În motivare instanta de apel a retinut ca inculpatului nu i-au fost asigurate garantiile procesuale în sensul ca a fost audiat un martor prin procedura prevazuta de art. 86/1 cod pr penala , între termenele de judecata fara a fi prezent aparatorul acestuia si încalcându-se principiul publicitatii si principiul contradictorialitatii procesului penal.
În motivare instanta de apel a retinut ca inculpatului nu i-au fost asigurate garantiile procesuale în sensul ca a fost audiat un martor prin procedura prevazuta de art. 86/1 cod pr penala , între termenele de judecata fara a fi prezent aparatorul acestuia si încalcându-se principiul publicitatii si principiul contradictorialitatii procesului penal.
Totodata se arata ca între termenele din data de 20 august si 17 septembrie 2010, respectiv la data de 13 septembrie 2010, a fost audiat un martor în conditiile art. 86/1 cod pr penala, declaratia acestuia fiind înaintata Judecatoriei Caracal.
Totodata se arata ca între termenele din data de 20 august si 17 septembrie 2010, respectiv la data de 13 septembrie 2010, a fost audiat un martor în conditiile art. 86/1 cod pr penala, declaratia acestuia fiind înaintata Judecatoriei Caracal.
În aceste conditii, au fost încalcate normele procedurale privind publicitatea sedintei de judecata fiind încalcat si dreptul inculpatului la un proces echitabil , drept prevazut de art. 6 din CEDO.
În aceste conditii, au fost încalcate normele procedurale privind publicitatea sedintei de judecata fiind încalcat si dreptul inculpatului la un proces echitabil , drept prevazut de art. 6 din CEDO.
Inculpatul nu a avut posibilitatea sa participe la audierea martorului, în conditiile prevazute de lege,nu a avut posibilitatea sa puna întrebari acestuia ,iar audierea martorului nu s-a facut de catre instanta de judecata.
Inculpatul nu a avut posibilitatea sa participe la audierea martorului, în conditiile prevazute de lege,nu a avut posibilitatea sa puna întrebari acestuia ,iar audierea martorului nu s-a facut de catre instanta de judecata.
Astfel, inculpatul nu a avut egalitate de arme cu acuzatorul sau , procurorul, nefiind nici macar reprezentat de catre aparatorul desemnat din oficiu la efectuarea acestei proceduri.
Astfel, inculpatul nu a avut egalitate de arme cu acuzatorul sau , procurorul, nefiind nici macar reprezentat de catre aparatorul desemnat din oficiu la efectuarea acestei proceduri.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Caracal nr. din data de si înregistrat sub nr., a fost trimis în judecata în stare de arest preventiv inculpatul Ghe.F., pentru savârsirea infractiunii de tâlharie, fapta prev. si ped. de art. 211 alin.1 – 2 lit.c C.p.
S-a mentionat în rechizitoriu ca Parchetul de pe lânga Judecatoria Caracal a dispus înregistrarea în registrul de cauze penale în perioada 7.07.2010 – 20.07.2010 a patru dosare iar toate aceste cauze penale au obiect identic, respectiv infractiuni de tâlharie, cu mod de operare asemanator, constând în smulgerea bijuteriilor de la gâtul femeilor ce se deplasau pe drum public pe raza municipiului Caracal.
În actul de sesizare s-a retinut ca prin serviciul de urgenta 112, Politia municipiului Caracal a fost sesizata cu privire la infractiunea de tâlharie, reclamanta de partea vatamata D. M., în timp ce se deplasa pe str.C. din municipiul Caracal, strada ce duce spre sediul Judecatoriei din aceeasi localitate.
S-a precizat ca la data de 14.07.2010, în jurul orelor 16.00 – 16.30, victima D. M., se deplasa în apropiere de centrul orasului, urcând scarile de acces de pe str.C.. De mentionat ca victima purta la gât un lantisor din aur cu o greutate de aproximativ 14 grame, pe care era o cruciulita confectionata tot din metal pretios.
La un moment dat, în timp ce partea vatamata ajunsese în dreptul blocului C, situat pe aceea strada, a fost ajunsa din urma de inculpatul Ghe. Fl., care initial i-a pus mâna în zona gâtului, parte anterioara (prin spate), împrejurare ce i-a tras atentia partii vatamate si, instinctiv a întors capul crezând în primele fractiuni de secunda ca putea fi atentionata de vre-o persoana cunoscuta.
În momentul în care victima a întors capul, inculpatul, zgâriind-o, a smuls lantisorul victimei, împrejurare în care cruciulita purtata ca medalion pe lantisor a cazut în fata acesteia recuperând-o cu mâna.
La strigatele de ajutor ale victimei : „Am fost jefuita”!, inculpatul Ghe. Fl. s-a oprit din mers la o distanta apropiata de victima, întorcându-se cu fata spre aceasta, probabil interesat a observa masurile ce le ia victima pentru alertarea organelor de politie.
Astfel, inculpatul a observat ca victima a sunat pe telefonul mobil, apelând Serviciul de urgenta 112, motiv pentru care a început sa fuga, iesind pe strada din fata sediului Judecatoriei Caracal, dupa ce victima i-a pierdut urma.
La scurt timp , datorita apelului telefonic, au aparut lucratorii de politie din cadrul Biroului de Investigatii Criminale, echipaj format din martorii: agent D. D. M. si agent sef C. A..
Victima a fost imediat identificata de lucratorii de politie si, dupa cautari în apropierea locului savârsirii faptei, acesta a fost condusa la sediul politiei, ocazie cu care i s-au oferit imagini fotografice multiple ale persoanelor cunoscute cu comportament antisocial pe raza localitatii.
De la început, pe baza perceptiei vizuale, favorizata de lumina naturala si de intervalul de timp foarte scurt de la momentul savârsirii faptei pâna la identificare, victima a indicat imaginea fotografica ce-l reprezenta pe inculpatul Ghe. Fl. întocmindu-se astfel procesul verbal si plansa fotografica.
Totodata, victima a indicat locul unde a fost deposedata prin violenta de catre inculpat si locul pe unde a fugit acesta.
Ulterior, pentru si mai multa certitudine, s-a efectuat recunoasterea din grup a inculpatului folosindu-se pentru constituirea grupului persoane cu înfatisari fizionomice si vârste asemanatoare, ocazie cu care si de aceasta data, victima a identificat cu certitudine în prezenta aparatorului persoana inculpatului.
În actul de inculpare s-a precizat ca în cursul urmariri penale, partea vatamata D. M. a declarat ca nu formuleaza pretentii de natura penala sau civila, fiindu-i puse în vedere dispozitiile art.82 C.p., fiind audiata pentru acest motiv ca martor din a carei depozitie a rezultat semnalmentele inculpatului, precum si împrejurarile concrete în care a fost savârsita fapta.
Prin rechizitoriul parchetului D. M. a fost conceptata ca parte vatamata.
S-a mai precizat în actul de inculpare ca nu a putut fi identificata în cauza ca persoana, batrâna care se afla întâmplator în fata scarii blocului C, situat pe strada C..
În actul de sesizare a instantei se arata ca, pe tot parcursul urmaririi penale, inculpatul a negat savârsirea faptei, formulându-si aparari diferite, astfel:
-la data de 14.07.2010, inculpatul afirma ca ar fi stat numai acasa împreuna cu membrii familiei sale( declaratie data la Parchetul de pe lânga Judecatoria Caracal);
-în fata judecatorului, cu ocazia solutionarii cererii de arestare preventiva, inculpatul a declarat ca la acea data, s-a aflat împreuna cu martorii Z. M. si Z. M. pe strada Drumul Viilor, unde mai mult timp a consumat alcool, însa audiate fiind, aceste persoane infirma apararea inculpatului, sustinând ca în ziua respectiva nu s-au întâlnit în nici un mod;
-cu ocazia ultimei audieri, inculpatul sustine ca la data de 14.07.2010, pâna în jurul orei 17,00 a lucrat la edificarea unui acoperis împreuna cu martorii Z. M. si Z. M., dar si aceasta din urma aparare este infirmata prin depozitia acelorasi martori, din continutul carora rezulta ca în ziua respectiva inculpatul, care le este nepot de sora nu a fost întâlnit de ei si nici nu au consumat împreuna bauturi alcoolice ori sa execute anumite activitati împreuna.
Probatoriul cauzei, în totalitatea sa denota nesinceritatea inculpatului, care încearca în moduri total diferite sa-si creeze alibiuri neverosimile, neexplicându-si de ce victima de fiecare data l-a identificat ca autor al faptei.
S-a considerat ca situatia de fapt a fost dovedita cu declaratiile martorilor N. A. D., C. C., D. D. M., probe ce se coroboreaza cu procesele verbale de recunoastere, plansele fotografice, iar fapta inculpatului întruneste elementele constitutive ale infractiunii de tâlharie prev.si ped.de art.211 alin.1 – 2 lit.c C.p..
Prejudiciul cauzat victimei este în valoare de 1260 lei, iar partea vatamata nu a formulat pretentii de natura penala sau civila în prezenta cauza în cursul urmaririi penale.
Fata de inculpat s-a dispus retinerea de catre organele de cercetare penala pe o durata de 24 ore de la data de 19.07.2010.
Fata de inculpat s-a pus în miscare actiunea penala la data de 20.07.2010 si, totodata la propunerea Parchetului de pe lânga Judecatoria Caracal, instanta a dispus arestarea preventiva a inculpatului pe o durata de 29 zile conform încheierii din aceeasi data pronuntata în dosarul nr., definitiva prin încheierea nr. a Tribunalului Olt.
S-a apreciat ca natura infractiunii comise, modul de savârsire al acesteia, circumstantele personale ale inculpatului: lipsa veniturilor, atitudinea manifestata în cursul urmarii penale, toate aceste aspecte coroborate cu frecventa faptelor de acelasi gen reclamate pe raza aceleiasi localitati într-un interval de câteva zile constituie dovezi ale unui pericol social concret pentru ordinea publica.
S-a mentionat ca aceste temeiuri subzista si în prezent, inculpatul încercând în diverse moduri a se apara pentru a scapa de raspundere penala, dând declaratii contradictorii si invocând numele diferitelor persoane cu care sa-si construiasca aparari care contravin adevarului.
Situatia de fapt din rechizitoriu este dovedita cu urmatoarele mijloace de proba: declaratiile martorilor, probe ce se corobotreaza cu procesele verbale de recunoastere si plansele fotografice.
Prin încheierea din 10 august 2010, pronuntata de Judecatoria Caracal în dosarul nr., definitiva prin decizia penala nr., pronuntata de Tribunalul Olt, în baza art.300/1 C.pr.p. s-a constatat legalitatea si temeinicia arestarii preventive luata fata de inculpatul Gh. F., prin mandatul de arestare preventiva nr.din iulie 2010, emis de Judecatoria Caracal, de asemenea s-a constatat ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva impun în continuare privarea de libertate, în consecinta mentinându-se arestarea preventiva a inculpatului, iar termenul pentru fond fiind stabilit la data de 20 august 2010.
Prin sentinta penala nr. din pronuntata de Judecatoria Caracal în dosarul nr., în baza dispozitiilor art. 211 alin. 1-2 lit.c C.p. cu art. 74 alin.1 lit.a C.p. si art.76 alin.1 lit.b C.p., a fost condamnat inculpatul Ghe. la 2 ani si 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 57 C.p..
In baza dispozitiilor art. 71 C.p. I s-au interzis inculpatului Ghe. Fl. drepturile prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II si lit. b C.p., pe timpul detentiei.
În baza dispozitiilor art. 88 alin. 1 C.p. s-a dedus din cuantumul pedepsei stabilite perioada retinerii si arestarii preventive, începând cu data de 19 iulie 2010 la zi.
În baza dispozitiilor art. 350 alin. 1 C.pr.p. s-a mentinut starea de arest a inculpatului Gheorghe Florin.
În baza dispozitiilor art. 346 alin. 1 C.pr.p., s-a luat act ca partea vatamata D. M., domiciliata în comuna Rotunda, judetul Olt, nu s-a constituit parte civila în cauza.
În baza dispozitiilor art. 189 alin. 1 si art. 191 alin. 1 C.pr.p. a fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 600 lei onorarii avocat oficiu se vor avansa din bugetul MJLC catre Baroul Olt.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel inculpatul, considerând-o nelegala si netemeinica, aratând ca pedeapsa aplicata este prea mare si în realitate el este nevinovat.
Prin decizia penala numarul din data de Tribunalului Olt s-a admis apelul declarat de inculpat GH.FL.
În baza art. 379 alin.1 pct.2 lit.b) desfiinteaza sentinta nr. pronuntata de Judecatoria Caracal în dosarul numarul si dispune rejudecarea cauzei de catre aceeasi instanta.
Mentine actele îndeplinite pâna la data de 3.09.2010, inclusiv.
În baza art.382 rap. la art.350 C.p.p. mentine masura arestarii preventive a inculpatului.
.Pentru considerentele expuse mai sus , instanta de apel a constatat ca apelul este fondat, urmând ca În baza art.379 alin.1 pct.2 lit.b) sa fie desfiintata sentinta nr. pronuntata de Judecatoria Caracal în dosarul numarul si rejudecata cauzei de catre aceeasi instanta.
Analizând actele si lucrarile dosarului instanta constata:
In data de l4.07.2010,in jurul orelor l6,00-l6,30, partea vatamata D. M., se deplasa din directia centrul orasului, urcând scarile de acces de pe str. C., catre Judecatoria Caracal, din acelasi oras, jud.Olt. De mentionat ca victima purta la gât un lantisor din aur cu o greutate de aproximativ 14 grame, pe care era o cruciulita confectionata tot din metal pretios.
La un moment dat, în timp ce partea vatamata D. M. a ajuns in dreptul blocului C, situat pe str. Crizantemei, a fost ajunsa din urma de catre inculpatul Ghe. Fl., care , ca urmare a distragerii atentiei, i-a smuls de la gâtul partii vatamate lantisorul, producându-i leziuni, împrejurare în care cruciulita purtata ca medalion pe lantisor a cazut în fata acesteia recuperând-o cu mâna.
Aflata în aceasta situatie, partea vatamata a solicitat ajutor, ocazie cu care inculpatul dupa ce s-a deplasat la o distanta apropiata de victima, s-a întors pentru a observa ce s-a întâmplat.
Ulterior, partea vatamata D. M., a apelat serviciul de urgenta 112, iar inculpatul a început sa fuga, iesind pe strada din fata sediului Judecatoriei Caracal, dupa care pierzându-si urma.
La scurt timp au aparut la fata locului lucratorii politiei de investigatii criminale, ocazie cu care au identificat-o pe partea vatamata, ca fiind persoana care a solicitat telefonic ajutorul de urgenta .
Ulterior, pe baza perceptiei vizuale, favorizata de lumina naturala si de intervalul de timp foarte scurt de la momentul savârsirii faptei pâna la identificare, victima a indicat imaginea fotografica, prezentata de lucratorii de politie, ce-l reprezenta pe inculpatul Ghe. Fl., întocmindu-se astfel procesul verbal si plansa fotografica.
Situatia de fapt a fost retinuta de instanta potrivit art.63 alin.2.C.p.p., pe baza coroborarii probelor administrate in cauza, dupa cum urmeaza: declaratia p.vat .D. M., declaratie martor C., sub o alta identitate, audiata în conditiile art.86 indice 1 din C.p.p., declaratie martor D. D. M., N. A. D., A. S. M.,Ch. C., procese verbale de recunoastere, planse recunoastere fotografice.
Instanta nu va retine declaratia inculpatului Ghe. Fl., aspectele privind faptul ca in data de l4.07. 2010 nu se afla pe str. C. din mun. Caracal,întrucât acest aspect nu se coroboreaza cu probele administrate în cursul procesului penal, asa cum prevede art.69 C.p.p.
De asemenea, instanta nu va retine declaratiile martorilor Z. M., Z. M., V. G., cumnatul inculpatului, ca fiind subiective, precum si declaratiile martorilor V. G. si S. R., întrucât nu se coroboreaza cu probele administrate în cursul procesului penal, asa cum prevede art.69 C.p.p.
In drept, fapta inculpatului Ghe. Fl., care in data de l4.07.2010, in jurul orelor l6,00-l6,30 in timp ce se afla pe str. C., din mun. Caracal , a smuls prin violenta de la gâtul partii vatamate D. M., fara consimtamântul acesteia, un lantisor de aur in greutate de l4 gr., fugind apoi de la locul faptei,întruneste elementele constitutive ale infractiunii de tâlharie, prev.de art.211 alin.1, alin.2 lit.c din Codul penal,.
Sub aspectul laturii obiective, prin luarea lantisorului din posesia partii vatamate, s-a adus atingere patrimoniului acesteia, actiunea de luare fiind savârsita fara consimtamântul partii vatamate si in scopul însusirii bunului, inculpatul Ghe. Fl. a realizat sustragerea bunului prin smulgere, p.vat.fiind pusa in imposibilitate de a se apara. Instanta retine ca exista violenta si atunci când bunul este smuls de la gâtul partii vatamate, chiar daca aceasta din neputinta,spaima sau din cauza surprizei nu a opus rezistenta. Astfel, instanta retine ca in momentul smulgerii între p.vat.si lantisor, exista un contact determinat de faptul purtarii la gât .
Prin urmare, sustragerea lantisorului realizându-se prin exercitarea de violente asupra partii vatamate, sunt întrunite toate elementele laturii obiective ale infractiunii de tâlharie.
Asa cum rezulta din probele administrate in cauza,fapta a fost savârsita intr-un loc public,respectiv pe str,.crizantemei, motiv pentru care sunt incidente dispa.rt.211 alin.1, raportat la art.211 alin.2.lit.c Cod penal.
Cu privire la latura subiectiva, atitudinea psihica a inculpatului,fata de fapta savârsita si urmarile acestuia, îmbraca forma vinovatiei cu modalitatea intentiei directe.
Astfel, inculpatul a savârsit fapta cu intentie directa, asa cum aceasta a fost definitiva, în art.19 alin.1 pct.1, lit.a, Cod penal, acesta prevazând rezultatul faptei sale – acesta chiar pregatind savârsirea faptei,urmarind producerea lui prin savârsirea faptei.
In ceea ce priveste individualizarea pedepsei pentru fapta savârsita,potrivit art.72 Cod penal, instanta având in vedere fapta comisa,împrejurarile concrete in care aceasta a fost comisa, pedeapsa prevazuta de lege pentru aceasta infractiune, gradul de pericol social al acesteia,precum si dispozitiile art.74 alin.1 lit. a, si art.76 alin.1 lit.b din Codul penal,urmeaza a-l condamna pe inculpat la o pedeapsa de 3 ani închisoare , considerând ca prin executarea acestei pedepse,vor fi atinse scopurile preventiv educative , dar si coercitiv al pedepsei,prevazut de art.52 Cod penal.
De asemenea instanta are in vedere si faptul ca inculpatul nu mai este cunoscut cu antecedente penale, recunoaste ca are în întretinere doi copii minori (desi din certificatele de nastere depuse la dosar, nu rezulta ca ar fi tatal copiilor).
Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizata atât în baza articolelor 71 si 64 C. pen., cât si prin prisma Conventiei Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor aditionale si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozitiile art. 11 alin. 2 si art. 20 din Constitutia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificarii acestei Conventii de catre România prin Legea nr. 30/ 1994.
Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii ( hotarârea din 30 martie 2004 ), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor detinute aflate în executarea unei pedepse, constatând ca în legislatia britanica „interzicerea dreptului de a vota se aplica tuturor detinutilor condamnati, automat, indiferent de durata condamnarii sau de natura ori gravitatea infractiunii” ( aceeasi conceptie a legiuitorului reflectându-se si în legislatia româna actuala, n. inst. ). Curtea a acceptat „ca exista o marja nationala de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului daca restrângerea dreptului de vot al detinutilor poate fi justificata în timpurile moderne si a modului de mentinere a justului echilibru”, însa a concluzionat ca articolul 3 din Primul protocol aditional a fost încalcat, întrucât „legislatia nationala nu analizeaza importanta intereselor în conflict sau proportionalitatea si nu poate accepta ca o interzicere absoluta a dreptului de vot, pentru orice detinut, în orice împrejurare, intra în marja nationala de apreciere; reclamantul din prezenta cauza si-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restrictii automate impuse detinutilor condamnati si se poate pretinde victima a acestei masuri”. În acelasi sens este si hotarârea Calmanovici împotriva României.
În consecinta, o aplicare automata, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasa nici o marja de apreciere judecatorului national în vederea analizarii temeiurilor care ar determina luarea acestei masuri, încalca art. 3 din Primul Protocol aditional.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce masura, în prezenta cauza, aceasta se impune fata de natura si gravitatea infractiunii savârsite sau comportamentul inculpatului.
În acelasi sens este si Decizia Înaltei Curti de Casatie si Justitie nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronuntata într-un recurs în interesul legii, potrivit careia, dispozitiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpreteaza în sensul ca interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a), teza I – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instantei, în functie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
Astfel, natura faptei savârsite si circumstantele producerii acesteia determina instanta a aprecia ca aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, si în consecinta, în temeiul art. 71 C. pen. si art. 3 din Protocolul nr. 1 aditional C.E.D.O., va interzice inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat.
Având în vedere ca inculpatul a fost retinut si arestat în prezenta cauza, instanta urmeaza a face aplicarea art. 88 C. pen., si va deduce din pedeapsa aplicata durata retinerii si a arestarii preventive din data de 19.07.2010 la zi.
De asemenea, constatând ca nu au disparut temeiurile care au stat la baza arestarii preventive, instanta, în temeiul art. 350 alin. 1 C. proc. pen., va mentine masura arestarii preventive a inculpatului. Ghe. Fl.
Sub aspectul actiunii civile, instanta va lua act ca partea vatamata D. M. nu s-a constituit parte civila.
În temeiul art. 191 alin. 1 C. proc. pen., instanta urmeaza a obliga inculpatul la plata sumei de 600 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, onorariile avocatilor din oficiu în cuantum total de 200 lei, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.
