Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 459 din data de 07.06.2013
Prin sentința civilă nr. 732 din 8.03. 2013 Judecătoria Rosiorii de Vede a respins acțiunea formulată de reclamantul I.I împotriva pârâților CE și CS având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.
S-a reținut că între reclamant și autorul pârâților, decedat la data cererii , s -a încheiat la 19. 08. 2011 o convenție privind înstrăinarea unei suprafețe de teren agricol extravilan, că reclamantul a intrat imediat în posesia imobilului însă ulterior, contrar înțelegerii, promitentul-vânzător nu a făcut demersurile necesare pentru întocmirea actului în formă autentică.
S-a reținut incidența dispozițiilor vechiului și s -a constatat că deși prețul a fost plătit,că defunctul era proprietar la data convenției iar reclamantul a intrat în posesia terenului, nu se poate face aplicarea dispozițiilor art . 5 alin. 2 din Titlul X al Legii 247 /2005 și a dispozițiilor art . 1072- 1077 Cod civil , întrucât, în esență pârâții nu au stabilită calitatea de moștenitori ai defunctului, înscrisul reprezentând sesizare pentru deschiderea succesiunii neputând ține loc de certificat de moștenitor. Ca atare , nu există nici dovada calității pârâților de coproprietari în indiviziune și nici a faptului că aceștia au acceptat succesiunea autorului lor.
Recursul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat de tribunal , care a reținut că , deși proprietatea averii succesorale trece asupra moștenitorului în momentul decesului autorului său și deși intimații pârâți sunt moștenitori sezinari, sezina nu este susceptibilă de a avea înrâurire asupra modalităților de acceptare sau renunțare la succesiune- așa încât nu se poate concluziona că prin încheierea convenției asupra vânzării intimații pârâți au acceptat succesiunea autorului lor.
Cu atât mai mult se pune problema acceptării în termen a succesiunii în condițiile în care, decesul autorului s -a petrecut la 16 octombrie 2002 iar promisiunea de vânzare – cumpărare s -a încheiat la 19 august 2011, cu mult peste termenul legal de acceptare.
Nu în ultimul rând trebuie observat faptul că raportat la dispozițiile art. 5al.2 din Titlul X al l.247/2005 prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare, instanța suplinește doar lipsa consimțământului părții care refuză nejustificat încheierea contractului promis și nu suplinește și lipsa celorlalte condiții care nu au fost îndeplinite și fără de care – încheierea contractului autentificat în fața notarului nu ar putea avea loc, cum ar fi întocmirea documentației de carte funciară și dezbaterea succesiunii.
Ori, așa cum rezultă din cuprinsul antecontractului, vânzătorii s -au obligat să facă demersurile legale în acest sens, nu le-au făcut în termenul stabilit iar aceste demersuri nu pot fi suplinite de instanță
