Pericolul pe care le-ar prezenta pentru societate lasarea în libertate a
unui inculpat nu se presupune generic, ci trebuie dovedit si sa fie de ordinul
evidentei.
Se considera ca exista pericol pentru ordinea publica, atunci când e
posibil sa se produca o încalcare a regulilor de convietuire sociala ocrotita
prin art.1 C.p.p., printre care se enumera persoana,drepturile si libertatile ei,
ca urmare a actvitatii infractorului posterioara faptei sau o reactie declansata
de fapta comisa.
(decizia penala nr.272/18.02.2003 CAB – Sectia I Penala)
Prin încheierea de sedinta din 22.01.2003 a Tribunalului Bucuresti –
Sectia a II-a Penala s-a dispus prelungirea duratei arestarii preventive a
inculpatului C.M., pe o durata de 30 zile de la 29.01.2003 la 27.02.2003
inclusiv, apreciindu-se ca subzista temeiurile care au fost avute în vedere la
luarea masurii arestarii preventive, iar lasarea inculpatului în stare de libertate
prezinta pericol pentru ordinea publica.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.M.,solicitând
punerea sa în libertate, întrucât nu mai subzista temeiurile care au fost avute
în vedere la luarea masurii arestarii preventive – urmarirea penala a fost
terminata, iar lasarea sa în libertate nu prezinta pericol pentru ordinea
publica – nu e cunoscut cu antecedente penale, este singurul întretinator al
familiei, a recunoscut si regretat fapta, iar societatea unde lucreaza are
nevoie de sa.
Curtea a constatat recursul inculpatului întemeiat.
Astfel, pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lasarea în
libertate a unui inculpat nu se presupune generic, ci trebuie sa fie de ordinul
evidenteisi mai ales nemijlocit dovedit.
Exista pericol pentru ordinea publica, atunci când e posibil sa se
produca o încalcare a regulilordeconvietuire sociala, ocrotita prin art.1 din
C.p.p. (persoana, drepturile si libertatile ei) ca urmare a activitatii infractorului
posterioara faptei sau o reactie declantata de fapta comisa de acesta.
În speta, inculpatul nu s-a sustras cercetarilor, nu este cunoscut cu
antecedente penale, a recunoscut si regretat faptele comise, înainte de
savârsirea faptei era încadrat în munca, astfel ca aprecierea existentei
pericolului pentru ordinea publica apare nejustificata.
De asemenea, Curtea având în vedere si dispozitiile art.6 din CEDO,
privitoare la durata rezonabila a solutionarii unei cauze penale (inculpatul era
arestat din decembrie 2002), a admis recursul inculpatului în baza art.385/15
pct.2,lit.d C.p.p., a casat încheierea de sedinta din 22.01.2003 a Tribunalului
Bucuresti – Sectia a II-a Penala si a dispus punerea în libertate a inculpatului
C.M., daca nu e arestat în alta cauza.
2
