Prin sentinţa nr.501/CA/2009 a Tribunalului Bihor, s-a respins cererea de repunere în termenul de contestaţie, formulată de către reclamantă, a fost admisă excepţia tardivităţii cererii, invocată de către pârâtă şi, în consecinţă, s-a respins cererea formulată de reclamanta K.E., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU PRESTAŢII SOCIALE BIHOR, ca tardivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta a dat naştere la doi copii K. O. şi K. B., la data de 02.07.2007, potrivit certificatelor de naştere ale acestora, fiind astfel îndreptăţită, în temeiul dispoziţiilor OUG nr.148/2005, cu modificările şi completările următoare, la plata unei indemnizaţii lunare pentru creşterea copiilor, începând cu data suspendării raporturilor de muncă – 17.09.2007 şi până la împlinirea de către minore a vârstei de 2 ani.
În considerarea dispoziţiilor OUG nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului şi a normelor de aplicare ale acesteia aprobată prin HG 1025/2006, pârâta (fostă D.M.S.S.F. Bihor) a emis Decizia nr.15787/17.10.2007 prin care s-a aprobat acordarea în favoarea reclamantei a unei indemnizaţii lunare în cuantum de 600 lei, începând cu data de 17.09.2007.
Nemulţumită de suma stabilită prin decizia menţionată, reclamanta a înţeles să o atace, formulând în acest sens o contestaţie înregistrată sub nr.16475/03.11.2008 prin care a solicitat pârâtei să-şi revoce decizia iniţială şi să emită o nouă decizie prin care să i se acorde o indemnizaţie de 1200 lei lunar. Cererea reclamantei a fost respinsă prin adresa nr.123/27.11.2008.
În conformitate cu dispoziţiile art.9 al.5 din OUG contestatiile formulate impotriva deciziei prevazute la alin. (3) se solutioneaza potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Ori, în conformitate cu dispoziţiile art.7 din Legea nr.554/2004 înainte de a se adresa instantei de administrativ competente, persoana care se considera vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, în termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Mai mult, în chiar cuprinsul deciziei se menţionează cât se poate de clar că aceasta poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la sediul pârâtei, iar în cazul în care persoana vătămată nu este mulţumită de soluţionarea contestaţiei, decizia poate fi atacată la Tribunalul Bihor în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei contestaţiei.
S-a apreciat că aceste informaţii sunt deosebit de utile, în special pentru persoanele fără cunoştinţe juridice, ori al căror acces la consultarea legislaţiei este limitat, ceea ce nu este cazul reclamantei, care, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei este angajată a Curţii de Apel Oradea.
Nici naşterea în sine, ori consecinţele fireşti ale acesteia nu reprezintă o împrejurare care să fi făcut imposibilă introducerea unei cereri la autoritatea emitentă.
În sprijinul acestui raţionament, s-a reţinut că reclamanta personal a completat cererea pentru obţinerea indemnizaţiei la data de 26.09.2007, o dată mult mai apropiată de data naşterii, cerere care presupunea completarea unui formular şi implicit prezenţa personală a reclamantei la sediul pârâtei.
Ori, contestaţia putea fi expediată şi prin serviciile poştale ori de curierat, potrivit dispoziţiilor art.104 c.pr.civilă, singura condiţie era ca aceasta să fi fost expediată înăuntrul termenului de 30 de zile de la comunicarea deciziei.
Sancţiunea nedepunerii înăuntrul termenului stabilit de lege a oricărei căi de atac este, potrivit dispoziţiilor art.103 c.pr.civilă decăderea, ceea ce echivalează cu pierderea însuşi a exerciţiului dreptului.
Faţă de cele reţinute, instanţa, constatând că reclamanta nu este îndreptăţită să fie repusă în termenul de exercitare a contestaţiei împotriva actului administrativ atacat, a respins cererea acesteia, a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, invocată de către pârâtă şi pe cale de consecinţă, a respins, ca tardiv formulată, cererea reclamantei.
Hotărârea a rămas irevocabilă prin respingerea recursului.
