Constată că Judecătoria Mediaş a dispus admiterea contestaţiei la executare formulată de inculpatul M V C, , şi în consecinţă:
S-a dispus anularea formelor de executare a sentinţei penale nr. xx/05.10.2007 a Judecătoriei Mediaş, irevocabilă prin decizia penală nr. yy/01.09.2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, respectiv a mandatului de executare a pedepsei închisorii din 07 septembrie 2009 în dosarul Judecătoriei Mediaş, a mandatului european de arestare privind pe contestatorul: MVC
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. xx/05.10.2007 a judecătoriei Mediaş , inculpatul M V C a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 37 alin. 1 din Decretul nr.328/1966 cu aplicarea art. 13 C.p., art. 37 lit. b C.p.
Instanţa de fond motivează în continuare modul de îndeplinire a procedurii de citare cu inculpatul atât la judecarea pe fond a cauzei cât şi în apel şi recurs, şi, constatând că nu a fost îndeplinită procedura de citare întrucât nu se regăseşte la dosar dovada comunicării citaţiei. Ca urmare a neîndeplinirii procedurii de citare, inculpatul nu a fost prezent la soluţionarea apelului şi recursului şi nu a fost audiat.
De asemenea, subliniază că adresa reală a inculpatului, conform cercetărilor efectuate de Poliţia Mediaş, este alta decât cea la care a fost citat inculpatul în cursul judecăţii.
Reţinând că prezenta cauză s-a judecat pe fond cu certitudine în lipsa inculpatului, iar instanţele sesizate cu judecarea cauzei nu au făcut eforturi rezonabile pentru găsirea inculpatului şi citarea corespunzătoare a acestuia, şi faţă de art. 16 pct. 3 lit.c, d din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, judecarea inculpatului în lipsa acestuia constituie o sancţiune disproporţionată.
Instanţa de fond apreciază în continuare că lipsa menţiunii garanţiei juridice a rejudecării procesului din mandatul european de arestare, emis pe numele condamnatului încalcă un drept recunoscut acestuia atât în legislaţia naţională cât şi în jurisprudenţa CEDO.
Toate aceste împrejurări sunt calificate de către instanţa de fond drept piedici la executarea hotărârii, fiind incidente dispoziţiile art. 461 lit. c C.p.p.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaş, solicitând desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecând pe fond, respingerea contestaţiei la executare.
În motivarea recursului se invocă două motive de recurs, respectiv că în cadrul contestaţiei la executare nu se poate analiza modul de efectuare a procedurii de citare iar împrejurările reţinute de instanţa de fond nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 461 lit. c C.p.p.
În expunerea de motive Parchetul arată că pe calea contestaţiei la executare care este obiectul unei proceduri speciale, nu se pot analiza decât incidenţe privind executarea hotărârii iar viciile de procedură pot fi invocate numai pe calea contestaţiei în anulare. Însă contestatorul a formulat o contestaţie în anulare ce a fost respinsă.
De asemenea, împrejurarea că în cuprinsul mandatului european de arestare s-a indicat un alt domiciliu decât cel de la care a fost citat în cursul judecăţii, precum şi faptul că nu cuprinde menţiuni privind garanţia rejudecării cauzei, nu pot fi calificate drept piedici la executare.
De altfel jurisprudenţa a reţinut că eventualele erori din mandatul de executare privind domiciliul condamnatului nu constituie piedici de executare.
Cu privire la lipsa menţiunii din mandatul european de arestare privind garanţia condamnatului la garanţia judecării procesului este justificată de faptul că o asemenea menţiune se impune numai în condiţiile prev. de art. 87 alin. 1 lit. a din Lg. 302/2004, ori în cauză nu există o asemenea situaţie.
Se subliniază că în cauză nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 6 pct. 3 lit. c din CEDO, întrucât jurisprudenţa Curţii în aplicarea acestui articol recunoaşte importanţa prezenţei acuzatului la proces fiind dificil de exercitat dreptul la apărare în lipsa sa, însă procedura este legală dacă inculpatul are o culpă, în absenţa sa ( hotărârea Colozza şi Rubinat contra Italiei din 12.02.1985).
În ce priveşte anularea formelor de executare se apreciază că măsura este nelegală întrucât nu s-a constata nicio neregularitate de fond care să aducă atingere vreunui drept al contestatorului, iar anularea mandatului european de arestare este eronată întrucât, fiind emis de un judecător este asimilat unei decizii judecătoreşti naţionale şi nu se poate dispune anularea ci numai retragerea acestuia în situaţiile prevăzute de lege.
Împotriva sentinţei a formulat recurs condamnatul MVC, solicitând modificarea sentinţei atacate şi, rejudecând, să se dispună punerea sa în libertate.
În motivele de recurs, recurentul arată că urmare a anulări mandatului de executare şi a mandatului european de arestare se impunea punerea sa în libertate.
În ceea ce priveşte considerentele hotărârii de fond, recurentul apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod corect probele administrate în cauză, întrucât procedura de citare nu s-a îndeplinit corect în ultimii doi ani, iar procesul s-a judecat în lipsa sa.
Mai arată recurentul că obligaţia părţilor de a anunţa organele judiciare asupra schimbării domiciliului a fost reglementată prin art. I pct. 38 din Lg. 356/2006, în timp ce cauza inculpatului se afla pe rol din anul 2001.
Tribunalul Sibiu, analizând recursurile formulate şi verificând hotărârea atacată a constatat nelegalitatea acesteia pentru încălcarea dispoziţiile art. 461 C.p.p.
Instanţa de fond, verificând modul de îndeplinire a procedurii de citare în cursul judecării pe fond a cauzei,a facut propriile aprecieri cu privire la legalitatea procedurii de citare în faza de judecată de apel şi recurs, depăşindu-şi competenţa. Pe de altă parte, modul de îndeplinire a procedurii de citare în cursul apelului a fost verificată odată cu întreaga procedură de instanţa de recurs, iar procedura efectuată în faţa acesteia a fost de asemenea verificată pe calea contestaţiei în anulare.
Ca atare, reiterarea acestei apărări care a fost verificată irevocabil, aduce atingere puterii lucrului judecat şi securităţii raporturilor juridice.
De asemenea, o astfel de verificare este inadmisibilă pe calea contestaţiei la executare, potrivit art. 461 lit. c C.p.p., întrucât procedura de citare viciată chiar dacă ar fi reală, nu constituie o piedică la executare.
Legea instituie o procedură specială în cazul în care dovedeşte că a fost judecat în lipsă, prev. de art. 5221 C.p.p., care reglementează dreptul celor judecaţi în lipsă de a solicita judecarea pe fond a cauzei, text care asigură toate garanţiile unui proces echitabil atât sub aspectul dreptului la apărare al inculpatului cât şi al principiului egalităţii armelor.
Pentru considerentele expuse şi potrivit art. 38514 pct. 11 raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p., s-a admis recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaş, s-a casat sentinţa atacată şi rejudecând pe fond s-a respins ca nelegală contestaţia la executare formulată de inculpat, şi ca o consecinţă, s-a respins ca nefondat recursul inculpatului.
