Tribunalul SIBIU. Sentința 1129/CA din 03.04.2014
Constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanţă, reclamanta S V D a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Finanţelor Publice Sibiu şi Administraţia Fondului pentru Mediu restituirea sumei de 570 lei –taxă pentru emisii poluante achitată necuvenit şi plata dobânzii legale asupra acestei sume, de la data achitării şi până la restituirea efectivă.
În fapt, reclamanta precizează că în anul 2012 a achiziţionat din Germania un autoturism marca Chevrolet, second hand, iar la înmatricularea în ţară, a fost condiţionat de achitarea taxei pentru emisiile poluante, întemeiate pe dispoziţiile legii nr. 9/2012.
Instituirea şi încasarea acestei taxe, implicit refuzul autorităţii pârâte de a înmatricula autoturismul, contravine dispoziţiilor art. 148 alin. 2 din României şi art. 110 din TFUE, reglementându-se un regim fiscal discriminatoriu între bunurile de ocazie provenite din statele comunitare şi cele produse în ţară.
Acest regim discriminatoriu, aplicat prin adoptarea OUG nr. 50/2008 şi HG nr. 686/2008, persistă, consecinţă a suspendării, prin OUG nr. 1/2012 a dispoziţiilor art. 2 lit. i, ale art. 4 alin. 2 şi a celor privind transcrierii dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. 1 din legea nr. 9/2012.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 148 din Constituţia României, art. 110 din TFUE, ale legii nr. 554/2004 şi ale legii nr. 9/2012.
Pentru susţinerea acţiunii au fost anexate: actele de proveninţă ale autoturismului, decizia de calcul a taxei pentru emisii poluante, chitanţa cu care a fost achitată suma, cererea de restituire.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Sibiu, prin întâmpinare a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţia Finanţelor Publice Sibiu, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, susţinând că taxa pentru emisii poluante a fost calculată şi încasată în baza dispoziţiilor Legii nr. 9/2012, act normativ compatibil cu dreptul comunitar.
Cererea reclamantei are ca obiect restituirea sumei plătite fără temei legal către Administraţia Finanţelor Publice Sibiu, obligaţia de restituire fiind reglementată de dispoziţiile art. 21 alin. 4 şi art. 117 alin. 1 lit. a din Codul de Procedură Fiscală.
Această obligaţie de restituire incumbă autorităţii fiscale care a încasat suma, respectiv Administraţia Finanţelor Publice Sibiu, fără să existe un titlu de creanţă valabil.
Având în vedere aceste considerente, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Sibiu în numele şi pentru Administraţia Finanţelor Publice Sibiu, o respinge ca neîntemeiată, iar acţiunea reclamantei va fi admisă în contradictoriu cu aceste pârâte.
Analizând cererea reclamantei, instanţa a constatat că aceasta este întemeiată şi urmează a fi admisă pentru considerentele de mai jos.
Potrivit dispoziţiilor art. 148 alin. 2 din Constituţia României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne.
Judecătorului naţional i-a revenit obligaţia de a înlătura aplicarea unor norme din dreptul intern care contravin reglementărilor comunitare. Judecătorul naţional este judecătorul de drept comun al dreptului comunitar, aşa cum s-a stipulat de către CJCE în cauza VAN GEND & LOOS.
În speţa dedusă judecăţii, s-a invocat încălcarea prevederilor art. 90 paragraful 1 din TCE, preluate integral de prevederile art. 110 paragraful 1 TFUE, potrivit cu care nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe care nu sunt percepute, direct sau indirect asupra produselor naţionale similare. Prin instituirea taxei pentru emisii poluante, consecinţă a adoptării OUG nr. 50/2008, se creează o indirectă între autovehiculele de ocazie importate şi autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul naţional, descurajând importul de bunuri din statele comunitare.
Prevederile art. 110 din TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor şi să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vehiculelor de ocazie naţionale şi descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În ceea ce priveşte taxa pentru emisii poluante, CJUE a considerat, în cauza Tatu/ Statul Român, că dispoziţiile OUG nr. 50/2008 au ca efect descurajarea importării şi punerii în circulaţie în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state iar art. 110 din TFUE ( fost 90 din TCE) trebuie interpretat în sensul că acesta interzice ca un stat membru al uniunii să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre , fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceiaşi vechime şi aceiaşi uzură de pe piaţa naţională.
În acest sens, s-a pronunţat şi ICCJ, prin decizia nr. 24/2011.
Prin adoptarea OUG nr. 1/2012 a fost aprobată aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. i), art. 4 alin. 2 şi a celor privind transcrierea dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. 1 din legea nr. 9/2012, persistând starea de discriminare reglementată anterior de dispoziţiile OUG nr. 50/2008.
Aşa fiind, s-a impus înlăturarea atât a dispoziţiilor Legii nr. 9/2012 privind obligaţia de plată a taxei cât şi a celor din Ordinul MAI nr. 1501/2006 care condiţionează înmatricularea de plata taxei pentru emisii poluante.
Faţă de aceste considerente, dispoziţiile OUG nr. 50/2008 s-a impusa fi înlăturate şi obligate pârâtele Administraţia Finanţelor Publice Sibiu şi Administraţia Fondului pentru Mediu la restituirea sumei reprezentând taxă pentru emisii poluante încasată necuvenit.
Având în vedere dispoziţiile art. 124 din Codul de Procedură Fiscală, pârâtele au fost obligate şi la plata dobânzii legale de la data înregistrării cererii de restituire şi până la restituirea efectivă.
