Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Rm. Sărat sub nr. X/X/2009, petentul T.T.D. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictor cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Buzău să se dispună, în principal, anularea procesului verbal de contravenţie seria X nr. X/2009 în baza căruia a fost sancţionat cu 4 puncte amendă în cuantum de 240 lei corelativ cu reţinerea permisului în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule, pentru pretins comiterea contravenţiei prevăzute la art.100 alin.3 lit.e) din OUG nr. 195/2002 în referire la art.120 alin.1 lit.i) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, iar în subsidiar, înlocuirea cu avertisment a amenzii şi măsurii tehnico administrative aplicată.
În motivarea plângerii, petentul a susţinut că la data de 4.07.2009, în timp ce se deplasa cu autoturismul B-X-X, pe DN2 E85, din direcţia localităţii X către municipiul X, la intrarea în această localitate, s-a angajat regulamentar în depăşirea autoturismului marca X înmatriculat sub nr. PH-X-X care circula pe prima bandă de mers, cu o viteză de maximum 40 Km/h. În momentul în care a efectuat manevra de depăşire , aflându-se la jumătatea distanţei de depăşire a autoturismului respectiv, a observat că acesta a virat uşor stânga, îndreptându-se spre autoturismul său. În contextul expus, pentru a evita o eventuală coliziune a celor doua autoturisme , a efectuat la rândul său o manevră spre stânga carosabilului, trecând foarte puţin peste marcajul longitudinal continuu. Reuşind să depăşească celălalt autoturism, s-a încadrat corect pe banda a doua de mers, iar la aproximativ 100-150 m a fost oprit de un agent de poliţie care a întocmit procesul verbal de contravenţie.
Consideră că nu a săvârşit contravenţia retinută în sarcina sa, întrucât : fapta săvârşită nu a creat un pericol şi nici nu a fost intenţionată, dimpotrivă a depăşit foarte puţin linia care desparte sensurile de mers, speriat de faptul că celălalt autovehicul efectuase un uşor viraj spre stînga, neobservând probabil că intrase deja în depaşirea sa
Intimatul a formulat întâmpinare în condiţiile art. 115-118 din Codul de procedură civilă, solicitând motivat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. X/2009 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a respins plângerea ca neîntemeiată.
Pentru a hotarî astfel, instanţa fondului a reţinut în baza probatoriului administrat că petentul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei prevăzute la art. 100 alin.3 lit.e) din OUG nr. 195/2002 în referire la art. 120 alin.1 lit.i) din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002.
S-a avut în vedere în acest sens că la data de 4.07.2009, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca X înmatriculat sub nr. B-X-X, pe DN2 E85, din direcţia localităţii X către municipiul X, la intrarea în localitatea respectivă, a efectuat o manevră de depăşire a autoturismului marca V nr. PH-X-X, încălcând marcajul longitudinal continuu care desparte cele două sensuri de circulaţie.
Reţinând că petentul a recunoscut săvârşirea faptei prin plângerea introductivă, instanţa a înlăturat apărarea formulată, apreciind că nu este susţinută de nici o probă şi nici nu este confirmată de agentul constatator care a perceput nemijlocit săvârşirea contravenţiei.
În raport de gradul de pericol social ridicat al faptei reţinute în sarcina petentului şi de criteriile prevăzute la art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 instanţa nu a primit nici cererea de înlocuire cu avertisment a sancţiunilor aplicate.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul în termen legal conform art. 34 alin.2 din OG nr. 2/2001, criticînd-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar.
În expunerea motivelor de critică, reluînd punctual motivaţia făcută prin plîngerea introductivă, petentul a invocat în esenţă că instanţa fondului nu a ţinut cont de împrejurarea că fapta săvîrşită nu a creat un pericol şi nici nu a fost intenţionată, ci, dimpotrivă, a încălcat linia care desparte sensurile de mers, speriat de manevra viraj uşor spre stînga, respectiv spre banda a doua de circulaţie în direcţia de mers, efectuată de celălalt autoturism, probabil neobservînd că intrase deja în depăşirea lui.
Prin decizia civilă nr. X/2010 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a admis recursul ca întemeiat, dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În acest sens s-a avut în vedere :
Prin procesul verbal contestat, petentul a fost sancţionat pentru comiterea contravenţiei prevăzute la art. art.100 alin.3 lit.e) din OUG nr. 195/2002 în referire la art.120 alin.1 lit.i) din HG nr. 195/2006 de aprobare a Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195-2002, constând în efectuarea unei manevre de depaşire prin încălcarea marcajului continuu.
Atît prin plîngerea introductivă cît şi prin motivele de recurs, petentul s-a apărat în mod constant în sensul că împrejurările concrete pe care le-a expus punctual, nu a săvîrşit fapta cu intenţie, încălcînd marcajul continuu la momentul exercitării depăşirii, speriat de manevra uşor viraj spre stînga, respectiv spre banda a doua de circulaţie în direcţia de mers, efectuată de conducătorul celuilalt autoturism, care probabil nu a observat că intrase în depăşirea lui.
Contrar apărării formulate de petent, prin raportul depus la fila 10 dosar fond, agentul constatator a apreciat că « depăşirea s-a efectuat datorită vitezei sporite pe care o avea autoturismul marca H înmatriculat sub nr. B-X-X ».
Prin considerentele sentinţei pronunţate, înlăturând apărarea formulată de petent, instanţa fondului a reţinut că nu este susţinută de nici o probă şi nici nu este confirmată de agentul constatator, acesta percepînd nemijlocit fapta săvîrşită.
Tribunalul a apreciat, că faţă de precizarea făcută în cuprinsul procesului verbal de contravenţie, dar şi în raportul din 31.07.2009 întocmit de agentul constatator, în sensul identificării conducătorului autoturismului PH-X-X, depăşit, ca fiind B.V.A., CNP X, domiciliat în localitatea X ( str. … nr. … bl. … scara … ap…, judeţul X).
Se impunea ca instanţa, în exercitarea rolului activ pe care i-l conferă dispoziţiile art. 129 din Codul de procedură civilă în sensul de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului, în scopul pronunţării unei hotărîri legale şi temeinice, să procedeze la audierea martorului identificat, urmînd ca pe fondul unui probatoriu complet să aprecieze dacă pricinii îi sunt incidente sau nu dispoz. art. 11 din OG nr. 2/2001 sub aspectul existenţei vreunei împrejurări de natură să înlăture caracterul contravenţional al faptei.
1
