Prejudicii.Daune
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu, reclamanţii au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii pronunţarea unei hotărâri prin care pârâţii să le plătească suma de 200.000 lei echivalentul prejudiciului ce le-a fost produs.În motivarea cererii, reclamanţii au arătat, în esenţă, că au fost victimele unui accident suferit în Bulgaria, cauzat de pârâtul T I, motiv pentru care solicită daune de câte 100.000 lei fiecare. La termenul din 10.05.2010, reclamanţii au precizat acţiunea, în sensul că: pentru reclamantul Ţ, suma de 100.000 lei reprezintă 5000 lei daune materiale şi 95.000 lei daune morale, iar pentru reclamantul C suma de 100.000 lei reprezintă 10.000 lei daune materiale şi 90.000 lei daune morale. În raport de aceste precizări, din care este evident că fiecare reclamant insistă în pretenţiile de câte 100.000 lei fiecare, pârâta a invocat excepţia insuficientei timbrări, arătând că fiecare reclamant a plătit doar câte 1800 lei fiecare taxă de timbru, în loc de 3600 lei fiecare. Potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei de timbru se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii. Aceeaşi soluţie se impune şi dacă dosarul nu cuprinde suficiente elemente pentru stabilirea taxei de timbru, potrivit art.36 alin.2 din Ordinul nr.760/C/1999. Faţă de cele arătate, instanţa va admite excepţia insuficientei timbrări invocată de pârâtă şi va anula cererea ca insuficient timbrată. Împrejurarea că, după ce s-au pus concluzii pe această excepţie, reclamanţii au indicat o valoare de 100.000 lei solicitată împreună nu este de natură să schimbe soluţia, întrucât precizarea făcută după atâtea termene a avut ca scop doar încercarea de a evita o soluţie previzibilă pe excepţia invocată. Pârâta a solicitat obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8000 lei reprezentând onorariu avocat. Potrivit art.274 alin.3 C.proc.civ., judecătorii au dreptul să micşoreze onorariile avocaţilor, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mari, faţă de valoarea pricinii şi faţă de munca depusă de avocat.În raport de aceste criterii, instanţa va obliga reclamanţii să plătească acestei pârâte numai jumătate din onorariul apărătorului, având în vedere că acest onorariu a fost achitat într-un cuantum atât de mare având prefigurarea unui proces greu ce va fi soluţionat pe fond, după administrarea unor probe, ceea ce nu a fost cazul.
