Nemotivarea încheierii prin care s-a revocat măsura arestării preventive constituie motivul de casare prevăzut de art. 385^9 alin. 1, pct. 9 Cod procedură penală
Neprelungirea măsurii arestării preventive, în termenul de pronunţare a hotărârii, nu constituie un motiv de încetare de drept a acestei măsuri.
Prin încheierea din 23.02.1999, Tribunalul Bucureşti – secţia l-a penală, a revocat măsura arestării preventive luată faţă de inculpat la urmărirea penală, reţinând doar că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a declarat recurs, criticând, pe de o parte, netemeinicia revocării măsurii în discuţie, iar, pe de altă parte, susţinând că neprelungirea duratei măsurii după expirarea termenului de 30 de zile, în speţă 8.03.1999, constituie motiv de încetare de drept a măsurii, nu de revocare a acesteia.
în recursul parchetului, Curtea de apel a reţinut că acesta este fondat, cu privire la greşita revocare a măsurii arestării preventive, pe motivul de casare prevăzut de art. 385^9 pct. 18 Cod procedură penală
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest, pentru săvârşirea mai multor fapte grave de tâlhărie comise în grup constituit în acest scop.
Ordonanţa prin care procurorul a luat măsura arestării preventive a fost corect motivată prin reţinerea pericolului social al faptei şi pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezintă făptuitorul.
Or, tribunalul a săvârşit o gravă eroare de fapt, deoarece temeiurile arestării art. 148 lit. h Cod procedură penală, s-au menţinut pe parcursul cercetării judecătoreşti, ceea ce rezultă pregnant din pericolul deosebit de ridicat al infracţiunii şi modalităţile de săvârşire (pe stradă, prin acostarea trecătorilor, în mod repetat, prin asocierea mai multor persoane în acest scop, urmările faptelor etc.), precum şi raportat la persoana inculpatului.
Totodată, Curtea a constatat că tribunalul, făcând doar referiri de ordin general în sensul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă nu a motivat, în expozeul încheierii, dispoziţia de revocare a arestării preventive, fiind încălcate prevederile art. 354 Cod procedură penală, încheierea fiind astfel supusă şi motivului de casare prevăzut de art. 385^9 pct. 9 Cod procedură penală.
Curtea de Apel a considerat neîntemeiată critica procurorului, însuşită şi de inculpat, cu privire la încetarea de drept a măsurii arestării preventive.
în speţă, durata măsurii arestării preventive, luată de procuror la urmărirea penală, a fost prelungită la cercetarea judecătorească de la 11.12.1998, la 9.01.1999 (încheierea din 8.12.1998), apoi de la 10.01.1999, la 8.02.1999 (încheierea din 5.01.1999).
La 2.02.1999, înainte de expirarea ultimei prelungiri, s-a procedat la judecarea în fond a cauzei, iar instanţa a amânat pronunţarea la 9, 16 şi 23.02.1999, când, repunând cauza pe rol, a revocat măsura arestării preventive.
Or, potrivit art. 300 Cod procedură penală, instanţa este obligată să verifice din oficiu, la primul termen, regularitatea actului de sesizare, iar când inculpatul
este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, din oficiu, şi tot la prima înfăţişare, regularitatea luării şi menţinerii acestor măsuri.
în realizarea acestei obligaţii, în speţă, instanţa a verificat regularitatea luării si menţinerii măsurii în discuţie nu numai la prima înfăţişare, ci şi la termenele ulterioare acordate, deşi legea obliga la aceasta la prima înfăţişare, iar ulterior – din oficiu, sau când una din părţi ar cere revocarea măsurii.
Menţinerea măsurii, în raport de dispoziţiile art. 300 alin. 2 Cod procedură penală, nu este determinată pe vreun termen anume, şi nu echivalează nici cu prelungirea duratei arestării, în sensul dispoziţiilor art. 149 alin. 3 Cod procedură penală, retinându-se că dispoziţiile art. 300 Cod procedură penală nu au fost declarate neconstituţionale, asa cum este cazul art. 149 alin. 3 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, în speţă, tribunalul a păşit la judecarea în fond a cauzei, după ce a declarat terminată cercetarea judecătorească şi a trecut la dezbateri, caz în care are obligaţia de a delibera, în conformitate cu prevederile art. 343 Cod procedură penală, şi asupra măsurilor preventive, soluţia dată fiind supusă căilor de atac.
Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul parchetului, a casat parţial încheierea tribunalului şi a înlăturat dispoziţia de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului. (Judecator Despina Mihai – sectia I penala CAB)
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 403/1999)
