Desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a unuia dintre soţi. Încredinţarea copilului minor spre creştere şi educare.
Prin sentinţa civilă nr. 2054/17.11.2009, pronunţată de Judecătoria Găeşti, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul T.F. împotriva pârâtei T.L.M. şi a fost desfăcută prin divorţ căsătoria încheiată la Primăria Găeşti, din vina exclusivă a pârâtei.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a dispus ca pârâta să-şi reia numele purtat anterior căsătoriei şi a încredinţat pe minora A.M. spre creştere şi educare, tatălui.
De asemenea, a obligat pârâta la plata sumei de 200 de lei lunar, cu titlu de pensie de întreţinere în favoarea minorei, începând cu data introducerii acţiunii, până la majoratul acesteia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pârâta este cea care a determinat destrămarea căsătoriei, angajându-se în relaţii extraconjugale, deşi reclamantul a adoptat întotdeauna un comportament adecvat faţă de aceasta. Mai mult decât atât, din declaraţiile martorilor audiaţi a rezultat că de minora A.M. se ocupă tatăl şi bunica maternă, în timp ce pârâta manifestă dezinteres în acest sens.
Această situaţie de fapt a fost confirmată de referatul de anchetă socială, respectiv de concluzia cuprinsă în acesta potrivit căreia minora are o relaţie mai apropiată cu tatăl său, dar şi de declaraţia minorei, care, audiată fiind în camera de consiliu, arată că doreşte să rămână în grija tatălui său.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pe considerentul că instanţa de fond a încredinţat minora tatălui fără a ţine cont de interesul major al acesteia, ci numai pe baza declaraţiilor martorilor, pe care le apreciază ca nereale, opţiunea minorei fiind de fapt în sensul de a rămâne cu mama sa.
A mai arătat apelanta şi faptul că în referatul de anchetă socială au fost prezentate aspecte neveridice, precum şi că minora se află în grija sa, nu a intimatului, aşa cum au arătat martorii în faţa instanţei de fond.
A solicitat în sprijinul susţinerilor sale proba cu interogatoriul intimatului, precum şi audierea unui martor.
Prin decizia nr. 147/07.04.2010, Tribunalul Dâmboviţa a admis apelul declarat de pârâta şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a încredinţat pe minora A.M. spre creştere şi educare, mamei sale.
De asemenea, a obligat intimatul la plata sumei de 195 de lei lunar, cu titlu de pensie de întreţinere în favoarea minorei, începând cu data introducerii acţiunii până la majoratul acesteia, păstrând restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a ţinut seama de noile probele administrate în cauză, respectiv de răspunsurile date la interogatoriu de intimat, prin care acesta arată că de creşterea şi educarea minorei s-a ocupat apelanta, fiind ajutată de mama sa. De asemenea, intimatul a fost de acord ca minora să fie încredinţată spre creştere şi educare mamei sale şi el să plătească o pensie de întreţinere în favoarea minorei, stabilită la nivelul veniturilor nete lunare obţinute din muncă.
Mai mult decât atât, martorul audiat în apel a declarat că minora este bine îngrijită de mama sa, astfel încât ea se simte bine în gospodăria acesteia. Audiată în camera de consiliu, chiar minora a susţinut că doreşte să rămână la locuinţa mamei sale, unde beneficiază de toate condiţiile morale şi materiale.
