Pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se presupune generic, ci trebuie dovedit şi să fie de ordinul evidenţei.
Se consideră că există pericol pentru ordinea publică, atunci când e posibil să se producă o încălcare a regulilor de convieţuire socială, ocrotită prin art. 1 din Codul de procedură penală, printre care se enumeră persoana, drepturile şi libertăţile ei, ca urmare a activităţii infractorului, posterioară faptei, sau o reacţie declanşată de fapta comisă.
(Decizia nr. 272 din 18 februarie 2003 – Secţia Ipenală)
Prin încheierea de şedinţă din 22.01.2003 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a ll-a penală, s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului C.M., pe o durată de 30 de zile, de la 29.01.2003 la 27.02.2003 inclusiv, apreciindu-se că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.M., solicitând punerea sa în libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive – urmărirea penală a fost terminată, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică – nu e cunoscut cu antecedente penale, este singurul întreţinător al familiei, a recunoscut şi regretat fapta, iar societatea unde lucrează are nevoie de sa.
Curtea a constatat recursul inculpatului întemeiat.
Astfel, pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se presupune generic, ci trebuie să fie de ordinul evidenţei şi mai ales nemijlocit dovedit.
Există pericol pentru ordinea publică atunci când e posibil să se producă o încălcare a regulilor de convieţuire socială, ocrotită prin art. 1 din Codul de procedură penală (persoana, drepturile şi libertăţile ei), ca urmare a activităţii infractorului, posterioară faptei, sau o reacţie declanşată de fapta comisă de acesta.
în speţă, inculpatul nu s-a sustras cercetărilor, nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut şi regretat faptele comise, înainte de săvârşirea faptei era încadrat în muncă, astfel că aprecierea existenţei pericolului pentru ordinea publică apare nejustificată.
De asemenea, Curtea, având în vedere şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, privitoare la durata rezonabilă a soluţionării unei cauze penale (inculpatul era arestat din decembrie 2002), a admis recursul inculpatului, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, a casat încheierea de şedinţă din 22.01.2003 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a Il-a penală şi a dispus punerea în libertate a inculpatului C.M., dacă nu e arestat în altă cauză.