Lipsa menţiunii privind perioada pentru care s-a prelungit arestarea preventivă din încheierea instanţei de fond nu atrage nuHtatea acestui act.
în acest caz prelungirea arestării preventive nu poate fi decât de 30 de zile, limita maximă prev.de art.159 alin.4 C.pr.pen.
Prima instanţă, prin încheierea de şedinţă din 26.04.2000 a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaţilor F.D.R., G.M., B.M. şi V.M. pentru mai multe infracţiuni de tâlhărie.
împotriva acestei încheieri de şedinţă au declarat recurs cei patru inculpaţi, pentru motivul de casare prev.de art.3859 pct.171 C.pr.pen., respectiv, prin soluţia instanţei de fond s-a făcut o greşită aplicare a legii, deoarece nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri preventive. în plus, inculpatul F.D.R. a invocat şi un motiv de nulitate, prev.de art.197 C.pr.pen., şi anume, lipseşte din încheierea recurată menţiunea termenului pentru care s-a făcut prelungirea arestării preventive.
Examinând legalitatea şi temeinicia încheierii de şedinţă recurate, în raport cu motivele de casare prev.de art.3859 pct.171 C.pr.pen. şi, din oficiu, întreaga cauză, sub toate aspectele, potrivit art.3856 C.pr.pen., Curtea a constatat că recursurile sunt nefondate.
în ceea ce priveşte motivul de nulitate invocat de recurentul-inculpat F.D.R., pentru neindicarea perioadei de prelungire a arestării preventive, Curtea a reţinut că, prin această omisiune, nu s-au încălcat dispoziţiile legale care reglementează instituţia prelungirii arestării preventive şi nu s-a adus nici o vătămare inculpaţilor prin această omisiune, întrucât nu s-a contravenit, în vreun fel, perioada maximă de 30 zile, prev.de art.159 alin.4 C.pr.pen.
Lipsa menţiunii termenului limită de prelungire a arestării preventive nu poate duce la nulitatea încheierii, deoarece termenul de prelungire este prevăzut de lege, respectiv 30 zile, iar în cazul neprecizării, se subînţelege ca acesta este de 30 zile. De altfel, procurorul, prin propunerea sa, solicitase prelungirea arestării preventive pentru o perioadă de 30 zile, iar instanţa, admiţând această propunere, fără să facă altă menţiune în privinţa termenului, nu putea să prelungească arestarea decât pentru perioada solicitată. t
Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut că soluţia menţinerii stării de arest preventiv a inculpaţilor este temeinică şi legală, întrucât nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii, în cauză fiind indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit faptele de tâlhărie pentru care sunt cercetaţi, care, prin periculozitatea lor, prin numărul participanţilor şi modul organizat în care s-au comis, conduc la concluzia că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Pentru aceste considerente Curtea a respins, ca nefondate, recursurile celor patru inculpaţi. (Judecator Stan Mustata)
(Secţia I penală, decizia nr.680/2000)
