C. pr. pen., art. 1491
Omisiunea audierii inculpatului de către procuror în prezenţa apărătorului, anterior formulării propunerii de arestare preventivă, atrage nulitatea absolută a propunerii, în conformitate cu dispoziţiile art. 197 alin. 2 C. pr. pen.
Prin încheierea penală nr.152/07.09.2010 Tribunalul Harghita a respins cererea formulată de apărătorul inculpatului privind luarea măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În baza art. 1491 alin. 9, 10 Cod procedură penală raportat la art. 136 alin. 5 , art. 143 şi art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita şi, în consecinţă:
A dispus arestarea preventivă a inculpatului D.J. pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data 08 septembrie 2010 şi până la data de 06 octombrie 2010, inclusiv.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas sarcina acestuia.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Harghita a reţinut următoarele:
Prin cererea formulată la data de 7 septembrie 2010 Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita a solicitat luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul D.J..
În motivarea propunerii formulate de parchet, s-a arătat că în seara zilei de 06.09.2010, în jurul orelor 22,30 inculpatul i-a aplicat părţii vătămate J.A. o lovitură în zona gâtului cu o sticlă spartă producându-i leziuni ale jugularei, viaţa acestuia fiind pusă în pericol.
Verificând dosarul de urmărire penală, tribunalul a stabilit că inculpatul este cercetat pentru tentativa la infracţiunea de omor calificat prevăzut de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 lit. i Cod penal pentru care pedeapsa este de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni închisoare.
Admisibilitatea luării măsurii arestării preventive a inculpatului este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 143 Cod procedură penală şi de asemenea de existenţa unuia din cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
În cazul de faţă pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită este mai mare de 4 ani şi se constată că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârşit această faptă.
Probele şi indiciile pentru care faţă de inculpat s-a impus luarea măsurii arestării preventive sunt declaraţia acestuia de recunoaştere, concluziile medico-legale provizorii prin care se arată că viaţa victimei a fost pusă în pericol chiar dacă timpul de îngrijiri medicale este de 14-16 zile, la acestea adăugându-se şi relevanţa declaraţiilor martorilor care au asistat la producerea evenimentului.
Avându-se în vedere pericolul social concret al faptei, gravitatea acesteia, urmările produse dar şi modalitatea în care a fost săvârşită fapta, inculpatul spărgând intenţionat sticla şi îndreptându-l către gâtul victimei, tribunalul a considerat că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social care nu ar putea fi înlăturat decât prin luarea acestei măsuri preventive, inculpatul prezentând pericol social, având antecedente penale pentru agresiuni cu violenţă.
Ca urmare, existând cazul prevăzut art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală tribunalul a admis sesizarea privind propunerea de arestare preventivă a inculpatului pentru 29 de zile începând cu data de 08 septembrie 2010 şi până la data de 06 octombrie 2010 inclusiv.
Existând îndeplinite condiţiile de mai sus care impun arestarea preventivă, tribunalul a respins cererea luării măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, formulată de apărătorul inculpatului, lăsarea în libertate a acestuia putând să producă nelinişte în rândul colectivităţii, avându-se în vedere gravitatea comiterii faptei.
Tribunalul verificând dosarul de urmărire penală a stabilit că inculpatul este cercetat pentru o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani şi constatând că există indicii temeinice că el a săvârşit această faptă s-a impus arestarea preventivă a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art.1491 alin.13 Cod procedură penală a declarat recurs inculpatul, care solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Recursul inculpatului promovat împotriva încheieri de arestare preventivă este fondat pentru următoarele considerente:
Arestarea preventivă a învinuitului sau a inculpatului în cursul urmăririi penale este reglementată de art.146, respectiv de art.1491 Cod procedură penală.
Potrivit acestor texte de lege, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.143 şi există vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, când consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea învinuitului sau inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezenţa apărătorului, întocmeşte propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive.
În speţă, din actele dosarului rezultă că în data de 7 septembrie 2010, orele 04,00 s-a început urmărirea penală împotriva învinuitului D.J., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art.174 alin.1, art.175 lit. i Cod penal, reţinându-se, în rezoluţie că, în seara de 6 septembrie 2010, în jurul orelor 22,30, aflându-se în barul „Timbar” din loc. Sântimbru, a aplicat părţii vătămate J.A., o lovitură în zona gâtului cu o sticlă spartă provocându-i leziuni ale carotidei exterioare stângi, punându-i viaţa în pericol. Partea vătămată a fost transportată de urgenţă la Spitalul Judeţean – Secţia Urgenţă, unde a primit îngrijiri medicale, fiindu-i salvată viaţa.
În data de 7 septembrie 2010, ora, 04,20 s-a dispus reţinerea învinuitului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art.174 alin.1, art.175 lit. i Cod penal.
După ce învinuitul a fost reţinut a fost audiat de către procuror, cu toate că art. 143 alin. 1 Cod procedură penală prevede în mod expres că măsura reţinerii poate fi luată de procuror ori de organul de urmărire penală faţă de învinuit sau inculpat, numai după ascultarea acestuia în prezenţa apărătorului.
În declaraţia dată de D.J. în calitate de învinuit se arată în mod expres că „mi s-a adus la cunoştinţă, tot în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, că urmează a se pune în mişcare acţiunea penală faţă de mine şi o să fiu prezentat în faţa instanţei de judecată cu propunere de arestare preventivă în cursul zilei de astăzi”.
Aşadar, din această declaraţie rezultă în mod neechivoc că D.J. a fost audiat la data de 7 septembrie 2010, între orele 5,55 şi 6,30 în calitate de învinuit, punerea în mişcare a acţiunii penale făcându-se ulterior.
Ulterior reţinerii învinuitului, s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva acestuia, tot în data de 7 septembrie 2010, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art.174 alin.1, art.175 lit. i Cod penal, învinuitul dobândind de la această dată calitatea de inculpat, devenind parte în procesul penal.
Din actele dosarului şi din verificările făcute de către procurorul de şedinţă la solicitarea instanţei de judecată nu rezultă că, după ce s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului i s-a adus la cunoştinţă acest lucru şi nici nu rezultă că inculpatul a fost audiat în prezenţa apărătorului, aşa cum prevăd în mod expres dispoziţiile art.1491 alin.1 Cod procedură penală, ci doar faptul că procurorul a formulat propunere de arestare preventivă.
Având în vedere că inculpatul nu a fost audiat în prezenţa apărătorului înainte de a se formula propunerea de arestare preventivă, în conformitate cu art.1491 alin. 1 Cod procedură penală, propunerea este lovită de nulitate absolută, potrivit art.197 alin.2 Cod procedură penală.
Ascultarea inculpatului în prezenţa apărătorului este obligatorie întrucât textul de lege prevede în mod expres acest lucru, astfel că, neprocedând în acest fel procurorul a formulat o propunere care nu respectă dispoziţiile legale şi care trebuia sancţionată de către judecătorul care a analizat propunerea de arestare preventivă.
Arestarea preventivă a unei persoane trebuie să intervină ca o măsură procesuală excepţională pe parcursul procesului penal, numai cu respectarea strictă a cerinţelor de formă şi de fond impuse de lege şi în cazurile în care desfăşurarea în bune condiţii a formelor procesuale impune privarea de libertate a acuzatului.
Asupra cerinţelor de formă, procedura arestării preventive se declanşează, în faza de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 1491 Cod procedură penală, în faţa procurorului care supraveghează sau efectuează personal urmărirea penală. Alineatul 1 al textului legal arătat obligă procurorul ca, anterior prezentării dosarului cu propunerea de arestare preventivă, să asculte inculpatul, cu excepţia cazului când arestarea se propune în lipsă. În timp, ascultarea trebuie să aibă loc după punerea în mişcare a acţiunii penale şi înainte de prezentarea dosarului împreună cu propunerea de arestare preventivă, preşedintelui instanţei. Exprimarea folosită de legiuitor (“numai după ascultarea…”) îndreptăţeşte interpretarea după care dispoziţia privind ascultarea acuzatului este imperativă, iar sancţiunea omisiunii ascultării inculpatului după formularea acuzei este nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, aceasta întrucât ascultarea presupune prezenţa celui ascultat la efectuarea actului, asistat de un avocat.
Prin urmare, având în vedere că neascultarea inculpatului în prezenţa apărătorului este sancţionată cu nulitatea absolută nu se mai impune examenul celorlalte condiţii privind arestarea preventivă, întrucât după ce aceste acte vor fi refăcute, dacă va fi cazul, ele pot fi analizate în cadrul altei propuneri de arestare preventivă făcută în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile în materie.
Faţă de considerentele expuse, Curtea în baza art.1491 alin. 13 Cod procedură penală urmează să admită recursul inculpatului, să caseze integral încheierea atacată şi în urma rejudecării cauzei, să respingă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita privind arestarea preventivă a inculpatului, urmând a dispune totodată, punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă acesta nu este arestat în altă cauză, precum şi anularea mandatului de arestare preventivă emis pe seama sa.
Notă: Curtea de Apel Tg.-Mureş a fost constantă când a statuat că omisiunea audierii inculpatului de către procuror anterior formulării propunerii de arestare preventivă atrage nulitatea absolută a propunerii, în acelaşi sens fiind pronunţate şi încheierile penale nr. 198/R/7 mai 2010 şi nr. 199/R/7 mai 2010.
