Recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a revocat măsura arestării preventive este nefondat dacă se constată că şi-a încetat valabilitatea mandatul de arestare preventivă.
Prin încheierea de şedinţă din 23.12.1998, Tribunalul Bucureşti – secţia l-a penală a revocat arestarea preventivă a inculpatului M.N., cercetat pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. a, b şi d Cod penal, şi, pe cale de consecinţă, a dispus punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că, prin analogie, se poate interpreta că, de vreme ce o persoană condamnată definitiv poate beneficia de întreruperea executării pedepsei pe motive de boală, cu atât mai mult, pentru o persoană care beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, se impune revocarea măsurii arestării preventive.
împotriva încheierii a declarat recurs parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât legea procesual penală este de strictă interpretare, iar măsura arestării preventive a fost luată faţă de inculpat cu respectarea şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 143 şi art. 148 lit. f şi h Cod procedură penală.
Curtea, examinând recursul declarat de Parchet, constată că acesta este nefondat, având în vedere că, în prezent, inculpatul este liber, astfel că mandatul în temeiul căruia fusese arestat nu mai este valabil.
Aşa fiind, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul parchetului, ca nefondat. (Judecator Antoaneta Nedelcu – sectia I penala CAB)
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 276/1999)
