Acţiunea reclamantului pentru obligarea Consiliului local la plata sporului de vechime în muncă şi a primei individuale pe durata îndeplinirii funcţiei de demnitate publică, supun judecăţii un raport juridic atipic de muncă, iar ca litigiu de muncă atrage potrivit art.295 alineat 2 Codul muncii şi dispoziţiile Legii nr.168/1999, competenţa materială a tribunalului-completul specializat în litigii de muncă, iar nu a secţiei de administrativ.
Secţia comercială şi contencios administrativ – Decizia civilă nr.642/25 octombrie 2004.
Prin sentinţa nr.2483/CA/10.10.2003, Tribunalul Hunedoara-secţia comercială şi contencios administrativ a respins acţiunea în contencios administrativ introdusă de reclamantul B.N. împotriva pârâtului C.L. al comunei Mărtineşti prin Primar, având ca obiect plata sporului de vechime şi prime individuale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamantul ca primar, ocupă o funcţie de demnitate publică, iar în temeiul art.19 şi 20 alin.1 din Legea nr.154/1998, persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică au dreptul la o indemnizaţie lunară, ca unică formă de remunerare fără acordarea sporurilor de care beneficiază persoanele salariate, sporul de vechime nefiind menţionat în Anexa 2 a legii.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul B.N. solicitând a se dispune în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei Tribunalului Hunedoara pentru a fi soluţionată ca litigiu de muncă, invocând prevederile art. 304 pct.1 şi 3 Cod procedură civilă, iar în subsidiar modificarea hotărârii potrivit art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul admiterii acţiunii.
In motivarea recursului, reclamantul arată că în opinia sa, litigiul trebuia calificat de instanţă ca un litigiu de muncă, întrucât are ca obiect obligarea la plata unor drepturi salariale şi potrivit art.295 alin.2 Codul muncii şi dispoziţiile Legii nr.168/1999, competenţa materială revenea completului specializat în litigii de muncă, iar nu Secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara.
Pe fond, reclamantul susţine că instanţa a aplicat greşit legea, întrucât beneficiază potrivit Legii nr.40/1991 care se aplică şi primarilor, de spor de vechime, conform art.14 şi de prime individuale conform art.17.
Recursul este fondat.
Acţiunea reclamantului are ca obiect obligarea pârâtului la plata unor drepturi salariale. Raportul juridic născut între părţi pe durata exercitării mandatului electoral este un raport juridic de muncă, deşi nu există un contract de muncă în formă scrisă încheiat între părţi. Potrivit art.295 alin.2 Codul muncii, prevederile acestui cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raportui juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Legea nr.154/1998 şi metodologia dată în aplicarea acesti legi nu conţine prevederi speciale în ce priveşte instanţa competentă, dimpotrivă în metodologie se face trimitere la “instanţa competentă potrivit legii”.
In consecinţă, acţiunea reclamantului trebuia calificată şi soluţionată ca un litigiu de muncă, de un complet de judecată specializat având compunerea prevăzută de lege.
Recursul a fost admis conform motivului de casare prevăzut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă, s-a casat hotărârea atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare completului spcializat în soluţionarea litigiilor de muncă din cadrul Tribunalului Hunedoara-secţia civilă, potrivit art. 312 alin.6 Cod procedură civilă.
