Prin sentinţa penală nr. 3376 din 3.11.2009 s-a dispus condamnarea inculpatului M.V.A. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 4, art. 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal, şi, respectiv, la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, ambele cu aplicarea prevederilor art. 99 alin. 2 Cod penal şi a dispoziţiilor art. 33 lit. a Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul minor M.V.A. a fost o perioadă vecin cu partea vătămată B.V.S., iar ulterior, în cursul lunii septembrie 2007, când încă nu împlinise 16 ani, l-a ajutat pe acesta la efectuarea unor lucrări de zugrăvire, timp în care a locuit în apartamentul acestuia. În seara de 10.09.2007, inculpatul, care nu poseda permis de conducere, intenţionând să se plimbe cu autoturismul părţii vătămate, idee care îi venise cu câteva zile înainte, a luat cheile lui B.V.S., fără consimţământul ori ştirea acestuia, şi s-a deplasat, pe jos, în cartierul B., unde s-a întâlnit cu un prieten, pe nume H.I.C.. Inculpatul i-a arătat cheile, i-a spus că proprietarul i le dăduse pentru a se plimba cu maşina, şi l-a invitat pe H. la o plimbare, afirmând că ştie să conducă autoturismul. Cei doi s-au deplasat până în parcarea din spatele blocului părţii vătămate, unde era parcat autoturismul acesteia, marca Dacia, inculpatul s-a urcat la volan, iar H. pe scaunul pasagerului. Conducând autovehiculul prin cartierul B., inculpatul a întâlnit alţi doi prieteni, pe martorii C.N. şi M.A., cărora le-a propus, de asemenea, să îi plimbe cu maşina. Inculpatul, cu cei trei pasageri, a condus autovehiculul prin mun. Iaşi, până pe str. S., unde motorul s-a oprit iar inculpatul nu a mai reuşit să îl pornească, la scurt timp cei patru fiind legitimaţi de o patrulă de poliţie.
Instanţa, având în vedere vârsta minorului la data comiterii faptei, acesta urmând a împlini 18 ani în luna martie 2010, precum şi gradul ridicat de pericol social al faptei, mai ales în lumina urmărilor ce s-ar fi putut produce, luând în considerare nivelul scăzut al studiilor inculpatului şi lipsa de interes pentru continuarea acestora, poziţia sa de minimalizare a gravităţii faptelor săvârşite, pe care o analizează doar prin prisma consecinţelor lor penale, atitudinea sa degajată faţă de patrimoniul persoanei şi faţă de siguranţa participanţilor la trafic şi a pietonilor, a apreciat că pentru sancţionarea celor două infracţiuni se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea, nefiind suficientă şi nici eficientă, faţă de circumstanţele personale ale inculpatului, aplicarea unei măsuri educative.
