Conform dispoz.art.1396 alin.9 din Legea nr.8/1996, pentru existenta agravantei prev de alin 3 a art 1396 din Legea nr 8/1996, este suficient ca fapta de detinere a marfurilor pirat sa fie savârsita cu intentia de a se obtine un avantaj economic sau material, fiind deci suficient ca fapta sa fie savârsita de o persoana fizica în acest scop, nefiind necesar pentru existenta infractiunii ca subiectul activ sa fie calificat.
Prin sentinta penala nr.325 din 14 decembrie 2009, Tribunalul Mehedinti, a dispus urmatoarele: a respins cererea de schimbare a încadrarii juridice a faptelor din infractiunea prevazuta de art. 1396 alin.2 si 3 din Legea nr.8/1996, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, în infractiunea prevazuta de art. 1396 alin.2 din Legea nr.8/1996, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
În baza art.1396 al. 2 si 3 din Legea nr.8/1996, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art. 74 lit.a, c Cod penal, art. 76 lit. c Cod penal, a condamnat inculpatul S. R. la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a si lit. b Cod penal, pentru infractiunea de detinere, distribuire de marfuri pirat savârsite în scop comercial.
În baza art. 81- 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o perioada de 3 ani si 6 luni, care constituie termen de încercare.
În baza art. 71 al.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a si lit. b Cod penal, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.
S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal, a caror nerespectare atrage revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
În baza art. 118 lit. f Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a bunurilor detinute împotriva dispozitiilor legale si a fost obligat inculpatul sa plateasca partii civile suma de 3612 lei cu titlu de despagubiri materiale.
A fost obligat inculpatul la 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
Împotriva acestei sentinte penale a formulat apel inculpatul S. R. care a criticat sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.
În motivele apelului s-a aratat ca fapta savârsita de inculpat nu a fost corect încadrata juridic în sensul ca nu se impunea retinerea agravantei prevazute de alin.3 a art.1396 din Legea nr.8/1996, privind savârsirea faptei în scop comercial. S-a mai aratat ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni în raport de împrejurarile comiterii, atitudinea procesuala sincera a inculpatului si valoarea redusa a prejudiciului, fiind incidente dispozitiile art 18/1 Cp.
Totodata, a fost criticata sentinta sub aspectul individualizarii judiciare a pedepsei, solicitând reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevazut de lege, catre minimul general, având în vedere atingerea minima adusa valorilor sociale protejate prin lege, valoarea prejudiciului (3.612 lei), împrejurarile comiterii faptei, respectiv fapta fiind savârsita pe fondul lipsei resurselor de existenta si pe fondul starii de sanatate precare, tinând cont si de atitudinea procesuala sincera a inculpatului.
Având în vedere efectul devolutiv al apelului, s-a procedat la audierea inculpatului în sedinta publica din 4 martie 2010, inculpatul recunoscând savârsirea faptelor retinute în sarcina sa.
La termenul de judecata din 4 martie 2010, Parchetul de pe lânga Tribunalul Mehedinti a înaintat la dosar cererea formulata la data de 21 decembrie 2009 de partea vatamata Asociatia pentru Drepturile Producatorilor de Fonograme din România privind constituirea de parte civila în cauza cu suma de 23.760 lei despagubiri civile.
Referitor la aceasta cerere, Curtea constata ca a fost înaintata la instanta de apel, dupa pronuntarea sentintei penale nr. 325 din 14 decembrie 2009 a Tribunalului Mehedinti, sentinta prin care s-a luat act ca aceasta parte vatamata nu s-a constituit parte civila în procesul penal, iar partea vatamata nu a formulat apel împotriva acestei sentinte penale.
În consecinta, având în vedere ca partea vatamata nu a formulat apel, singurul care a formulat apel fiind inculpatul, vazând dispozitiile art.372 Cod pr.penala, privind neagravarea situatiei în propria cale de atac, cererea partii vatamate de constituire ca parte civila, formulata dupa pronuntarea hotarârii instantei de fond prin care s-a luat act ca aceasta parte vatamata nu s-a constituit parte civila, nu va putea fi solutionata în cursul procesului penal.
În aceste conditii, în calea de atac promovata numai de catre inculpat nu se mai poate analiza nici incidenta dispozitiilor art.15 Cod pr.penala, pentru promovarea actiunii civile în procesul penal, întrucât s-ar încalca dispozitiile art.372 Cod pr.penala.
Examinând hotarârea atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, motivele de apel, cât si din oficiu, conform dispozitiilor art.371 alin.2 Cod pr.penala, Curtea constata ca apelul este nefondat.
Instanta de fond, pe baza unui material probator concludent si just apreciat a retinut o situatie de fapt corecta în sensul ca în perioada 22 iunie 2008- 8 noiembrie 2008, în mod repetat, într-un târg din Drobeta Turnu Severin, inculpatul a comercializat un numar total de 199 CD-uri si DVD-uri, reprezentând fonograme si videograme continând opere muzicale si audio vizuale piratate, stare de fapt care nu a fost contestata de inculpat.
De asemenea, instanta de fond a stabilit corect încadrarea juridica a faptelor, retinând în mod just ca faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise mai sus, savârsite în mod repetat, dar în baza unei rezolutii infractionale unice, întrunesc elementele constitutive ale infractiunii prev.de art.1396 alin.2 si 3 din Legea nr.8/1996.
În mod just, instanta de fond a respins cererea inculpatului de a se dispune schimbarea încadrarii juridice a faptei în sensul de a se înlatura agravanta prev.de alin.3 a art.1396 din Legea nr.6/1996, privind savârsirea faptei în scop comercial.
Astfel, conform dispoz.art.1396 alin.9 din Legea nr.8/1996, pentru existenta acestei agravante este suficient ca fapta de detinere a marfurilor pirat sa fie savârsite cu intentia de a se obtine un avantaj economic sau material, fiind deci suficient ca fapta sa fie savârsita de o persoana fizica în acest scop, nefiind necesar pentru existenta infractiunii ca subiectul activ sa fie calificat.
Cum în speta, inculpatul a recunoscut ca a detinut marfurile pirat cu intentia de a le valorifica pentru a obtine un avantaj material si în plus, a fost depistat în târgul de saptamâna Veterani din Drobeta Turnu Severin de catre lucratorii de politie în timp ce valorifica aceste marfuri, Curtea constata ca încadrarea juridica a faptei este corecta, criticile formulate sub acest aspect nefiind fondate.
Criticile formulate de inculpat în sensul ca faptele savârsite nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, sunt de asemenea nefondate.
Conform dispozitiilor art 18/1 alin 1 Cpp, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita în mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
În speta, având în vedere numarul mare de fapte comise în mod repetat în baza unei rezolutii infractionale unice, împrejurarile savârsirii, faptul ca inculapatul este cercetat si pentru alte infractiuni de aceeasi natura, nu se poate aprecia ca faptelor savârsite le lipseste una din trasaturile esentiale ale infractiunii respectiv pericolul social pentru a fi incidente dispozitiile art 18/1 alin 1 Cpp, criticile formulate sub acest aspect nefiind fondate.
Sunt de asemenea nefondate criticile formulate de inculpat privind individualizarea judiciara a pedepsei.
Conform dispoz.art.72 Cod penal, la stabilirea si individualizarea judiciara a pedepsei se tine seama de limitele de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea savârsita, de gradul de pericol social al faptei, de persoana inculpatului, de împrejurari care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Realizarea scopului educativ si preventiv al pedepsei, astfel cum este definit în art.52 Cod penal, este conditionat de caracterul adecvat al pedepsei, de asigurarea unei reale evaluari între gravitatea faptei, periculozitatea sociala a infractorului, durata sanctiunii si natura acesteia.
În raport de aceste considerente, în mod corect în cadrul operatiunii de individualizare a pedepsei, instanta de fond a dat eficienta criteriilor generale de individualizare a pedepsei si a avut în vedere atitudinea procesuala sincera a inculpatului pe parcursul procesului penal si faptul ca nu are antecedente penale, retinând aceaste împrejurari în favoarea inculpatului ca si circumstante atenuante prev.de art.74 lit a si c Cpen, cu consecinta reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prevazut de lege.
Curtea constata însa ca existenta acestor circumstante atenuante nu pot avea caracter covârsitor în raport de celelalte criterii de individualizare, respectiv gravitatea faptei savârsite, modul repetat de comitere, faptul ca inculpatul este judecat si pentru alte infractiuni de aceeasi natura, astfel ca în raport de aceste criterii nu se impune o reducere a pedepsei sub limita stabilita de instanta de fond, coborârea pedepsei sub aceasta limita nefiind de natura sa realizeze scopul pedepsei, astfel cum este definit de art.52 Cod penal.
În consecinta, în raport de aceste considerente, Curtea constata ca pedeapsa aplicata de instanta de fond de 1 an si 6 luni închisoare, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, atât în ceea ce priveste cuantumul, cât si modalitatea de executare, respecta principiul proportionalitatii si scopul pedepsei, astfel ca nu se impune reindividualizarea judiciara de catre instanta de apel.
Pentru considerentele expuse anterior, în baza art.379 pct.1 lit. b Cod pr.penala, va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Vazând si art.192 alin.2 Cod pr.penala, inculpatul va fi obligat la 280 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
