Prin decizia penală nr. 662/R din 20 august 2004 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi.
S-a casat în totalitate decizia penală nr. 317/01.04.2004 a Tribunalului Galaţi şi sentinţa penală nr. 3199/17.11.2003 a Judecătoriei Galaţi cu trimiterea cauzei spre continuarea judecăţii la instanţa de fond, Judecătoria Galaţi.
Pentru a decide astfel, s-au reţinut următoarele :
În adevăr, instanţele de fond şi de apel, au apreciat, în mod greşit, că în speţă operează prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunea de fals în declaraţii prev. de art. 292 Cod penal, săvârşită de inculpatul S.V.
Pentru infracţiunea de fals în declaraţii prev. de art. 292 alin. 1 Cod penal, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă, în acest caz termenul de prescripţie al răspunderii penale fiind de 5 ani, potrivit art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal.
În temeiul art. 123 Cod penal, în măsura în care acest termen este întrerupt, se va aplica cel special de 7 ani şi 6 luni.
Infracţiunea de fals în declaraţii s-a consumat la data de 11 septembrie 1997 când inculpatul S.V. a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului, în faţa notarului public, astfel încât termenul prev. de art. 122 alin. 1 lit. d Cod procedură penală s-a împlinit la data de 11 septembrie 2002, iar cel prevăzut de art. 123 Cod penal, s-ar împlini la data de 11 martie 2005.
În speţă, cursul prescripţiei răspunderii penale a fost însă întrerupt prin declaraţia învinuitului din data de 12 februarie 2002, pe care în mod greşit instanţele au apreciat-o ca fiind de făptuitor şi astfel neefectuată în cursul procesului penal.
Din studiul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, rezultă că după începerea urmăririi penale la data de 12 februarie 2002 conform rezoluţiei aplicate pe plângerea numitei P.M., în aceeaşi zi, inculpatul a fost audiat cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii.
Declaraţia olografă a lui S.V., din data de 12 februarie 2002, a fost dată, contrar susţinerilor inculpatului, prin apărători, cu respectarea dispoziţiei art. 70 alin. 3 Cod procedură penală.
Astfel, prin această declaraţie dată în prezenţa organului de cercetare penală la data de 12 februarie 2002, învinuitul se identifică prin precizarea numelui, prenumelui, datei şi locului naşterii, precum şi numele părinţilor. De asemenea, precizează faptul că a luat la cunoştinţă că este audiat pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii şi că are dreptul la apărător ales, dar nu solicită în această fază a cercetărilor.
Audierea din data de 12 februarie 2002 conţine deci date suficiente de identificare, aducere la cunoştinţă a faptei şi a dreptului la apărare, iar declaraţia este semnată de învinuit şi organul de urmărire penală, astfel că a fost dată conform prevederilor art. 70 alin. 3 Cod procedură penală.
Susţinerea, în sensul că declaraţia dată de învinuit nu este un act întrerupător al prescripţiei, întrucât organul de cercetare penală nu a folosit un formular tipizat, este nefondată. Pentru ca declaraţia învinuitului să constituie act întrerupător al prescripţiei, folosirea unui formular tipizat nu constituie o condiţie esenţială, atâta timp cât învinuitul a luat cunoştinţă că este cercetat pentru săvârşirea unei infracţiuni.
În concluzie, Curtea a apreciat că la data de 12 februarie 2002 a fost dispusă începerea urmăririi penale faţă de S.V. şi acesta a fost audiat în aceeaşi zi, în calitate de învinuit, în conformitate cu prevederile art. 70 alin. 3 Cod procedură penală; audierea fiind efectuată în cursul procesului penal, are caracterul de act întreruptiv al prescripţiei răspunderii penale, astfel că în cauză sunt incidente doar dispoziţiile art. 124 Cod penal, referitoare la termenul special de prescripţie al răspunderii penale care în acest caz este de 7 ani şi 6 luni.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c Cod procedură penală în referire la art. 3859 pct. 171 Cod procedură penală, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, s-a casat decizia penală nr. 317 din 1 aprilie 2004 a Tribunalului Galaţi şi sentinţa penală nr. 3199 din 17 noiembrie 2003 a Judecătoriei Galaţi, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa de fond, în vederea continuării judecăţii faţă de inculpatul S.V. pentru infracţiunea prev. de art. 292 Cod penal
