Dosar nr. 7963/215/2006
anulare act
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DOLJ
SECŢIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 385
Şedinţa publică de la 05 Iulie 2007
Completul compus din:
PREŞEDINTE Simona Marinescu
Judecător Anamaria Cercel
Grefier Elena Bulacu
Pe rol, pronunţarea asupra dezbaterilor care au avut loc în şedinţa publică de la 4 iulie 2007 şi consemnate în încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată care face parte integrantă din prezenta decizie privind apelul declarat de pârâta NASTASIA ELEONORA domiciliată în Craiova cart. Craioviţa Nouă , bl. 15 ,sc.3 ,ap.7 judeţul Dolj şi a cererii de intervenţie formulată de intervenientul Badea Onuţ Adrian domiciliat în Craiova str. Alexandru Macedonski nr. 73 , judeţul Dolj împotriva sentinţei civile nr. 11167 din 18.12 .2006 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 7963/215/2006 în contradictoriu cu intimata reclamantă CLOŢĂ MARIA domiciliată în comuna Apele Vii judeţul Dolj , având ca obiect anulare act .
Procedura legal îndeplinită.
T R I B U N A L U L
Asupra apelului civil de faţă;
La data de 26 ianuarie 2006 ,reclamanta Cloţă Maria a chemat în judecată pe pârâta Năstasia Eleonora pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa , să se constate nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr.157/10 decembrie 1998, care a făcut obiectul dosarului nr. 177/1998 al BNP Doina Făurar.
În motivare , reclamanta a precizat că , prin certificatul menţionat s-a constatat calitatea de moştenitoare a pârâtei faţă de defuncta Vlădaia Elena a cărei succesiune s-a deschis la 4 octombrie 1975 şi care a avut ultim domiciliu în Craiova,str. Caracal nr. 10.
Reclamanta a mai precizat că defuncta Vlădaia Elena a fost fiica soţilor Popescu Constantin şi Popescu Oprica ,soră cu mama reclamantei (numita Sîrbu Frusina) şi a fost căsătorită cu Vlădaia Gheorghe , care a decedat în 1994 , iar din căsătoria celor doi nu au rezultat descendenţi , moştenitoare a defunctei Vlădaia Elena a rămas reclamanta.
S-a mai arătat că pârâta a fost fiica lui Gronea Ion ,acesta fiind fiul numitei Gronea Elena ca rezultat al unei relaţii extraconjugale , astfel că pârâta nu are nici o legătură de rudenie cu defuncta Vlădaia Elene.
La data de 14 aprilie 2006 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii , cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată şi prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei , excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea acţiunii şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune , excepţii care au fost unite cu fondul cauzei prin încheierea de şedinţă din data de 26 mai 2006.
Prin întâmpinare pârâta a arătat că în certificatul de moştenitor a cărui anularea se solicită s-a stabilit doar calitatea de succesor , fără a fi incluse bunuri în masa succesorală a autoarei Vlădaia Elena , deoarece singurele rămase au fost două locuri de veci prin care aceasta , printr-o declaraţie le-a trecut în proprietatea lui Gronea Ion şi Gronea Titina (părinţii pârâtei).Pârâta a mai arătat că era de notorietate că Gronea Ion şi Vlădaia Elena erau fraţi consângeni, bunica lor Gronea Elena fiind concubina lui Popescu Constantin, tatăl lui Vlădaia Elena , defuncta şi familia Gronea locuind în acelaşi imobil , astfel încât respectiva „declaraţie” întruneşte condiţiile prevăzute de art. 802 Cod Civil pentru a putea fi considerată ca fiind un testament autentic , fiind vorba de un act juridic solemn , unilateral, personal şi pentru „mortis causa”.
În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei , pârâta a arătat că aceasta din urmă nu a făcut dovada că ar fi acceptat-o în mod expres sau tacit succesiunea lui Vlădaia Elena , în termenul prevăzut de art. 700 Cod Civil , cu atât mai mult cu cât , sub aspect patrimonial succesiunea autoarei era „neinteresată” pentru eventualii moştenitori.
Referitor la excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii,pârâta a arătat că aceasta este legată de prima excepţie , interesul fiind o condiţie a calităţii procesuale active,.
S-a arătat că , cea de-a treia excepţie invocată –prescripţia dreptului material la acţiune este întemeiată, deoarece acţiunea în anulare a certificatului de moştenitor are caracter personal , patrimonial , fiind prescriptibilă în termen de 3 ani deoarece se urmăreşte , în principal , desfiinţarea actului şi nu valorificarea unui drept real ,fiind deci aplicabil art. 3 din Decretul 167/1958.
Prin sentinţa civilă nr.11167 din 18decembrie 2006 , pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.1491/C/2006 ,a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta Cloţă Maria , în contradictoriu cu pârâta Năstasia Eleonora.
S-a dispus anularea certificatului de moştenitor nr. 157/10 decembrie 1998 eliberat de BNP Doina Făurar în privinţa calităţii de moştenitor legal (nepoată de frate) a pârâtei Năstasia Eleonora după autoarea Vlădaia Elena.
A fost obligată pârâta la 520,30lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel , instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 88şi 77 din Legea nr. 36/1995 ,reţinând , din analiza pieselor dosarului notarial , că la acest dosar nu a existat nici un argument legal pentru ca notarul să considere procedura succesorală privind-o pe Vlădaia Elena a fiind finalizată şi să elibereze certificatul de moştenitor nr. 157/10 decembrie 1998.
Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, ridicată de pârâtă prin întâmpinare, a fost apreciată ca întemeiată , instanţa reţinând că pentru aceasta acţiune personală nepatrimonială , a început să curgă , în speţă , la data de 8 mai 2003 , dată la care reclamanta , prin intermediul fiului său Cloţă Constantin , a luat cunoştinţă de existenţa dosarului notarial nr.177/1998 şi , implicit , a certificatului de moştenitor nr. 157/ 10 decembrie 1008 .În raport de această dată s-a reţinut că acţiunea nu este prescrisă, fiind introdusă la data de 26 ianuarie 2006 ,deci înăuntrul termenului legal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Năstasia Eleonora , criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Calea de atac a fost calificată drept apel la termenul de astăzi , instanţa constatând că obiectul acţiunii nu este susceptibil de evaluare pecuniară ( fiind vorba de anularea unui certificat de calitate de moştenitor ,ce nu cuprinde o masă succesorală) astfel încât nu sunt incidente dispoziţiile art. 282 indice 1 C.pr.civ., ci , dimpotrivă , dispoziţiile art. 282 , alin.1 C.pr.civ., care reprezintă regula în materia căilor de ataca împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorie în primă instanţă în materie civilă.
În motivarea apelului , sentinţa a fost criticată atât pentru soluţionarea unor excepţii , cât şi pentru soluţia dată pe fondul cauzei.
Apelanta reiterează excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Cloţă Maria, dat fiind că aceasta nu este nici moştenitor rezervatar şi nici sezinar , excepţia lipsei de interes legitim în promovarea acţiunii , întrucât intimata şi-a vândut drepturile succesorale de pe urma revendicării numitelor Sălceanu Şi Dârvoreanu , excepţia prescripţiei dreptului la acţiune , întrucât din probele cauzei nu rezultă faptul că reclamanta nu a avut cunoştinţă de existenţa certificatului de moştenitor ; hotărârea instanţei este criticată şi sub aspectul rezolvării dată pe fondul cauzei , apelanta arătând că autoarea Vlădaia Elena şi-a manifestat, în timpul vieţii , intenţia de exheredare a oricăror alţi moştenitori .
În cauză , a formulat cerere de intervenţie accesorie în sprijinul apelantei numitul Badea Onuţ-Adrian , justificându-şi interesul prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 83363/2004 BNP Dana Tomiţă , prin care Năstasia Eleonora i-a transmis toate drepturile ce i se cuvin cu privire la imobilul teren în suprafaţă de 9526 m.p. situat în Craiova , imobil notificat în baza Legii nr. 10/2001 ,fiind preluat abuziv de la defuncta Vlădaia Elena.
În cuprinsul cererii de intervenţie se invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi se formulează , de asemenea , critici pe fondul cauzei.
Cerere de intervenţie accesorie a fost încuviinţată în principiu la termenul din 4 iulie 2007 , în temeiul art. 52 , alin.1 C.pr.civ.
Apelul va fi admis , pentru următoarele considerente :
Dintre cele trei excepţii de fond , absolute şi dirimante invocate de apelantă ,este prioritară analizarea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune , în aplicarea dispoziţiilor art. 137 alin.1 C.pr.civ., , conform cărora „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond ce fac de prisos , în totul sau în parte , cercetarea în fond a pricinii”.
În acest sens , se constată că ,în speţă , excepţia prescripţiei dreptului la acţiune este prioritară faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia lipsei de interes legitim în promovarea acţiunii , deoarece în susţinerea acestora din urmă se invocă aspecte de fond (neacceptarea succesiunii , în condiţiile art. 700 Cod Civil , formularea unor notificări pentru imobilele bunuri succesorale ) , a căror soluţionare ar putea atrage aplicarea dispoziţiilor art. 137 , alin.2 C.pr.civ. , privind unirea acestor excepţii cu fondul cauzei , atunci când pentru dezlegarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu judecarea în fond a pricinii.
Pentru soluţionarea motivului de apel referitor la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune , trebuie precizat , mai întâi , că prima instanţă s-a pronunţat în mod corect asupra unei acţiuni în anularea certificatului de moştenitor şi nu în constatarea nulităţii absolute , aşa cum a fost menţionat obiectul juridic al cererii introductive.
Aşadar , prima instanţă a făcut o corectă calificare a cererii cu care a fost investită, făcând aplicarea principiului statornicit de art. 84 C.pr.civ., în conformitate cu care instanţa va da cererii calificarea corectă din punct de vedere juridic , orientându-se după natura dreptului dedus judecăţii şi după scopul urmărit şi nu după sensul literal sau juridic al termenilor folosiţi. În consecinţă , instanţa nu este ţinută nici de terminologia juridică inadecvată din cuprinsul cererii şi nici în temeiului juridic al acesteia , atunci când el a fost indicat în mod vădit eronat, câtă vreme calificarea corectă a cererii rezultă din dreptul subiectiv a cărui protecţie o solicită reclamantul şi din finalitatea practică urmărită prin promovarea acţiunii în justiţie.
Acţiunea cu care a fost investită prima instanţă a fost corect caracterizată ca fiind o acţiune în anularea certificatului de moştenitor , în considerarea dispoziţiilor art. 88 ,alin.1 din Legea nr. 36/1995 a Notarilor Publici şi a activităţii notariale , conform cărora ”cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor , conform legii „.
Textul de lege le vizează pe toate subiectele de drept care se pot considera vătămate prin menţiunile înscrise în certificatul de moştenitor şi ocroteşte interesele particulare ale acestora , reglementând o cauză de nulitate relativă.
Invocând o vătămare a propriilor sale drepturi succesorale prin emiterea certificatului de moştenitor în mod nelegal , intimata reclamantă Cloţă Maria a formulat o acţiune în anulare , cu privire la care prima instanţă a statuat , în mod corect că are caracter personal nepatrimonial şi că este , prin urmare prescriptibilă , în termenul legal de prescripţie de trei ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.
Este greşită însă rezolvarea juridică dată de prima instanţă excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune , întrucât nu există un temei legal pentru a se considera că termenul de prescripţie a început să curgă de la data la care reclamanta a luat cunoştinţă de certificatul de moştenitor.
Momentul la care începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului la acţiunea în anulare unui act juridic cunoaşte o reglementare legală expusă ,dată de art. 9 din Decretul nr. 167/1958.
În speţă ,interesează alineatul al doilea al acestuia articol , conform căruia „în caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare , prescripţia începe să curgă de la data când cel îndreptăţit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviinţeze actele , a cunoscut cauza anulării , însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului „.
Prin urmare , norma legală citată instituie două momente alternative care marchează începutul prescripţiei şi anume unul subiectiv, al cunoaşterii cauzei de anulare , precum şi unul moment obiectiv , al expirării celor 18 luni de la încheierea actului .
Instituirea legală a celor două momente – subiectiv şi obiectiv –care marchează începutul prescripţiei îşi găseşte raţiunea în asigurarea siguranţei dinamice a circuitului civil , soarta unui act juridic anulabil neputând rămâne într-o stare de incertitudine o perioadă îndelungată de timp ; un raţionament contrar celor arătate ar duce la stingerea diferenţei de regim juridic întrec cauzele de nulitate relativă şi cauzele de nulitate absolută ,întrucât acţiunea în anulare ar putea deveni practic, aproape imprescriptibilă , dacă termenul general de trei ani ar putea începe să curgă oricând şi însăşi instituţia juridică a prescripţiei şi-ar pierde finalitatea sa „extinctivă”.
Totodată , pentru remedierea unor situaţii defavorabile generate de imposibilitatea persoanei interesate de a introduce acţiunea în termenul legal, generate de motive obiective , legea a reglementat, prin dispoziţiile art. 19 din Decretul 167/1958 , instituţia repunerii în termenul de prescripţie, ca beneficiu legal acordat titularului dreptului la acţiune împiedicat să-şi exercite dreptul respectiv.
Intimata reclamantă nu a invocat însă în nici un moment al procesului acest beneficiu legal ( ce ar fi atras , la rândul său , verificarea respectării termenului de o lună , reglementat de art. 19 , alin.2 din Decretul 167/1958) şi nu a susţinut existenţa unor motive temeinice care au împiedicat-o să-şi exercite dreptul la acţiune.
Teza juridică susţinută de intimata reclamantă vizează calcularea termenului de prescripţia de la data la care a luat cunoştinţă de existenţa certificatului de moştenitor ,, însă această teză nu poate fi primită , pentru că nu există nici un motiv care să excludă aplicarea dispoziţiilor art. 9 , alin.2 din Decretul 167/1958 în speţă ; de altfel , de la o dispoziţie legală nu se poate deroga decât tot printr-o dispoziţie legală şi , aşa cum s-a arătat , nu există un temei juridic , care să reglementeze un alt moment al începerii termenului de prescripţie în cazul acţiunii în anularea unui certificat de moştenitor , soluţiile jurisprudenţiale , invocate de intimată în concluziile scrise fiind irelevante sub acest aspect , întrucât practica judiciară nu poate constitui izvor de drept.
Trebuie remarcat faptul că un succesibil , o persoană care are vocaţie succesorală , dar care nu a făcut propriile demersuri pentru dezbaterea succesiunii are posibilitatea de a obţine informaţii despre o eventuală dezbatere succesorală existând evidenţe centralizate în camerele notarilor publici , astfel încât simpla ignorare a existenţei certificatului de moştenitor nu are cum să atragă o prorogare a momentului începerii prescripţiei, aceasta fiind raţiunea pentru care nici nu există o derogare legală ,în această materie , de la dispoziţiile art. 9 , alin.2 din Decretul 167/1958 ( în ceea ce-i priveşte pe terţii care nu sunt succesibili sau succesori, aceştia au alte mijloace legale pentru apărarea drepturilor lor în situaţia în care au pierdut termenul pentru introducerea acţiunii în anulare , dat fiindcă certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor şi a cotei din patrimoniul succesoral).
În concluzie , în cauza de faţă , acţiunea în anularea certificatului de moştenitor nr. 157/10 decembrie 1998 a fost introdusă la data de 26 ianuarie 2006, cu depăşirea termenului legal de prescripţie de trei ani , al cărui început trebuie considerat a fi marcat de momentul obiectiv reglementat de art. 19 alin.2 din Decretul 167/1958 , astfel încât termenul respectiv a expirat la patru ani şi şase luni de la data emiterii certificatului .
Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune fiind fondată ,instanţa, în temeiul art. 296 C.pr.civ., va admite apelul şi va schimba în totalitate sentinţa pronunţată de Judecătoriei, urmând ca , în temeiul art. 137 alin.1 C.pr.civ. , să admită excepţia respectivă şi să respingă acţiunea.
În temeiul art. 55 C.pr.civ., va fi admisă cererea de intervenţie accesorie formulată în sprijinul apelantei de intervenientul Badea , ca fiind întemeiată , având în vedere dezlegarea dată pricinii în baza unei excepţii ce a fost invocată atât în motivele de apel , cât şi în cererea de intervenţie.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. , intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către apelantă şi către intervenientul accesoriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite apelul declarat de pârâta NĂSTASIA ELEONORA domiciliată în Craiova cart. Craioviţa Nouă , bl. 15 ,sc.3 ,ap.7 judeţul Dolj .împotriva sentinţei civile nr. 11167 din 18 decembrie 2006 , pronunţată de Judecătoria Craiova , în dosarul nr.7963/215/2006 ,în contradictoriu cu intimata reclamantă Cloţă Maria , domiciliată în comuna Apele Vii , judeţul Dolj şi intervenientul Badea Onuţ-Adrian , domiciliat în Craiova . str. Alexandru Macedonski nr.73,judeţul Dolj.
Admite cererea de intervenţie formulată de intervenientul Badea Onuţ Adrian , în sprijinul apelantei pârâte Năstasia Eleonora.
Schimbă în tot sentinţa apelată , în sensul că admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi respinge acţiunea civilă formulată de reclamanta Cloţă Maria , împotriva pârâtei Năstasia Eleonora.
Obligă pe intimata reclamantă Cloţă Maria la 10 RON cheltuieli de judecată către apelanta pârâtă Năstasia Eleonora şi la 500 RON cheltuieli de judecată către intervenientul accesoriu Badea Onuţ-Adrian.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică de la 05 Iulie 2007.
Preşedinte,
Simona Marinescu-Judecător,
Anamaria Cercel-Judecător
Elena Bulacu-Grefier
