Probele nu au valoare dinainte stabilita.Aprecierea fiecarei probe trebuie astfel efectuata incât convingerea formata sa corespunda adevarului. Cum, nu mai exista nici o proba din care sa rezulte participarea inculpatului la savârsirea infractiunii(acesta nu a recunoscut niciodata comiterea faptei), raportul de constatare tehnico-stiintifica în care s-a mentionat „ existenta unei urme papilare de la degetul mare de la mâna stânga a inculpatului” (pentru care nu s-a stabilit legalitatea ridicarii) nu poate constitui unic argument al condamnarii.
Cod procedura penala, art.63 alin.(2)
Prin sentinta penala nr.402/28.09.2006 pronuntata în dosarul nr.R.1514/2005, Tribunalul Constanta l-a condamnat pe inculpatul T.C. pentru comiterea infractiunii de « furt calificat » prev. de baza art.208 al.1 – 209 al.1 lit.”i” si al.3 lit.”b” Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.”b” si art.74 alin.2 – art.76 lit.”c” Cod penal, respectiv art.861 cod penal.
Din actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a stabilit urmatoarea situatie de fapt:
În cursul lunii februarie 2001, inculpatul T.C. se afla pe raza municipiului Constanta.
Folosind un obiect contondent, acesta a fortat lacatul de la punctul de transformare nr.74 Palas, a patruns în interior si a sustras 850 Kg ulei transformator, bobinele din interiorul cuvei, 12 baterii de mediu, iar prin taiere a distrus placa de borne a transformatorului si a luat mai multe cantitati de cablu care constituiau coloane de alimentare trafo MT si YT din cupru, în lungime de 2 m si 3,5 scotând din uz transformatorul.
Componentele sustrase au fost valorificate de inculpat la un centru de colectare.
Inculpatul T.C. a fost identificat de lucratorii de politie la data de 28.02.2002 – în barul „F.P.” Constanta – în compania prietenului sau P.M., cu care a comis mai multe furturi în anul 1996.
Inculpatul T.C. a fost retinut pentru cercetari întrucât urma papilara ridicata de la fata locului – respectiv de pe o tola a transformatorului îi apartinea.
Inculpatul a negat în mod constant comiterea faptei, dar nici nu a putut explica existenta urmelor papilare la locul faptei.
S-a efectuat un raport de constatare tehnico – stiintifica dactiloscopica nr.445512/04.03.2002 la Biroul Criminalistic din cadrul Politiei Municipiului Constanta si, din concluziile acestui raport a rezultat ca, urma digitala ridicata de la locul faptei apartine inculpatului.
Probele avute in vedere, au fost: plângerea penala formulata de partea vatamata SC DFEE E.E. Dobrogea SA; procesul verbal de depistare, procesul verbal de cercetare la fata locului însotit de plansa cu fotografii judiciare, raport de constatare tehnico-stiintifica dactiloscopica, declaratia martorului asistent G.C. cât si declaratiile inculpatului.
Împotriva hotarârii, inculpatul a declarat apel motivând ca este nevinovat.
Prin decizia penala nr.89/P din 22.05.2007, pronuntata în dosarul penal nr.5249/36/2006, Curtea de Apel Constanta a admis apelul inculpatului si a dispus, în baza art.11 punct 2 lit.”a” raportat la art.10 lit.”c” Cod procedura penala, achitarea.
Prin decizia penala nr.3782 din 1 august 2007, Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus admiterea recursurilor declarate de Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Constanta si partea civila S.C. DFEE E.E. Dobrogea SA, a casat decizia penala si a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanta pentru « a fi cerute de la Politia Municipiului Constanta – sectia IV Politie materialele necesare expertizei criminalistice pentru a se stabili daca urmele de la locul faptei apartin inculpatului T.C. « .
De asemenea, s-a impus instantei de apel, în recursul partii civile, sa se stabileasca contravaloarea sumei încasate de inculpat prin valorificarea fierului vândut la centrul de colectare.
Rejudecând, Curtea a retinut urmatoarele:
Din momentul depistarii si audierii de catre procuror, la 02.03.2001 si pâna în prezent, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, cauza fiind înregistrata pentru prima data la instanta de fond pe 27.11.2002.
Partea civila a depus la dosar o adresa prin care a evaluat prejudiciul la suma de 171.862.724 lei, dar nedocumentat.
Cu privire la raportul de constare tehnico-stiintifica dactiloscopica nr.44512 din 4.03.2002, întocmit de Biroul de Criminalistica din cadrul Politiei Municipiului Constanta, s-a constatat ca a fost examinata o urma digitala ridicata de la fata locului, de pe o tola din tabla, a transformatorului demontat, cât si impresiunile papilare prelevate de la inculpat la data de 14.11.2001, concluzionând ca, „fotograma urmei papilare in litigiu si impresiunile papilare ale inculpatului prezinta detalii caracteristice coincidente, de aceeasi forma, marime si plasament, cu degetul mare de la mâna stânga a inculpatului”.
Instanta de judecata potrivit art.202 cod pr.penala are obligatia de a verifica temeinicia si legalitatea probelor strânse in cursul urmaririi penale, invocate în rechizitoriu ca suport al trimiterii in judecata prin administrarea acestora în sedinta publica, nemijlocit, oral si contradictoriu pentru a constata daca ele pot constitui temei de condamnare.
Nu trebuie uitata împrejurarea ca probele strânse în cursul urmaririi penale nu servesc decât drept temei de trimitere in judecata si nicidecum pentru pronuntarea unei hotarâri judecatoresti de condamnare.
Raportând aceste prevederi legale la limitele de casare, Curtea apreciaza ca apelul inculpatului este întemeiat.
Astfel, din adresa nr.256018 din 31.10.2007 – Sectia IV Politie, comunica instantei ca, la data de” 16.02.2001 cu ocazia cercetarii la fata locului, nu s-au ridicat bunuri, urmele papilare identificate au fost relevate de pe o “tola din cupru demontata din transformator”.
Ulterior verificându-se la serviciul criminalistic din cadrul IPJ Constanta, s-a comunicat sectiei IV Politie ca „ prin sistemul AFIS 2000 s-a stabilit ca autor al faptei numitul T.C.”.
Partea civila a precizat instantei de apel, ca „a preluat din rechizitoriu sustinerea ca, apelantul inculpat ar fi vândut la centrul de colectare, neexistând probe directe in acest sens”. Ba mai mult, partea civila solicita instantei „ sa descopere” punctul de colectare a deseurilor.
Potrivit art.115 cod procedura penala, operatiile si concluziile constatarii tehnico-stiintifice s-au medico-legale se consemneaza într-un raport.
Potrivit alin.2 a aceluiasi text de lege, daca instanta de judecata apreciaza ca raportul tehnico-stiintific nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice sau efectuarea unei expertize.
Raportul de constatare tehnico-stiintifica efectuat în cursul urmaririi penale nu este de natura a lamuri în totalitate daca urma papilara descoperita pe tola din interiorul electromagnetului ar apartine inculpatului.
Întrucât, din relatiile existente la dosar de la Sectia IV Politia Constanta, rezulta ca ”la data de 16.02.2001, cu ocazia cercetarii la fata locului, nu s-au ridicat bunuri, urmele papilare identificate au fost relevate de pe o tola din cupru demontata din transformator” se impunea efectuarea unui raport de expertiza.
Însa, acest raport de expertiza nu poate fi efectuat atâta timp cât la dosarul cauzei nu avem decât o fotografie cu urma papilara, fiind necesara existenta bunului pe care s-a gasit urma respectiva, aparând dubii serioase ca acea urma papilara ar fi rezistat la un interval de timp de peste 1 an de zile.
Mai mult, nu rezulta si nu se mai pot stabili conditiile în care a fost pastrata aceasta tola pe care s-au gasit amprente si nici unde erau sticlele de plastic de care se face vorbire în procesul verbal de cercetare la fata locului.
In aparare, a fost audiat martorul Laceanu Silviu care a declarat sub prestare de juramânt ca inculpatul se ocupa cu cresterea animalelor.
Fata de argumentele prezentare, instanta a apreciat ca raportul de constatare tehnico-stiintifica nu poate constitui un temei pentru condamnarea inculpatului, fiind dubii serioase cu privire la modul cum aceasta s-a realizat, deoarece nu se coroboreaza cu alte fapte sau împrejurari din ansamblul probator existent în cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti.
Potrivit art.63 alin.2 cod pr.penala, prevede libertatea instantei de judecata sa aprecieze concludenta tuturor probelor indiferent de faza procesuala în care au fost administrate, iar principiul aflarii adevarului în art.3 cod procedura penala, impune instantei de judecata sa dea valoare acelor probe care coroborate cu alte probe legal administrate, exprima adevarul.
In lipsa unor probe directe sau concludente care sa demonstreze vinovatia inculpatului, nu profita decât inculpatului, în cauza existând un puternic dubiu ca acesta ar fi autorul sustragerii.
De altfel, nici sustinerile partii civile ca, inculpatul este persoana care a valorificat materialul feros sustras la un centru de colectare, nu se coroboreaza cu probele administrate în cauza.
Pe cale de consecinta, prin admiterea apelului declarat de inculpat, s-a dispus, în baza art.11 pct.2 lit. »a » cu referire la art.10 lit. »c » cod procedura penala, achitarea inculpatului.
