Constata ca prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Sibiu din data de 24.03.2008 s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului T I, pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 184 alin. 1 si 3 Cpen., vatamarea corporala din culpa.
În fapt, s-a retinut ca inculpatul în data de 14.02.2007, în jurul orelor 18,00 ca urmare a nerespectarii dispozitiilor privind circulatia pe drumurile publice a produs un accident de circulatie soldat cu vatamarea corporala a victimei AVce a suferit leziuni vindecabile în 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Prin sentinta penala nr. 156 din 23.03.2009, Judecatoria Sibiu, în baza art. 184 alin. 1 si 3 Cpen. a condamnat inculpatul T I la o pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cpen. a interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a si b Cpen.
În baza art. 81 alin. 1 Cpen. a suspendat conditionat executarea pedepsei pe o durata de 3 ani, termen de încercare stabilit în conditiile art. 82 alin. 1 Cpen.
În baza art. 71 alin. 5 Cpen. pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale a suspendat si executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 Cpp. a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 si 84 Cpen.
În baza art. 14 si 346 alin. 1 Cpp. cu aplicarea art. 998-999 Cciv. a obligat inculpatul la plata sumelor de:
– 628,36 lei cu dobânda legala la data platii catre partea civila Spitalul Clinic Judetean Sibiu cu titlu de despagubiri materiale si
– 10.500 lei cu titlu de daune morale si 119,61 lei cu titlu de despagubiri materiale catre partea civila Artemic Vasile Adrian.
În baza art. 54 cu aplicarea art. 43 din Legea nr. 136/1995 a obligat societatea de asigurare S.C. ASIGURARE REASIGURARE OMNIASIG S.A. BUCURESTI, în calitate de asigurator de raspundere civila, conform politei de asigurare obligatorie sa preia riscul asigurat si sa plateasca partilor civile despagubirile stabilite în sarcina inculpatului prin prezenta sentinta, în limita prevederilor contractului de asigurare existent.
S-a retinut prin hotarâre ca în data de 14.02.2007, în jurul orei 18,25, inculpatul T I a condus autoturismul marca Opel Astra pe str. Salzburg, dinspre localitatea O S spre Sos. A I din mun. Sibiu.
Ajungând în intersectia cu Sos. A I inculpatul nu a respectat indicatorul „STOP” si a efectuat manevra de viraj stânga pentru a se încadra în trafic, desi a sesizat ca pe drumul prioritar – Sos. AI – circula autoturismul marca Hyundai Accent ce era condus de partea vatamata A V si care se îndrepta spre centru. În conditii de vizibilitate redusa, mai exact pe timp de noapte si ploaie, partea vatamata a initiat manevra de frânare însa nu a putut evita impactul între cele doua autoturisme care s-a produs în momentul când autoturismul inculpatului traversa banda de mers a autovehiculului sau. Astfel, în urma impactului între partea centrala fata a autoturismului Hyundai Accent si partea dreapta spate a autoturismului Opel Astra, acesta din urma a fost proiectat în afara partii carosabile a soselei
Prin accidentul rutier, partea vatamata Ar V a suferit leziuni corporale ce au necesitat 12 – 14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar pentru inculpat durata necesara vindecarii a fost initial de 8 – 9 zile si ulterior s-a prelungit la 25 – 30 zile.
S-a stabilit ca cei doi conducatori auto nu au fost sub influenta bauturilor alcoolice.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs inculpatul solicitând achitarea pentru savârsirea infractiunii, culpa apartinând în exclusivitate partii vatamate A V
În motivarea recursului se arata ca instanta a apreciat în mod gresit starea de pericol creata de catre inculpat prin nerespectarea semnificatie indicatorului rutier „Stop”.
Inculpatul a oprit la indicatorul „Stop” respectându-i semnificatia, lucru reiesit si din expertiza tehnica executata, însa instanta de fond nu a retinut aceasta sustinere. De asemenea, culpa retinuta partii vatamate în producerea accidentului, de 30%, are un cuantum foarte mic raportat la întreaga activitate a partii vatamate. De aceea se propune ca în cazul în care nu se dispune achitarea sa se retina o culpa de 50% în sarcina partii vatamate. Pe cale de consecinta, urmeaza ca si latura civila în ce privesc despagubirile civile, sa fie diminuata cu acelasi procent.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs precum si din oficiu, privind temeinicia si legalitatea lui, tribunalul constata recursul inculpatului ca fondat si îl va admite.
Într-adevar starea de fapt a fost corect retinuta de catre instanta iar încadrarea juridica este legala si temeinica.
Urmeaza a retine criticile aduse hotarârii în ce priveste cota de contributie la producerea accidentului din partea fiecaruia dintre persoanele angrenate în acest accidente rutier.
Instanta de fond a retinut în sarcina partii vatamate o culpa de 30% în producerea accidentului determinata de circularea cu o viteza peste limita legala prevazuta de lege pe acel sector de drum unde, trebuia sa circule cu 50 km/ora dar el a circulat cu 100 km/ora.
În cauza s-au efectuat doua expertize tehnice privind dinamica accidentului în care se retine împrejurarea ca inculpatul nu a oprit autoturismul la aparitia indicatorului rutier cu semnificatia „Stop” si a patruns în intersectie iar momentul impactului a fost de 3,47 secunde. Cu alte cuvinte, daca inculpatul dadea dovada de diligenta necesara oprind autovehiculul si fara a intra în intersectie, accidentul putea fi evitat, partea vatamata depasind intersectia. Patrunderea în intersectie a fost cauza care a generat impactul mai cu seama ca oprirea la indicatorul „Stop” este imperativ obligatorie si nu este facultativa pentru cei care întâlnesc acest semn rutier.
Având în vedere aceste împrejurari, nu se poate retine ca inculpatul nu are nici o culpa în producerea accidentului si pe cale de consecinta se impune achitarea acestuia pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa.
Totusi, este obligatoriu de reapreciat culpa partii vatamate care a rulat cu autovehiculul cu o viteza de 100 km/ora, dublul vitezei admise în localitati si care desigur a apreciat gresit ca poate evita orice pericol aparut în cazul vitezei pe care o avea.
Partea vatamata prin activitatea sa a constituit un pericol pentru orice cetatean al municipiului, atâta timp cât în zone de strazi care se intersecteaza în interiorul orasului a circulat cu o viteza dubla decât cea stabilita prin normele legale.
Instanta a constatat ca se impune o reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului si o reanalizare a laturii civile a cauzei.
Instanta, având în vedere ca inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, ca a recunoscut fapta si ca a colaborat cu organele de cercetare penala urmeaza a redus pedeapsa de la 1 an închisoare la 3 luni închisoare.
Instanta a mentinut dispozitiile privind suspendarea conditionata a executarii pedepsei si motivele pentru ca a fost acordata suspendarea conditionata de catre instanta de fond.
Instanta a redus termenul de încercare stabilit în baza art. 81 al. 1, 82 al. 1 Cod penal, de la 3 ani la 2 ani si 3 luni.
De asemenea a redus cuantumul daunelor morale la plata carora a fost obligat inculpatul catre partea civila A V de la suma de 10.500 lei la suma de 3.500 lei, mentinând gradul culpei stabilite în sarcina partilor prin sentinta recurata.
Practica judiciara apreciaza ca instanta de judecata este obligata sa constate calitatea de asigurator a societatii de asigurare fara sa faca aprecieri cu privire la obligarea acesteia la plata despagubirilor. Aceasta obligatie rezida din însasi contractul de asigurare.
A inlaturat din sentinta atacata dispozitia privind obligarea societatii de asigurare S.C. Asigurare Reasigurare OMNIASIG S.A. Bucuresti sa preia riscul asigurat si sa plateasca partii civile despagubirile stabilite în sarcina inculpatului în limita contractului de asigurare existent.
A constatat ca S.C. Asigurare Reasigurare OMNIASIG S.A. Bucuresti are calitatea de asigurator de raspundere civila în cauza.
A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
Asa fiind, instanta, în baza art. 3859-15 Cod procedura penala,a admis recursul formulat de inculpatul T I, împotriva sentintei penale nr. 156/25.03.2009 a Judecatoriei Sibiu, pe care a casat-o în sensul celor de mai sus.
