SRL Piteşti ( în prezent SC T.C.A. SRL) a formulat, în termen legal,
contestaţie în anulare împotriva deciziei nr.1082/R-CONT/29.10.2009
pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, solicitând admiterea contestaţiei,
anularea deciziei, rejudecarea recursului declarat împotriva sentinţei
nr.165/CA/15.05.2009 a Tribunalului Argeş şi, pe fond, admiterea
contestaţiei îndreptată împotriva deciziei nr.106/14.10.2008 emisă de DGFP
Argeş.
În motivarea contestaţiei, s-a arătat că prin decizia
nr.1082/2009 s-a respins ca nefondat recursul formulat împotriva sentinţei
nr.165/2009 a Tribunalului Argeş, cu motivarea că depunerea contestaţiei
împotriva deciziei de impunere nr.496/6.08.2008 la organul administrativ
fiscal s-a făcut cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art.207
Cod pr.fiscală, reţinându-se că s-a realizat comunicarea acestuia la data de
6 august 2008, termenul împlinindu-se la 5.09.2008. Apreciază că
dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, în sensul art.318 teza
I Cod pr.civilă, în condiţiile în care termenul de 30 de zile se calculează pe
zile libere conform disp.art.101-104 Cod pr.civilă care sunt aplicabile şi în
materia Codului de procedură fiscală, acesta împlinindu-se la 6.09.2008,
care era într-o zi nelucrătoare, prelungindu-se astfel la 8.09.2008, când a
expediat contestaţia, prin poştă cu scrisoare recomandată, iar nu 9.09.2008,
cum eronat s-a reţinut, cu atât mai mult cu cât nici nu exista o dovadă că
decizia de impunere nr.496/6.08.2008 ar fi fost comunicată contestatoarei în
aceeaşi zi în care a fost emisă.
Examinând contestaţia prin prisma actelor şi lucrărilor
dosarului şi a dispoziţiilor legale aplicabile – art.318 teza I Cod pr.civilă –
Curtea a constatat următoarele:
Prin decizia nr.1082/R-CONT din 29 octombrie 2009,
Curtea de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de administrativ şi
fiscal a respins ca nefondat recursul formulat de SC T.C.A. SRL împotriva
sentinţei civile nr.165/CA/15 mai 2009 a Tribunalului Argeş, reţinându-se în
esenţă că a fost depăşit termenul de 30 de zile reglementat de art.207 Cod
pr.fiscală, ce se împlinea la 5 septembrie 2008, astfel că depunerea
contestaţiei cu scrisoare recomandată din data de 8 septembrie 2008 s-a
făcut peste termenul legal.
Concluzia instanţei de recurs este rezultatul unei erori
materiale în sensul art.318 teza I Cod pr.civilă, dat fiind faptul că, reţinându-
se comunicarea deciziei atacate, la data de 6 august 2008, contestaţia
putea fi depusă până la data de 6 septembrie 2008, conform art.207 Cod
pr.fiscală. Cum aceasta era într-o zi nelucrătoare, opera prelungirea
termenului la data de 8 septembrie 2008, când contestatoarea a şi depus
contestaţia prin scrisoare recomandată, aspect reţinut de altfel şi de către
instanţa de recurs.
Calcularea termenului de 30 de zile se face pe zile libere
conform art. 101-104 Cod pr.civilă şi pct.3.11.1 şi 2 din Ordinului
Ministerului Finanţelor nr.519/2005 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru
aplicarea titlului IX din OG nr.92/2003 privind Codul de pr.fiscală. În acest
ordin, se menţionează că dispoziţiile privind termenele de procedură civilă
se aplică în mod corespunzător, astfel încât termenul de depunere al
contestaţiei se calculează pe zile libere, cu excepţia cazului care prin lege
se prevede altfel, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când
s-a sfârşit termenul. De asemenea, termenul care se sfârşeşte într-o zi de
repaus săptămânal, se va prelungi până la sfârşitul primei zi de lucru
următoare. În speţă, în lipsa unei alte prevederi legale, termenul de 30 de
zile se calculează pe zile libere după regulile amintite, fără a intra prima şi
ultima zi, contestaţia putând fi formulată până la 6.09.2008. Pentru că
6.09.2008 era într-o zi de sâmbătă, zi de repaus săptămânal, termenul s-a
prelungit la 8 septembrie 2008, prima zi lucrătoare. Depunerea contestaţiei
cu scrisoare recomandată la 8 septembrie 2008 ( fila.4 din dosarul de
recurs), aspect necontestat de către instanţa de recurs, se încadrează în
termenul de 30 de zile calculat pe zile libere, motiv pentru care,
constatându-se că a fost săvârşită o greşeală materială, Curtea, în temeiul
art.318 teza I Cod pr.civilă, va admite contestaţia şi va anula decizia
nr.1082/29 octombrie 2009.
În ceea ce priveşte recursul, se constată că acesta se
impune a fi admis, pentru considerentele deja redate, privind depunerea
contestaţiei în termenul legal de 30 de zile calculat pe zile libere potrivit
art.207 Cod pr.fiscală coroborat cu pct.3 .11 1şi 2 din Ordinul nr.519/2005.
Reţinându-se comunicarea actului administrativ fiscal contestat la data de 6
august 2008, depunerea contestaţiei la 8 septembrie 2008 s-a făcut cu
respectarea dispoziţiilor legale sus menţionate, astfel că urmează a fi
modificată sentinţa, în sensul că va fi admisă în parte acţiunea, cu
consecinţa desfiinţării deciziei nr.106/14.10.2008 în partea ce priveşte
soluţionarea contestaţiei apreciată ca tardivă, şi a obligării intimatei DGFP
Argeş la soluţionarea acesteia.
Urmează a se observa că la data de 28.10.2008 s-a
formulat, în termen legal, contestaţie împotriva deciziei nr.106/14 octombrie
2008 emisă de DGFP Argeş, prin care s-a solicitat admiterea contestaţiei şi
anularea deciziei de impunere nr.494/6 august 2008 şi a raportului de
inspecţie fiscală privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite în sarcina
contestatoarei în sumă de 131.637 lei, solicitându-se să se constate
inexistenţa debitului respectiv.
În motivarea contestaţiei ( ce avea şi un capăt de cerere
privind suspendarea executării actelor respective, la care s-a renunţat), s-a
susţinut că prin decizia nr.106/2008 s-a respins în mod netemeinic şi
nelegal contestaţia ca fiind nedepusă în termen, deşi contestatoarea se
încadrase în intervalul prescris de lege.S-a mai arătat şi că obligaţiile au
fost stabilite în mod nelegal, ea trebuind să fie exonerată de plata lor.
Prin întâmpinarea depusă la 16.01.2009 DGFP Argeş a
invocat inadmisibilitatea acţiunii pentru că decizia contestată a avut în
vedere doar faptul că nu s-a formulat contestaţia în termen legal,
susţinându-se şi că debitele au fost stabilite corespunzător.
Prin sentinţa nr.165/CA/15 mai 2009, Tribunalul Argeş a
respins contestaţia şi a luat act de retragerea cererii de suspendare.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa a
reţinut că decizia de impunere nr.494/6 august 2008 a fost comunicată
contestatoarei în aceeaşi zi, iar formularea contestaţiei la DGFP Argeş la
data de 9 septembrie 2008 se situează după expirarea termenului de
decădere prevăzut de art.207 Cod pr.fiscală .
Împotriva sentinţei, în termen legal s-a formulat recurs de
către reclamantă, care a susţinut că a depus contestaţia în termenul legal,
la 8.09.2009, în condiţiile art.207 Cod pr.fiscală, calculat pe zile libere
potrivit art.101-104 Cod pr.civilă.
Recursul este fondat, pentru considerentele expuse, pe
larg, în motivarea admiterii contestaţiei în anulare, ce au stat la conturarea
convingerii privind constatarea formulării contestaţiei adresate DGFP Argeş,
în termenul legal. Depunerea acesteia la 8.09.2008, cu scrisoarea
recomandată conform facturii de la fila 4 din dosarul de recurs şi a dovezilor
de la fila 5, se situează în termenul de 30 de zile reglementat de art.207
Cod pr.fiscală, coroborat cu pct.3.11.1 şi 2 din Ordinul nr.519/2005.
Conform acestora, calcularea termenului de depunere a contestaţiei se face
pe zile libere, iar dacă termenul se împlineşte într-o zi nelucrătoare,
operează prelungirea până în prima zi lucrătoare următoare. Reţinându-se
comunicarea deciziei de impunere nr.494/2008 la data de 6 august
2008, contestaţia putea fi formulată până cel mai târziu 6 septembrie 2008,
care, fiind într-o zi de sâmbătă, a fost prelungit până la prima zi lucrătoare,
respectiv 8 septembrie 2008, când a fost depusă cu scrisoare recomandată,
iar nu 9 septembrie 2008, cum eronat a apreciat prima instanţă, contrar
dovezii de la fila 63 din propriul dosar.
În concluzie, în temeiul art.312 alin.3 Cod pr.civilă, recursul a
fost admis, iar sentinţa a fost modificată în sensul că a fost admisă în parte
acţiunea şi a fost desfiinţată decizia nr. 106/14 octombrie 2008 a DGFP
Argeş, în partea ce priveşte soluţionarea contestaţiei împotriva actelor
fiscale (decizia de impunere nr.494/6.08.2008 şi a raportului de inspecţie
fiscală privind obligaţiile suplimentare în sumă de 131.637 lei), apreciată
ca tardivă, urmând a fi obligată intimata să soluţioneze contestaţia.
5. Ordinul prefectului prin care s-a dispus suspendarea executării dreptului
de a conduce autovehicule. Cerere de suspendare a executării ordinului.
Limitele verificării.
Art. 103 al.8 din OUG nr. 195/2002
Din economia disp. art. 103 al. 8 din OUG nr. 195/2002, rezultă că,
atunci când instanţa de judecată a fost sesizată pentru constatarea eliberării
nelegale a permisului de conducere, autoritatea emitentă este obligată să
dispună suspendarea dreptului de a conduce autovehicule, nefiind lăsat la
latitudinea sa să facă aprecieri asupra posibilităţii aplicării măsurii.
În cererile având ca obiect suspendarea executării ordinului
prefectului prin care s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a
conduce, instanţele sunt datoare să verifice doar dacă sunt îndeplinite
cerinţele impuse de art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002 – promovarea
acţiunii în justiţie pentru constatarea obţinerii nelegale a permisului -, fără a
putea valorifica alte posibilităţi prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004,
sub aspectul cazului bine justificat.
(Decizia nr. 1328/R-CONT din 09 decembrie 2009)
