În aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu poate fi făcută abstracţie de gravitatea faptei; sub acest aspect, existenţa pericolului public poate rezulta, între altele, şi din însuşi pericolul social al infracţiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacţia publică la comiterea unor astfel de infracţiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacţii corespunzătoare faţă de cei bănuiţi ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin încheierea penală nr.49 din 9 octombrie 2007 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud s-a admis propunerea formulată de DIICOT Biroul Teritorial Bistriţa Năsăud şi în temeiul art.149/1 C.proc.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului
H.S.G. pe o durată de 29 de zile începând cu data de 9 octombrie 2007 şi până la 7 noiembrie 2007 cercetat fiind pentru comiterea infracţiunilor de constituire în grup infracţional organizat şi trafic de migranţi prev.de art.7 alin.1 din Legea 39/2003, art.2 alin.1 din OUG 112/2001 şi art.71 din OUG 105/2001, cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.
Pentru a pronunţa această încheiere, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Prin Ordonanţa nr.25/P din 9 octombrie 2007, DIICOT Biroul Teritorial Bistriţa a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpat pentru comiterea infracţiunilor de constituire în grup infracţional organizat şi trafic de migranţi prev.de art.7 alin.1 din Legea 39/2003, art.2 alin.1 din OUG 112/2001 şi art.71 din OUG 105/2001 cu aplicarea art.33 lit.a C.pen. constând în aceea că împreună cu cetăţeanul moldovean B.A., cu numita P.D.M., D.V. şi M.E. s-au constituit într-un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de migranţi, organizând, în mai multe rânduri transportarea unui nr.de 7 migranţi – cetăţeni moldoveni – în scopul de a-i trece fraudulos frontiera de stat a României, fie prin folosirea unor documente de identitate contrafăcute, fie prin însuşirea identităţii, unor cetăţeni români, acte puse la dispoziţia celor în cauză, de către inculpat.
Din probele dosarului a rezultat că inculpatul H.S. organizat împreună cu celelalte persoane cercetate, trecerea frauduloasă a frontierei României, a cetăţenilor moldoveni C.V., C.I., C.D., B.A., A.I., Z.I. şi A.I. care au folosit în acest scop, fie cărţi de identitate falsificate, fie documente originale ale unor cetăţeni români, acte remise de inculpat.
Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ condiţiile prev. de art.143 şi 148 lit. f C.proc.pen., respectiv acelea că există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care este cercetat şi că pentru respectivele fapte legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a reţinut că în speţă există indicii temeinice privind presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat din: declaraţiile cetăţenilor moldoveni C., C. şi C., din verificarea actelor remise de inculpat (false), precum şi din transcrierile înregistrărilor telefonice efectuate în cauză.
Împotriva încheierii tribunalului a declarat recurs inculpatul H.S.G., solicitând casarea ei în întregime şi rejudecând cauza, cercetarea sa în stare de libertate, având în vedere că în speţă nu sunt întrunite cerinţele pericolului concret pentru ordinea publică prev. de art.148 lit. f C.proc.pen., iar, pe de altă parte, nu există nici probe de vinovăţie raportat la faptele ce i se impută.
Recursul declarat în cauză este nefondat deoarece instanţa de fond în mod judicios a apreciat că sunt prezente prevederile art.143 şi 148 lit. f C.proc.pen., arestarea inculpatului impunându-se în vederea efectuării urmăririi penale, a unei bune administrări a probelor, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul este cercetat pentru comiterea infracţiunilor de constituire în grup infracţional organizat şi trafic de migranţi prev. de art.7 alin.1 din Legea 39/2003,
22
art.2 alin.1 din OUG 112/2001 şi art.71 din OUG 105/2001 cu aplicarea art.33 lit. a C.pen. de către DIICOT – Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud.
La data de 9 octombrie 2007 s-a emis împotriva inculpatului mandatul de arestare preventivă nr.11 din 9 octombrie 2007 de către Tribunalul Bistriţa-Năsăud pe o durată de 29 de zile, măsura arestării preventive care este contestată potrivit art.149/1 alin.13 C.proc.pen.
Măsura arestării inculpatului s-a luat cu respectarea disp.art.143 şi 148 lit. f C.proc.pen., în sarcina inculpatului reţinându-se infracţiuni pentru care pedepsele prevăzute de lege depăşesc 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, din probele administrate până în această fază a urmăririi penale, rezultă indicii temeinice şi presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat, fiind incidente temeiurile arestării preventive prev. de art.148 lit. f C.proc.pen.
Împrejurarea că inculpatul susţine că este nevinovat de comiterea infracţiunilor pentru care este cercetat reprezintă o prezumţie legală, respectată de autorităţi şi care subzistă până la momentul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare.
În consecinţă, prin luarea măsurii arestării preventive, nu s-a înlăturat această prezumţie, ci doar s-au verificat condiţiile limitative prevăzute de art.148 şi următoarele din Codul de procedură penală, în raport de materialul probator administrat până în această fază a urmăririi penale.
Aprecierea probelor se va face de către instanţa de fond sub aspectul reţinerii sau nu a vinovăţiei inculpatului.
Analizând încheierea atacată din perspectiva art. 5 din CEDO, referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, curtea apreciază că sunt respectate şi aceste dispoziţii, în sensul că inculpatul recurent a fost iniţial arestat în vederea aducerii în faţa instanţei competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
În legislaţia română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în disp.art.148 C.proc.pen., iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.148 lit.f C.proc.pen.
În ceea ce priveşte condiţia ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, conform art.148 lit.f C.proc.pen., este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esenţială a infracţiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracţie de gravitatea faptei; sub acest aspect, existenţa pericolului public poate rezulta, între altele, şi din însuşi pericolul social al infracţiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacţia publică la comiterea unor astfel de infracţiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacţii corespunzătoare faţă de cei bănuiţi ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susţine, ci şi date referitoare la fapte, nu de puţine ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credinţa că justiţia, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acţionează îndeajuns împotriva infracţionalităţii.
Probele şi indiciile temeinice în speţă sunt: declaraţiile inculpatului date în faţa instanţei, declaraţiile cetăţenilor moldoveni şi transcrierile înregistrărilor telefonice coroborate cu documentele de identitate falsificate sau documentele originale ale cetăţenilor români, remise de inculpat cetăţenilor moldoveni.
În conformitate cu art.5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art.23 din Constituţie, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unor noi infracţiuni, fiind necesar astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.
Faţă de aceste considerente, curtea în baza art.38515 pct.1 lit. b C.proc.pen. a respins recursul inculpatului ca nefondat.
Încheierea penală nr. 86/R/16.10.2007
