– art.149 ind.1 Cod procedura penala ;
– art.150 Cod procedura penala
Procurorul , din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala,daca sunt întrunite conditiile prevazute în art.143 si exista vreunul din cazurile prevazute în art.148,când considera ca în interesul urmaririi penale este necesara arestarea inculpatului,numai dupa ascultarea acestuia în prezenta aparatorului,întocmeste propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a inculpatului.
Masura arestarii inculpatului poate fi luata numai dupa ascultarea acestuia de catre procuror si de catre judecator,afara de cazul când inculpatul este disparut,se afla în strainatate ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata ori se afla în una din situatiile prevazute în art.149 ind.1 alin.6.
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA I-A PENALA, ÎNCHEIEREA PENALA NR.111/30.03.2010)
Deliberând asupra recursului penal de fata, constata ca prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 24.03.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia I-a Penala, a fost admisa propunerea Ministerului Public – Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism si s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului C.C., pe o perioada de 29 de zile..
Pentru a pronunta aceasta încheiere, tribunalul a retinut ca în cauza exista probe si indicii temeinice ca inculpatul a comis infractiunea pentru care este cercetat, fiind îndeplinite dispozitiile art. 143 Cod procedura penala.
Pe de alta parte, s-a aratat ca în cauza sunt incidente si dispozitiile art.148 alin.1 lit.f Cod procedura penala, în sensul ca infractiunea este flagranta, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea retinuta este închisoarea mai mare de 4 ani si lasarea în libertate a acestuia prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, ce rezulta din gradul de pericol social ridicat al infractiunii, împrejurarile si mijloacele de comitere a faptei, urmarile socialmente periculoase produse, precum si din circumstantele personale ale inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul C.C, criticând-o pe motive de nelegalitate si netemeinicie, sub aspectul gresitei admiteri a propunerii de arestare preventiva formulata de Ministerul Public.
S-a aratat în motivarea orala a recursului ca în cauza nu sunt îndeplinite cerintele prev. de art.148 lit.f Cod procedura penala, întrucât nu exista indicii din care sa rezulte ca inculpatul este traficant de droguri, iar lasarea în libertate a acestuia nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât si din oficiu, conform art.3856 alin.3 Cod procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept, a apreciat încheierea pronuntata de instanta de fond ca fiind legala si temeinica si ca nefondat recursul declarat de inculpat, având în vedere în acest sens urmatoarele considerente:
Astfel, potrivit art.1491 Cod procedura penala, pentru a se putea dispune arestarea preventiva a inculpatului, trebuie sa fie întrunite conditiile prevazute de art.143 Cod procedura penala si sa existe în mod corespunzator unul din cazurile prev. de art.148 Cod procedura penala.
În cauza sunt îndeplinite cerintele prevazute de art.143 Cod procedura penala, existând suficiente indicii temeinice, în acceptiunea data de lege acestei notiuni, ca inculpatul, la data de 07.10.2009, împreuna cu alte persoane a vândut o doza de heroina colaboratorului sub acoperire cu suma de 50 lei. Relevante în acest sens sunt: declaratiile colaboratorului sub acoperire; procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire; procesele-verbale cu notele de redare a convorbirilor audio/video în mediul ambiental interceptate în mod autorizat; raport de constatare tehnico-stiintifica privind cantitatea de heroina cumparata în mod autorizat; procese-verbale de investigatiei întocmite de lucratorii de politie judiciara; procese-verbale de recunoastere de pe planse foto.
Totodata, Curtea retine ca sunt îndeplinite si conditiile prev. de art. 148 lit.f Cod procedura penala, în sensul ca fapta este flagranta, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lasarea lui în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, raportat la natura si gravitatea faptei (infractiunea prev. de art.2 alin.1 si 2 din Legea nr.143/2000), la modalitatea concreta de comitere a acesteia si la circumstantele reale ale savârsirii ei, precum si la persoana inculpatului si la impactul negativ pe care asemenea fapte îl au asupra colectivitatii.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea a apreciat recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în baza art. 38515 pct.1 lit.b Cod procedura penala, l-a respins ca atare.
