•Omisiunea citării emitentului actului administrativ atacat la instanţa de contencios. Obligaţia instanţei de a stabili cadrul procesual dedus judecăţii în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, părţile din proces şi competenţa materială de so


•Legea nr. 554/2004 rep., art. 13, 7 şi 12.

Din economia textului art. 13 din Legea nr. 554/2004 rep. rezultă clar că trebuie citată, în calitate de parte în proces, autoritatea emitentă a actului atacat. Instanţa are obligaţia de a cita părţile pârâte chemate în judecată, respectând astfel principiul disponibilităţii, în cazul în speţă citând Consiliul local şi Curtea de Conturi, dar, ignorând faptul că în precizarea acţiunii, a obiectului cererii de chemare în judecată se menţionează că se contestă legalitatea actului administrativ de impunere emis de Administraţia Financiară a Comunei Sânsimion. Faţă de această precizare se impunea citarea autorităţii al cărei act era atacat, deoarece decizia de impunere fiscală – somaţia de plată – nu este emisă nici de Consiliul local şi nici de Curtea de Conturi, autorităţi care au fost citate în cauză, şi faţă de care s-a admis acţiunea şi s¬a anulat actul contestat.

În plus nu s-a analizat natura juridică a „actului administrativ fiscal de impunere”, care de fapt este o somaţie de plată şi faţă de regimul juridic al actului, respectiv, nu s-a verificat nici competenţa de soluţionare a instanţei de administrativ.

Prin sentinţa civilă nr.2649 din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului Harghita s-a admis acţiunea S.C. L.M. S.A. Sânsimion în contradictoriu cu Camera de Conturi a judeţului Harghita şi Consiliul local Sânsimion, dispunându-se anularea somaţiei nr.760 din 21 februarie 2007 a Primăriei Sânsimion, judeţul Harghita, pârâţii fiind obligaţi la câte 950 lei, cheltuieli de judecată.

Soluţia de admitere s-a motivat cu aceea că raportul de expertiză este favorabil reclamantei şi că aceasta nu datorează pe anul 2005 impozite pe clădiri decât în sumă de 2.263,9 RON şi nu de 22.639 RON, cum din eroare s-a dispus prin somaţia nr.760 din 21 februarie 2007 a Primăriei Sânsimion.

Sentinţa a fost recurată pentru nelegalitate de către Consiliul local al comunei Sânsimion, care invocă în mod expres cazurile prevăzute de art.304 pct.7 – 9 Cod procedură civilă, în a căror dezvoltare se arată că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra anulării procesului verbal din februarie 2007 a Curţii de Conturi Harghita, în schimb a angajat răspunderea recurentului, care nu are calitate procesuală, somaţia atacată fiind emisă de Primăria Sânsimion, care nu a fost introdusă în cauză, instanţa nestabilind nici obiectul cererii deduse judecăţii în contencios administrativ.

Recursul este fondat.

Nu se contestă că prin cererea introductivă reclamanta a atacat procesul-verbal al Curţii de Conturi Harghita şi somaţia de plată nr.760 din 21 februarie 2007, pentru ca prin cererea de repunere pe rol înregistrată la Judecătoria Miercurea Ciuc la 11 decembrie 2007 să

precizeze că obiectul cererii îl constituie „contestarea legalităţii actului administrativ fiscal de impunere, emis sub nr.760 din 21.02.2007 de către Administraţia financiară a comunei Sânsimion”.

In considerarea faptului că respectivul act poate fi atacat în contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.360 din 7 martie 2008 Judecătoria Miercurea Ciuc şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Harghita, ca primă instanţă de contencios administrativ.

Sentinţa nefiind recurată, Tribunalul Harghita s-a investit cu judecata, dar încă de la crearea citativului (fila 2 dosar nr.613/258/2007) a omis să citeze emitentul somaţiei nr.760/21.02.2007, respectiv Primăria comunei Sânsimion.

In schimb, a introdus în cauză Consiliul local şi Curtea de Conturi, care, faţă de precizarea de acţiune din 11 decembrie 2007 (filele 45 – 46 dosar nr.613/258/2007 al Judecătoriei Miercurea Ciuc), nu au calitate procesuală pasivă. De altfel, din aceeaşi precizare mai rezultă că reclamanta ar fi realizat procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, conform adresei nr.17/28.02.2007.

Această adresă se află la fila 7 din dosarul format la Tribunalul Harghita, rezultând că pretinsa procedură prealabilă nu s-a realizat cu emitentul actului, ci cu Consiliul local Sânsimion. De altfel, nu există nicio dovadă că respectiva adresă s-ar fi înregistrat la consiliu şi că acesta ar fi făcut demersurile solicitate în raporturile cu Curtea de Conturi.

Rezultă cu certitudine că judecata s-a făcut cu încălcarea art.13 din Legea nr.554/2004, care dispune imperativ că se citează autoritatea al cărei act este atacat, ori această autoritate este Primăria comunei Sânsimion, care nu a fost citată nici la administrarea expertizei şi nici la dezbaterea fondului, realizându-se motivul de casare cu trimitere prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă raportat la art.312 alin.5 din acelaşi cod.

Cu ocazia rejudecării, instanţa va stabili obiectul cererii şi instanţa competentă a se pronunţa având în vedere că somaţia contestată vizează „impozit pe clădiri şi teren”.

Aceeaşi instanţă va stabili dacă instanţa de contencios poate fi sesizată de instanţa civilă de drept comun prin declinare de competenţă, fără încălcarea dispoziţiilor art.7 şi 12 din Legea nr.554/2004 şi care dintre pârâţi au calitate procesuală pasivă în raport de precizarea de acţiune din 11 decembrie 2007 (filele 45 – 46 din dosarul Judecătoriei Miercurea Ciuc).