fizică, asociaţie familială, precum si de la un autovehicul la altul. Se interzice transportatorului autorizat căruia i s-a atribuit în gestiune executarea serviciului de transport în regim de taxi sau de transport în regim de închiriere sa transmită autorizaţiile taxi sau copiile conforme, sub orice forma, altui transportator autorizat, transportator sau oricărei alte persoane, pentru a fi utilizate în executarea transportului respectiv.”
Chiar dacă anterior modificării intervenite prin Legea nr.265/2007, Legea nr. 38/2003 nu prevedea expres faptul că autorizaţiile taxi nu pot fi transmise, această împrejurare rezultă atât din cuprinsul dispoziţiilor art.10 şi art. 14 al.11 din lege, precum şi din anexa 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.38/2003 aprobate prin Ordinul nr. 547/2003, anexă ce cuprinde modelul autorizaţiei taxi pe care este trecută menţiunea „Autorizaţia este netransmisibilă, această menţiune apărând pe autorizaţia din cauză.
Sub aspectul valabilităţii transmiterii autorizaţiei taxi nu prezintă relevanţă, cesiunea invocată de reclamant, având în vedere că titularul autorizaţiei taxi nu putea dispune de ea în sensul transmiterii ei în favoarea unor terţe persoane şi faţă de prevederile art.14 al.11 din Legea nr. 38/2003 care prevăd că: „În cazul în care un operator de transport sau un taximetrist independent renunţă sau i se anulează, din cauze imputabile, una dintre autorizaţiile taxi, autoritatea administraţiei publice locale o va oferi solicitanţilor îndreptăţiţi, incluşi în listele de aşteptare făcute publice, conform prevederilor alin. (6)-(8).” În speţă, nu s-a făcut dovada că aceste prevederi legale s-au respectat şi că cele două autorizaţii au oferite reclamantului care figura pe lista de aşteptare.
Deoarece autorizaţia taxi nu era transmisibilă, iar repartizarea pentru cele la care s-a renunţat trebuia făcută solicitanţilor incluşi în listele de aşteptare făcute publice, conform dispoziţiilor legale, Curtea reţine că modificările din această autorizaţie cu privire la beneficiar, chiar dacă poartă ştampila Primăria Municipiului Oradea – Serviciul Circulaţie, nu pot fi avute în vedere atâta timp cât autorizaţia taxi nu este copie conformă a autorizaţiei de transport. De altfel, în lista cu autorizaţiile retrase emisă de pârâtă figurează în continuare ca şi titular posesorul ei iniţial în favoarea căruia s-a emis şi ni reclamantul.
De asemenea, în mod similar legiuitorul a prevăzut la art.10al 1 din lege că autorizaţia de transport, eliberata transportatorului de către autoritatea de autorizare, este unica, netransmisibila si conferă transportatorului autorizat dreptul de a participa la procedura de atribuire în gestiune de către autoritatea respectiva a executării serviciilor de transport în regim de taxi sau de transport în regim de închiriere.
Conform art. VIII din Legea nr.265/2007 „(1) În termen de o lună de la intrarea în vigoare a prezentei legi, toţi operatorii deţinători ai autorizaţiilor taxi obţinute în conformitate cu prevederile Legii nr. 38/2003, în condiţiile deţinerii autovehiculelor respective pe baza unui contract de închiriere, se vor prezenta cu aceste documente la autoritatea de autorizare pentru verificarea valabilităţii acestora. Autorizaţiile taxi găsite neconforme sau care nu au fost prezentate pentru verificare în termenul stabilit vor fi reţinute, obligatoriu, de autoritatea de autorizare”, astfel că măsura luată de intimată, de reţinere a autorizaţiei apare ca legală.
Faţă de cele arătate mai sus, solicitarea reclamantului intimat de a se constata că refuzul recurentei pârâte de a elibera tipuri noile tipuri de autorizaţii taxi şi ecusoane este nefondată.
S-a reţinut în consecinţă că în mod greşit prima instanţă a considerat că reclamantul este îndreptăţit la eliberarea noi autorizaţii câtă vreme acesta nu a făcut dovada că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, documentele prezentate fiind neconforme pentru a putea fi preschimbate.
După cum a reţinut şi prima instanţă, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.7 şi 11 din lege pentru a se solicita cu drept temei de către reclamant restituirea autorizaţie taxi nr.72 reţinută, iar obţinerea de către Compartimentul Trafic Rutier din cadrul recurentei a licenţei abia în luna martie 2008 nu constituie motiv de nulitate câtă vreme prin acest fapt nu s-a pricinuit o vătămare reclamantului ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
De asemenea, reclamantului nu i se putea atribui o altă autorizaţie taxi cu nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la listele de aşteptare şi a numărului maxim de autorizaţii ce se pot atribui de către autoritatea locală.
Pentru aceste considerente, instanţa de recurs în temeiul prevederilor legale mai sus arătate şi art. 304 pct. 9, 312 Cod Procedură Civilă a dispus admiterea ca fondat a recursului şi modificarea sentinţei atacare în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant.
