Părăsirea locului accidentului. Elemente constitutive
Infracţiuni prevăzute în legi şi decrete
Decizia penală nr. 202 A/26 octombrie 2010
Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani nr. 1166/P/2009 din data de 3 iulie 2009 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului M. C., pentru săvârşirea infracţiunii de „părăsirea locului accidentului de către conducătorul unui autovehicul…implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale a uneia sau mai multor persoane, ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracţiuni, fără încuviinţarea poliţiei care efectuează cercetarea la faţa locului”, prev. şi ped. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că la data de 27.02.2009, orele 12.30 – 12.45, a condus autoturismul marca „F.” cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX pe aleea Vâlcelei din mun. Botoşani surprinzând şi accidentând pe numita S. L., provocându-i leziuni ce au necesitat un număr de 24-25 zile de îngrijiri medicale, după care a părăsit locul accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie.
Investită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Botoşani, prin sentinţa penală nr. 789 din 29 martie 2010, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. b C.proc.pen., a achitat pe inculpatul M. C. (fiul lui V. şi E., născut la data de xx.xx.xxx în mun. Botoşani jud. Botoşani, CNP xxxxxxxxxxxxx, fără antecedente penale, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, cetăţean român, studii 12 clase, cu domiciliul în mun. Botoşani al. X nr. Y sc. Z et. T ap. U jud. Botoşani, f.f.l. în mun. Botoşani al. X nr. Y sc. Z ap. T jud. Botoşani) pentru săvârşirea infracţiunii de „părăsirea locului accidentului de către conducătorul unui autovehicul(…) implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat(…) vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracţiuni, fără încuviinţarea poliţiei care efectuează cercetarea locului faptei”, prev. şi ped. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 aprobată prin L. nr. 49/2006, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În baza art. 192 alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, la data de 27.02.2009, ora 17.00, lucrătorii de Poliţie ai formaţiunii Poliţiei Rutiere, din cadrul Poliţiei Botoşani, au fost sesizaţi telefonic de către Spitalul de copii Botoşani despre faptul că la această instituţie s-a prezentat minora S. L., în vârstă de 13 ani, victimă a unui accident rutier, diagnosticul fiind de fractură metacarp picior drept.
În urma cercetărilor efectuate s-a constatat că la data de 27.02.2009, orele 12.30 – 12.45, inculpatul M. C. a condus autoturismul marca „F.” cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX pe aleea Vîlcelei din mun. Botoşani. Imediat după ce a pătruns în intersecţie, la o distanţă de aproximativ 4 metri, a acroşat-o cu bara de protecţie a autoturismului pe numita S. L., în vârstă de 13 ani, ce se angajase în traversarea străzii, trecând cu roata stângă faţă peste laba piciorului.
Inculpatul a oprit autoturismul, a dat jos geamul, a întrebat victima cum se simte, respectiv dacă o doare piciorul. Numita S. L. i-a confirmat faptul că o doare, iar ceilalţi martori i-au reproşat că nu este atent, drept pentru care acesta a susţinut că nu se ceartă cu lumea după care şi-a continuat drumul, iar victima a fost condusă la domiciliu de către două colege, iar mama acesteia, văzând starea în care se afla victima, s-a deplasat la Spitalul de copii Botoşani.
Potrivit certificatului medico-legal nr.44/R/2.03.2009 a Serviciului de medicină Legală Botoşani, S. L. prezenta o contuzie forte a piciorului drept cu fractură metatars V ce poate data din 27.02.2009, leziunile putând fi produse prin compresiune între două planuri dure în condiţiile unui accident rutier, necesitând pentru vindecare, un număr de 24-25 zile de îngrijiri medicale.
Imediat după producerea accidentului, inculpatul potrivit propriei declaraţii, s-a deplasat spre mun. Suceava şi a revenit în Botoşani în jurul orei 18,00, iar în jurul orei 18,30 a auzit prin staţia de emisie-recepţie că este căutat de poliţie. S-a prezentat la poliţie unde a fost testat cu aparatul etilotest, acesta indicând că nu a consumat alcool.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât în mod greşit s-a apreciat că fapta reţinută în sarcina inculpatului nu este prevăzută de legea penală.
În motivarea apelului se susţine că pentru existenţa infracţiunii de părăsire a locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 este suficient să se producă un accident rutier pe un drum public, accident soldat cu vătămarea corporală a unei persoane, iar leziunile suferite de aceasta să necesite cel puţin 11 zile de îngrijiri medicale, neavând relevanţă din culpa cui s-a produs accidentul ori dacă poate fi antrenată răspunderea penală a conducătorului auto pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă.
Prin urmare, procurorul solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi condamnarea inculpatului pentru fapta dedusă judecăţii.
Verificând sentinţa atacată din perspectiva criticii aduse de procuror, tribunalul constată că apelul este fondat.
Potrivit art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 constituie infracţiune părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane. Accidentul de circulaţie este definit de art. 75 din acelaşi act normativ ca evenimentul care întruneşte cumulativ următoarele condiţii: s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice ori şi-a avut originea într-un asemenea loc; a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau mai multor persoane ori avarierea a cel puţin unui vehicul sau alte pagube materiale; în eveniment a fost implicat cel puţin un vehicul în mişcare. Ambele texte condiţionează existenţa infracţiunii şi a accidentului de circulaţie doar de producerea unor urmări asupra vieţii sau integrităţii corporale ori sănătăţii uneia sau mai multor persoane, şi nu de posibilitatea tragerii la răspundere penală a făptuitorului pentru vreo infracţiune asupra vieţii sau integrităţii corporale ori a sănătăţii. Acest argument de text este completat cu acela că infracţiunea prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 este o infracţiune de pericol, iar nu de rezultat, scopul incriminării fiind acela de a uşura stabilirea condiţiilor în care se produc asemenea accidente.
În speţă, aflându-se pe un drum public din mun. Botoşani, inculpatul a acroşat-o cu bara de protecţie a autoturismului cu nr. xx-xx-xxx pe minora S. L. şi a trecut cu roata stângă a autoturismului peste laba piciorului acesteia. Deşi minora i-a precizat că are dureri la nivelul piciorului, inculpatul şi-a continuat drumul. În urma examinării medico-legale s-a constatat existenţa unor leziuni ce au necesitat 24-25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
În aceste condiţii fapta inculpatului de a părăsi locul în care a acroşat-o pe minora S. L., deşi a cunoscut posibilitatea producerii unei vătămări a integrităţii corporale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002. Faptul că pentru infracţiunea concurentă prev. de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal a intervenit retragerea plângerii prealabile nu are nicio semnificaţie din acest punct de vedere.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va fi admis apelul Parchetului şi, în urma desfiinţării sentinţei, se va dispune condamnarea inculpatului pentru infracţiunea sus-arătată. La individualizarea pedepsei tribunalul va ţine seama atât de împrejurările producerii accidentului, cât şi de persoana inculpatului, care a depus stăruinţă pentru a se înţelege cu minora şi nu prezintă antecedente penale, împrejurare care poate fi reţinută ca şi circumstanţă atenuantă conform art. 74 lit. a Cod penal. Aceleaşi împrejurări conduc la concluzia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără privare de libertate, în condiţiile art. 81, 82 şi 71 alin. 5 Cod penal şi cu avertizarea inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal privind săvârşirea unei noi infracţiuni în termenul de încercare.
Văzând şi dispoziţiile art. 191 şi art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
3
