Potrivit art.159 alin.3 C.pr.pen., inculpatul este adus în faţa instanţei şi va fi asistat de apărător.
în alin.4 al aceluiaşi articol se prevede că, în cazul în care inculpatul arestat se află internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus în instanţă, sau în alte cazuri în care deplasarea sa nu este posibilă, propunerea de prelungire a duratei arestării preventive va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezenţa apărătorului, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.
Prin încheierea de şedinţă din 1 august 2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a ll-a penală, în dosarul nr.1377/2000, s-a dispus prelungirea arestului preventiv a inculpaţilor N.R.G., M.M.C., R.C. şi F.l de la 7 august 2000 la 4 septembrie 2000, inclusiv, faţă de împrejurarea că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri şi că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta pericol pentru ordinea publică, ţinând cont de datele privind persoana inculpaţilor şi de pericolul concret al faptei pentru care aceştia au fost trimişi în judecată.
La pronunţarea acestei soluţii, prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile arL155 şi urm.C.pr.pen.
împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii R.C., M.M.C. şi F.I., criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul încălcării dispoziţiilor art.159 alin.3 C.pr.pen., în sensul că s-a dispus prelungirea arestării preventive, fără ca inculpaţii să fie aduşi în faţa instanţei.
Examinând legalitatea şi temeinicia încheierii, atât sub aspectul criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3856 alin.3 C.pr.pen., Curtea a constatat următoarele:
Din partea expozitivă a încheierii rezultă că aducerea inculpaţilor de la locul de deţinere în faţa instanţei nu a fost posibilă.
Este adevărat că art.159 alin.3 C.pr.pen. prevede că „inculpatul este adus în faţa instanţei şi va fi asistat de apărător”, dar acelaşi articol, în alin.4, arată că „atunci când inculpatul este internat în spital sau în alte cazuri când deplasarea sa nu este posibilă, propunerea de prelungire a duratei arestării preventive se va examina în lipsa inculpatului, dar numai în prezenţa apărătorului”, ceea ce s-a făcut şi în speţă.
Curtea, conform art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen., a respins, ca nefondate, recursurile inculpaţilor. (Judecator Anca Dicu)
(Secţia a ll-a penală, decizia nr. 1301/2000)
