S.C. 240/15.02.2010. Drept Civil. Acţiune în pretenţii pentru repararea prejudiciului cauzat autoturismului datorita stării necorespunzătoare a carosabilului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
În data de …, reclamantul impreuna cu numitii PMA şi PMCR se deplasau cu autoturismul marca VW, cu nr. de înmatriculare … – proprietatea reclamantului -, din directia Sibiu – Rm. Vâlcea – Tulcea.
În jurul orelor 05:00, pe DN7, în apropierea localităţii Brezoi, reclamantul nu a putut evita pietrele căzute de pe versant pe partea carosabila, trecând peste ele şi acrosându-le cu partea inferioara a autoturismului.
Petentul a anuntat telefonic Inspectoratul de Poliţie Judetean Vâlcea, prin intermediul serviciului de urgenta 112, atât despre producerea incidentului, cât şi despre prezenţa pe carosabil, în zona Brezoi, pe Valea Oltului, a unor pietre căzute pe carosabil, aşa cum rezultă din relatiile primite la dosar din partea IPJ Vâlcea (f.25).
Martorii audiati în cauză, prezenţi în autoturismul reclamantului la data producerii incidentului, confirmă susţinerile reclamantului din acţiune, indicând că impactul s-a produs cu mai multi bolovani aflati pe carosabil, pe care petentul nu i-a putut observa în timp util.
Intrucât autoturismul funcţiona, iar sistemele electronice de avertizare nu indicau prezenta niciunei defecţiuni, reclamantul a continuat deplasarea spre Tulcea, insă în apropierea orasului Piteşti, în urma scurgerii treptate a uleiului de motor, reclamantul a fost avertizat de becul ce semnaliza presiunea scăzută a uleiului.
Reclamantul a efectuat o reparatie provizorie în oraşul Tulcea, pentru a reusi să se intoarca la Sibiu, unde s-a prezentat la reprezentanţa Volkswagen pentru constatarea avariilor şi intocmirea devizului de reparatie.
Conform notei de constatare şi a devizului cuprinzând lista de piese de schimb (f.6,7), avariile suferite de autoturismul petentului – baia de ulei motor sparta (pierderi de ulei), spoiler bara faţă rupt, janta roata dreapta faţă indoită, lonjeron inferior dreapta indoit – sunt specifice impactului cu pietre de natura celui descris de reclamant în acţiune şi de martori prin declaratiile date.
Probele administrate în cauză se coroboreaza atât între ele cât şi cu cele afirmate de reclamant prin acţiune, reliefând drept situatie de fapt cea retinută în paragrafele anterioare.
Potrivit art.5 alin.2 din OUG 195/2002 republicată, administratorul drumului public are obligaţia de a semnaliza corespunzător şi cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă care stânjeneşte sau pune în pericol siguranţa circulatiei, precum şi să ia toate măsurile de inlăturare a acestuia.
În măsura în care, datorită nerespectării acestor obligatii se produce un eveniment rutier, potrivit art.5 alin.6 din acelasi act normativ, administratorul drumului public răspunde, după caz, civil, contraventional, sau penal, în condiţiile legii.
Obligatiile ce revin administratorului drumului public conform art.5 alin.2 vizează prevenţia evenimentelor rutiere atât prin măsuri cu caracter pasiv-preventiv, de semnalizare corespunzătoare a eventualelor obstacole aflate pe carosabil, de pastrare a carosabilului în condiţii propice efectuării traficului rutier, etc., cât şi măsuri cu caracter activ – de interventie -, anume de inlăturare a obstacolelor, de readucere a drumului public la o stare corespunzătoare, etc.
În speţă, este de notorietate şi astfel nesupus probatiunii, faptul că pe Valea Oltului existau în perioada de interes dese căderi de pietre de pe versanţi, sectorul de drum respectiv prezentând astfel un grad mărit de risc sub aspectul producerii de accidente sau alte evenimente rutiere, situatie faţă de care obligaţia administratorului drumului de prevenţie a acestora capătă o importanţă sporită.
În speţă, deşi aşa cum susţine şi pârâta, s-au efectuat diverse operatiuni de consolidare a versanţilor şi de semnalizare prin indicatoare rutiere a căderilor de pietre, instanţa apreciază că, cel puţin la momentul de interes, 28.02.2009, masurile luate nu au fost corespunzătoare, de vreme ce reclamantul nu a observat, pe timp de noapte, avertizările respective, şi nici nu a putut evita impactul cu obstacolele aflate pe carosabil, fără a i se putea reţine, sub acest aspect vreo culpă.
Fapta ilicită a paratei – în sens larg – decurgând din nerespectarea corespunzătoare a obligatiilor ce-i reveneau în baza art.5 alin.2 din OUG 195/2002 republicată a condus astfel în mod direct la producerea în patrimoniul reclamantului a unui prejudiciu material.
Prejudiciul suferit şi constând în avariile suferite de autoturism astfel cum au fost evidentiate anterior este cert, putând a fi reparat în totalitate prin înlocuirea pieselor afectate, astfel cum rezultă din inscrisurile de la filele 6 şi 7 dosar.
Instanţa concluzionează că sunt indeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a paratei în calitate de administrator al drumului public, astfel că urmează a obliga pe aceasta la repararea prejudiciului suferit de reclamant, respectiv plata contravalorii pieselor de schimb, a manoperei şi a costului constatării daunelor, în cuantumul ce rezultă din inscrisurile analizate anterior.
În baza art.274 cod proc.civ, fiind în culpă procesuala, pârâta urmează a suporta şi cheltuielile de judecată efectuate de reclamanat, constând în onorariu de avocat şi taxe judiciare de timbru.
