Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Pătârlagele sub nr. X/X7/2009 din 31.08.2009, petentul B.S. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictor cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Buzău să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie seria X nr. X din X/X/2009 în baza căruia a fost sancţionat cu 200 lei amendă şi avertisment pentru pretins comiterea contravenţiilor prevăzute la art. 2 pct.1 şi 26 din Legea nr. 61/1951, republicată.
În motivarea plângerii, petentul a susţinut că nu a săvârşit contravenţiile reţinute în sarcina sa prin procesul verbal contestat, în sensul că la data de 15.08.2009 ar fi proferat expresii indecente la adresa tatălui său şi că ar fi provocat scandalul. În realitate a avut o discuţie cu tatăl său fără să-l jignească, însă, şi nici nu a provocat scandal.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând motivat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. X/2010 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele s-a admis plângerea ca întemeiată, dispunându-se anularea procesului verbal de contravenţie.
Pentru a hotărî astfel instanţa fondului a reţinut în fapt şi în drept:
Prin procesul verbal contestat, s-a reţinut în sarcina petentului săvârşirea contravenţiilor constând în proferarea de jigniri şi expresii vulgare, la data de 15.08.2009, la adresa tatălui său, fapta prevăzută de art. 2 pct.1 din Legea nr. 61/1990 şi respectiv de provocarea de scandal, faptă prevăzută de art. 2 pct. 26 din aceeaşi lege.
Reţinând că însuşi agentul constatator a precizat în cuprinsul procesului verbal de contravenţie că faptele au fost săvârşite în locuinţa deţinută în proprietate de tatăl petentului, şi nu într-un loc sau local public, cerinţe prevăzute de ambele texte de lege invocate, instanţa fondului a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiilor pretins comise.
Împotriva sentinţei a declarat recurs intimatul în termen legal conform art.34 alin.2 din OG nr. 2/2001, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar.
În expunerea motivelor de recurs, intimatul a invocat greşita anulare a procesului verbal de contravenţie, de către instanţa fondului, în condiţiile în care, despre faptele săvârşite în locuinţa tatălui său au luat cunoştinţă mai multe persoane, aspect confirmat de cei doi martori audiaţi în instanţă.
Prin decizia nr. X/2010 s-a respins ca neîntemeiat recursul declarat de intimat.
În acest sens s-a avut în vedere :
Conform prevederilor art. 2 pct.1 şi 26 din Legea nr. 61/1991, republicată, cerinţa esenţială a laturii obiective a celor două fapte se circumscrie locului săvârşirii acestora: „ în public” ( art.2 pct.1) şi respectiv „în locuri sau localuri publice” (art.2 pct.26).
Or, prin procesul verbal de contravenţie contestat, însuşi agentul constatator a reţinut că faptele au fost săvârşite de petent în locuinţa deţinută în proprietate de tatăl acestuia, împrejurare confirmată şi de martorii M.M. şi S.T., care nu au perceput nemijlocit „cearta „ dintre tată şi fiu (filele 21, 33).
Pentru considerentele expuse, apreciindu-se asupra legalităţii şi temeiniciei sentinţei atacate, în baza art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă s-a respins recursul ca neîntemeiat.
1
