RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE ACT ADMINISTRATIV FISCAL. CALCULUL DATORIEI VAMALE.

Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 2225 din data de 20.05.2013

SECȚIA A II – A CIVILĂ, DE ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.

RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE ACT ADMINISTRATIV FISCAL. CALCULUL DATORIEI VAMALE.

-O. G. nr.51/1997;

-Legea nr.99/1999;

-art.143, 144 și 201 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr.2913/1993 din 12.10.1992;

-art.157 alin.4 din Legea nr.571/2003.

În mod greșit instanța de fond și-a însușit concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, în care se arată că datoria vamală a fost calculată corect de SC M. T. R. SRL, folosind cursul de schimb la data punerii în liberă circulație a bunurilor, expertul fiind în eroare atunci când afirmă că în speța de față este vorba de achiziții intracomunitare, deoarece în momentul introducerii mărfurilor în țară (28.05.2003), România nu făcea parte din UE.

În mod greșit instanța de fond și-a însușit concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, în care se arată că datoria vamală a fost calculată corect de SC M. T. R. SRL, folosind cursul de schimb la data punerii în liberă circulație a bunurilor, expertul fiind în eroare atunci când afirmă că în speța de față este vorba de achiziții intracomunitare, deoarece în momentul introducerii mărfurilor în țară (28.05.2003), România nu făcea parte din UE.

În prezentul dosar este vorba de două operațiuni de leasing (în conformitate cu OG nr. 51/1997 și Legea nr. 99/1999) cu exonerare de drepturi vamale, care sunt operațiuni vamale suspensive, plasate în regim de admitere temporară.

În prezentul dosar este vorba de două operațiuni de leasing (în conformitate cu OG nr. 51/1997 și Legea nr. 99/1999) cu exonerare de drepturi vamale, care sunt operațiuni vamale suspensive, plasate în regim de admitere temporară.

La încheierea regimului de admitere temporara deschis înainte de aderare, prin punere în libera circulație a mărfurilor după aderarea României la U.E., în vederea stabilirii valorii drepturilor de import la punerea în libera circulație a mărfurilor plasate în regim de admitere temporara cu exonerare parțiala se utilizează cursul de schimb valutar în vigoare la data plasării mărfurilor în regim suspensiv si nu cel în vigoare la momentul punerii în libera circulație, curs aplicat de reclamantă, în conformitate cu art. 143 si 144 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2913/93 din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar care prevăd:

La încheierea regimului de admitere temporara deschis înainte de aderare, prin punere în libera circulație a mărfurilor după aderarea României la U.E., în vederea stabilirii valorii drepturilor de import la punerea în libera circulație a mărfurilor plasate în regim de admitere temporara cu exonerare parțiala se utilizează cursul de schimb valutar în vigoare la data plasării mărfurilor în regim suspensiv si nu cel în vigoare la momentul punerii în libera circulație, curs aplicat de reclamantă, în conformitate cu art. 143 si 144 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2913/93 din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar care prevăd:

Art. 143: “Valoarea drepturilor de import aferente mărfurilor plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import se stabilește la 3%, pentru fiecare lună sau fracție de lună în care mărfurile au fost plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parțială, din valoarea drepturilor care ar fi trebuit să fie plătite pentru mărfurile menționate dacă ar fi fost puse în liberă circulație la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporară.

Art. 143: “Valoarea drepturilor de import aferente mărfurilor plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import se stabilește la 3%, pentru fiecare lună sau fracție de lună în care mărfurile au fost plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parțială, din valoarea drepturilor care ar fi trebuit să fie plătite pentru mărfurile menționate dacă ar fi fost puse în liberă circulație la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporară.

Art. 143: “Valoarea drepturilor de import aferente mărfurilor plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import se stabilește la 3%, pentru fiecare lună sau fracție de lună în care mărfurile au fost plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parțială, din valoarea drepturilor care ar fi trebuit să fie plătite pentru mărfurile menționate dacă ar fi fost puse în liberă circulație la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporară.

Art. 143: “Valoarea drepturilor de import aferente mărfurilor plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import se stabilește la 3%, pentru fiecare lună sau fracție de lună în care mărfurile au fost plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parțială, din valoarea drepturilor care ar fi trebuit să fie plătite pentru mărfurile menționate dacă ar fi fost puse în liberă circulație la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporară.

Valoarea drepturilor de import care urmează să fie încasate nu trebuie să o depășească pe aceea care ar fi trebuit încasată dacă mărfurile respective ar fi fost puse în liberă circulație la data la care ele au fost plasate sub regimul de admitere temporară, neluând în considerare nici o dobândă care ar putea fi aplicată”;.

Valoarea drepturilor de import care urmează să fie încasate nu trebuie să o depășească pe aceea care ar fi trebuit încasată dacă mărfurile respective ar fi fost puse în liberă circulație la data la care ele au fost plasate sub regimul de admitere temporară, neluând în considerare nici o dobândă care ar putea fi aplicată”;.

Valoarea drepturilor de import care urmează să fie încasate nu trebuie să o depășească pe aceea care ar fi trebuit încasată dacă mărfurile respective ar fi fost puse în liberă circulație la data la care ele au fost plasate sub regimul de admitere temporară, neluând în considerare nici o dobândă care ar putea fi aplicată”;.

Art. 144: “Atunci când se naște o datorie vamală pentru mărfuri de import, valoarea unei astfel de datorii se stabilește pe baza elementelor de taxare corespunzătoare pentru mărfurile respective în momentul aprobării declarației de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară. Cu toate acestea, atunci când dispozițiile art. 141 prevăd astfel, valoarea datoriei se determină pe baza elementelor de taxare adecvate pentru mărfurile în cauză în momentul menționat la art. 214.”;

Art. 144: “Atunci când se naște o datorie vamală pentru mărfuri de import, valoarea unei astfel de datorii se stabilește pe baza elementelor de taxare corespunzătoare pentru mărfurile respective în momentul aprobării declarației de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară. Cu toate acestea, atunci când dispozițiile art. 141 prevăd astfel, valoarea datoriei se determină pe baza elementelor de taxare adecvate pentru mărfurile în cauză în momentul menționat la art. 214.”;

În plus, conform art. 201 din același Regulament, “o datorie vamală la import poate să ia naștere prin punerea în liberă circulație a mărfurilor supuse drepturilor de import sau prin plasarea unor astfel de mărfuri sub regimul de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import. O datorie vamală se naște în momentul acceptării declarației vamale în cauză. “

În plus, conform art. 201 din același Regulament, “o datorie vamală la import poate să ia naștere prin punerea în liberă circulație a mărfurilor supuse drepturilor de import sau prin plasarea unor astfel de mărfuri sub regimul de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import. O datorie vamală se naște în momentul acceptării declarației vamale în cauză. “

În plus, este de asemenea eronată cealaltă afirmație a expertului luată în considerare de instanța de fond, respectiv faptul că societatea nu are obligația de a achita suma reprezentând TVA calculat ci numai de a o înregistra în decontul de TVA, atât ca TVA deductibil cât și ca TVA colectat conform art.157 din Legii 571/2003, astfel cum a fost în vigoare la data de 01.01.2007.

În plus, este de asemenea eronată cealaltă afirmație a expertului luată în considerare de instanța de fond, respectiv faptul că societatea nu are obligația de a achita suma reprezentând TVA calculat ci numai de a o înregistra în decontul de TVA, atât ca TVA deductibil cât și ca TVA colectat conform art.157 din Legii 571/2003, astfel cum a fost în vigoare la data de 01.01.2007.

Conform art. 157 alin. 4 din Codul fiscal (în forma modificată prin OUG nr. 22/2007), nu se face plata efectivă la organele vamale de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, care au obținut certificat de amânare la plată, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Conform art. 157 alin. 4 din Codul fiscal (în forma modificată prin OUG nr. 22/2007), nu se face plata efectivă la organele vamale de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, care au obținut certificat de amânare la plată, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Or reclamanta nici măcar nu a invocat deținerea unui asemenea certificat, cu atât mai mult cu cât nu doar a înregistrat TVA-ul de 17.880 lei, ci l-a și plătit în contul Biroului Vamal O. prin O.P. nr. 39/25.05.2007.

Or reclamanta nici măcar nu a invocat deținerea unui asemenea certificat, cu atât mai mult cu cât nu doar a înregistrat TVA-ul de 17.880 lei, ci l-a și plătit în contul Biroului Vamal O. prin O.P. nr. 39/25.05.2007.

Calculul TVA-ului a fost făcut însă greșit, cursul de schimb valutar folosit de reclamantă fiind cel în vigoare la momentul punerii în liberă circulație aplicat de reclamantă, iar nu cel în vigoare la data plasării mărfurilor în regim suspensiv, cum ar fi fost corect.

Calculul TVA-ului a fost făcut însă greșit, cursul de schimb valutar folosit de reclamantă fiind cel în vigoare la momentul punerii în liberă circulație aplicat de reclamantă, iar nu cel în vigoare la data plasării mărfurilor în regim suspensiv, cum ar fi fost corect.

Decizia nr.2225/CA/20.05.2013 a Curții de Apel Oradea – Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr.7199/CA/18.12.2012 Tribunalul Bihor a admis acțiunea formulată de reclamanta SC M. T. R. SRL în contradictoriu cu pârâtele ANAF – A. N. V. , D. R. A. O. V. C., D. J. A. O. V. B. și ANAF DGFP B. – SERVICIUL SOLUȚIONARE CONTESTAȚII și în consecință a dispus;

– anularea procesului verbal de control nr.3996/28.04.2010

– anularea Deciziilor pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.280 și 281, ambele din 28.04. 2010

A respins cererea constând în obligarea intimatei la restituirea sumei de 4856 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere aferente.

– a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 1000 lei.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele :

Instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamanta SC M. T. R. SRL este întemeiată și pe cale de consecință va fi admisă.

Prin procesul verbal de control nr. 3996/ 28.04. 2010, D. R. A. O. V. C. – DJVAO B., în urma controlului efectuat în perioada 24.04. 2010 – 28.04. 2010 a constat că societatea reclamantă a încheiat în mod eronat operațiunile vamale suspensive plasate în regim de admitere temporară, fără a respecta prevederile cuprinse în actele normative care reglementează prin măsuri speciale modalitatea de derulare și încheiere a operațiunilor suspensive începute înaintea aderării. S-a reținut că cuantumul datoriei vamale, ca urmare a transformării în lei a valorii în vamă la cursul de schimb în vigoare la data înregistrării declarațiilor vamale de punere în liberă circulație a fost stabilit greșit întrucât trebuia avut în vedere cursul de schimb în vigoare valabil la data plasării mărfurilor sub regim de admitere temporară. Astfel, s-a stabilit o bază de impozitare a TVA eronată și ca atare și datoria vamală rezultată. Concret în declarația vamală întocmită de reclamant având nr.1362/ 25.05, 2007, cuantumul TVA stabilit de plată a fost de 8940 lei însă prin procesul verbal de control contestat s-a stabilit că baza de impozitare TVA trebuia să fie 10.115 lei. Ca atare a rezultat un debit suplimentar în cuantum de 1875 lei la care s-a aplicat majorări de întârziere în cuantum de 1253 lei. în spiritul acestui raționament pârâta a întocmit Deciziile de regularizare a datoriilor vamale suplimentare de încasat cu nr.280 și 281/28.04.2010.

Prin Decizia pentru regularizarea situației nr. 280/ 28.04. 2010 s-a stabilit TVA de plată 1175 lei și majorări de întârziere aferente TVA 1253 lei.

Același sume au fost stabilite și prin Decizia de regularizare nr.281/28.04. 2010.

Prin Decizia nr. 247/ 07.07. 2010 a fost respinsă contestația formulată de reclamanta SC M. T. R. SRL împotriva actelor enunțare mai sus.

Prin Raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză expertul desemnat a stabilit că datoria vamală a fost calculată corect de SC M. T. R. SRL, folosind cursul de schimb la data punerii în liberă circulație a bunurilor și anume 33.298 lei. Expertul subliniază că societatea nu are obligația de a achita suma reprezentând TVA calculat ci numai de a o înregistra în decontul de TVA , atât ca TVA deductibil cât și ca TVA colectat conform art.157 din Legii 571/2003, astfel cum a fost în vigoare la data de 01.01. 2007. De altfel, expertul apreciază că reclamanta a avut în vedere schimbul valutar de la data punerii în liberă circulație a bunurilor și nu cel de la data completării declarației vamale. Se arată că, chiar și în situația în care ar fi fost stabilită în sarcina societății o diferență de taxă pe valoare adăugată, obligația acesteia nu era de a achita această sumă ci doar de a o înregistra în decontul de TVA.

Față de acestea s-a apreciat că nu se datorează majorări de întârziere pentru TVA rezultat din DVI 1375 și 1376 din 18.05. 2007, câtă vreme acesta a fost calculat corect de către reclamantă și având în vedere inexistența obligației achitării TVA.

Instanța și-a însușit concluziile expertizei efectuată în cauză și pentru considerentele expuse a admis acțiunea formulată de SC M. T. R. SRL, mai puțin cererea constând în obligarea intimatei la restituirea sumei de 4856 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere aferente pe care reclamantul susține că le-a achitat la data de 13.05. 2010, fără însă a depune vreo dovadă în acest sens la dosarul cauzei.

Ca o consecință a admiterii a acțiunii prin prisma dispozițiilor art.274 C.pr.civ. a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului SC M. T. R. SRL a cheltuielilor de judecată parțiale în cuantum de 1.000.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs recurenta reclamantă SC M. T. R. SRL solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii capătului de cerere referitor la obligarea intimatei ANAF-A. N. V. , D. R. A. O. V. C. , D. J. A. O. V. B. la restituirea sumei de 4.856 Lei reprezentând TVA și majorări de întârziere și plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.490 Lei, din care 3.010 lei reprezintă onorariu expert – Raport de expertiză contabilă și 2.480 lei reprezentând onorariu de avocat.

A arătat că prin dispunerea anulării unor acte administrativ-fiscal, trebuie să se asigure și anularea efectelor produse de emiterea acestor acte cu nerespectarea prevederilor legale. Singura modalitate de a pune partea în situația anterioară adoptării acestor decizii este restituirea sumei nedatorate, achitate de către subscrisă în baza deciziilor emise.

Anularea acestor decizii, fără a dispune și restituirea sumei achitate, ar însemna lipsirea instituției anulării de efectele specifice. Atât timp cât a achitat această plată nedatorată, în temeiul unor principii de bază de drept, aceasta trebuie restituită pentru a se evita îmbogățirea fără justă cauză a organelor fiscale în cauză.

În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu art.274 alin.2 Cod procedură civilă, instanța nu poate să reducă cuantumul cheltuielilor de judecată pe care partea care a câștigat procesul a probat că le-a făcut.

În speță, în cauză a fost dispusă o expertiză contabilă, onorariul expertului fiind în cuantum de 3.010 lei, achitat în întregime. La dosarul cauzei a fost depus OP-ul prin care s-a achitat acest onorariu. În această situație, instanței îi era prohibit prin dispozițiile codului de procedură civilă să reducă cheltuielile de judecată la cuantumul de 1.000 lei.

În plus, în ceea ce privește cheltuielile reprezentând onorariul de avocat, menționează că în conformitate cu dispozițiile legale, societatea are dreptul și la restituirea acestora, făcând parte din cheltuielile de judecată.

În contextul achitării unui onorariu de expert în cuantum de 3.010 lei și a onorariului de avocat în cuantum de 2.480 lei, consideră că dispoziția instanței de a se acorda cheltuieli de judecată în cuantumul redus de 1.000 lei nu este fondată și se impune acordarea în întregime a cheltuielilor de judecată efectuate, în cuantum total de 5.490 lei.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs recurenta pârâtă D. G. F. P. B. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.

A arătat că sentința pronunțata de instanța de fond este nelegala si netemeinica, data cu aplicarea greșita a legii.

In fapt, în perioada 26.04.2010 – 28.04.2010, la sediul D.J.A.O.V.B. s-a efectuat controlul ulterior privind modalitatea de încheiere a operațiunilor vamale suspensive deschise înainte de aderarea României la Uniunea Europeana si care se încheie dupa aderare, prin reverificarea declarațiilor vamale de punere în libera circulație înregistrată sub nr. 1-1375/28.05.2007 si 1-1376/28.05.2007.

Declarațiile reverificate încheie, prin punere în libera circulație, declarațiile vamale de import plasate în regim suspensiv de admitere temporara (cu exonerare totala sau parțiala de drepturi de import), deschise în baza prevederilor art. 119-122 din Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal al României si art. 254; 255; 271-272; 275 si 278 din H.G. nr. 1114/2001 privind Regulamentul de aplicare al Codului Vamal al României, precum si în baza articolelor similare din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României si din H.G. nr. 707/2006 privind Regulamentul de aplicare al Codului Vamal al României, la fostul Biroul vamal O. , actualmente D. J. A. O. V. B.

In urma controlului ulterior privind modalitatea de încheiere a operațiunilor vamale suspensive deschise înainte de aderarea României la Uniunea Europeana si care se încheie după aderare, prin reverificarea declarațiilor vamale de punere în libera circulație înregistrate sub nr. I-1375/28.05.2007 si 1-1376/28.05.2007, efectuat în perioada 26.04.2010 -28.04.2010 s-a constatat ca reclamanta a încheiat în mod eronat operațiunile vamale suspensive plasate în regim de admitere temporara cu exonerare parțiala de drepturi de import, operațiuni inițiate inainte de aderarea României la Uniunea Europeana si care s-au încheiat dupa aderare, prin punerea mărfurilor în libera circulație.

Totodată s-a constatat ca nu s-au respectat astfel prevederile cuprinse în Tratatul de aderare a Bulgariei si României la Uniunea Europeana, Litera B “Protocolul privind condițiile si aranjamentele referitoare la admiterea Republicii Bulgaria si a României în Uniunea Europeana”, Anexa V, punctul 4 “Uniunea vamala”, aliniatele 13; 16 si 19, precum si prevederile cuprinse de Documentul D.G. TAXUD nr. 1661/2006 privind Masurile tranzitorii în domeniul vamal al Actului de Aderare, si nu a ținut cont de elementele de taxare în vigoare de la data plasării mărfurilor sub regim suspensiv fiind stabilit în mod eronat cuantumul datoriei vamale, ca urmare a transformării în lei a valorii în vama, în mod greșit, la cursul de schimb în vigoarte la data înregistrării declarațiilor vamale de punere în libera circulație, fața de cursul de schimb în vigoare la data plasării mărfurilor sub regim de admitere temporara.

De asemenea s-a constatat ca reclamanta a stabilit în mod eronat cuantumul datoriei vamale, ca urmare a transformării în lei a valorii în vama în mod greșit la cursul de schimb în vigoare la data înregistrării declarațiilor vamale de punere în libera circulație, fata de cursul de schimb în vigoare la data plasării mărfurilor sub regim de admitere temporara, moment la care a luat naștere datoria vamala în suma totală de 4.856 lei, stabilita conform calculelor din Deciziile pentru Regularizarea Situației nr. 280 si 281 din data de 28.04.2010, cu anexele aferente, întocmite de organele de control din cadrul D.J.A.O.V. B.

Ca urmare s-a procedat la stabilirea de către autoritatea vamala a datoriei vamale suplimentare de încasat, în cuantum total de 4.856 lei (reprezentând TVA – în cuantum de 2.350 lei si majorări de întârziere aferente în cuantum de 2.506 lei), evidențiata în Deciziile de Regularizare a situației nr. 280 si 281 din data de 28.04.2010 si în Anexele 1 si 2 aferente.

Potrivit dispozițiilor art. 201 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2913/93 de instituire a Codului vamal comunitar “o datorie vamală la import poate să ia naștere prin punerea în liberă circulație a mărfurilor supuse drepturilor de import sau prin plasarea unor astfel de mărfuri sub regimul de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import. O datorie vamală se naște în momentul acceptării declarației vamale în cauză..”

Potrivit dispozițiilor art. 201 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2913/93 de instituire a Codului vamal comunitar “o datorie vamală la import poate să ia naștere prin punerea în liberă circulație a mărfurilor supuse drepturilor de import sau prin plasarea unor astfel de mărfuri sub regimul de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import. O datorie vamală se naște în momentul acceptării declarației vamale în cauză..”

În conformitate cu dispozițiile art. 204 din același act normativ datorie vamala la import ia naștere prin:

(a) Neexecutarea uneia dintre obligațiile care rezulta, în privința mărfurilor supuse drepturilor de import, din depozitarea lor temporara săi din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate, sau

(b) Nerespectarea unei condiții care reglementează plasarea mărfurilor sub regimul respectiv sau acordarea unei rate reduse sau zero g drepturilor de import ținând seama de destinația mărfurilor, în alte cazuri decât cele menționate la art. 203 doar daca nu se stabilește ca acele omisiuni nu au un efect semnificativ asupra utilizării corecte a regimului de depozitare temporara sau a regimului vamal în cauza.

Datoria vamală ia naștere fie în momentul în care obligația a cărei neexecutare generează datorii vamale încetează a mai fi îndeplinită, fie în momentul în care mărfurile sunt plasate sub regimul vamal în cauză, atunci când se stabilește ulterior că o condiție care reglementează plasarea mărfurilor sub regimul respectiv sau acordarea unei rate reduse sau zero a drepturilor de import ținând seama de destinația mărfurilor nu a fost îndeplinită în fapt.”

Stabilirea valorii drepturilor de import la punerea în libera circulație ai mărfurilor plasate în regim de admitere temporara cu exonerare parțiala se face în conformitate cu art. 143 si 144 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2913/93 din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar care prevăd:

Valoarea drepturilor de import care urmează să fie încasate nu trebuie să o depășească pe aceea care ar fi trebuit încasată dacă mărfurile respective ar fi fost puse în liberă circulație la data la care ele au fost plasate sub regimul de admitere temporară, neluând în considerare nici o dobândă care ar putea fi aplicată.”

Art. 144: “Atunci când se naște o datorie vamală pentru mărfuri de import, valoarea unei astfel de datorii se stabilește pe baza elementelor de taxare corespunzătoare pentru mărfurile respective în momentul aprobării declarației de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară. Cu toate acestea, atunci când dispozițiile art. 141 prevăd astfel, valoarea datoriei se determină pe baza elementelor de taxare adecvate pentru mărfurile în cauză în momentul menționat la art. 214.

Atunci când, din alte rațiuni decât cele de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import, se naște o datorie vamală pentru mărfurile plasate sub regimul menționat, valoarea acestei datorii este egală cu diferența dintre valoarea drepturilor calculate în conformitate cu alin. (1) și a celor datorate în conformitate cu art. 143″.

Articolul 115 din H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, prevede la alin. (2), litera a) că “pentru diferențele de impozite, taxe, contribuții, precum si cele administrate de organele vamale, stabilite de organele competente, majorările se datorează începând cu ziua imediat următoare scadentei impozitului, taxei sau contribuției, pentru care s~a stabilit diferența, pina la data stingerii acesteia inclusiv.”

Articolul III din Legea nr. 210/2005, privind aprobarea O.G. nr. 20/2005 pentru modificarea si completarea O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, modifica art. 115 din Codul de procedura fiscala, alin. (1) al acestuia având următorul cuprins: “Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenta si până la data stingerii sumei datorate, inclusiv”, iar la alin (5) se precizează ca “nivelul majorărilor de întârziere este de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere…”

Menționează ca datoria vamala este compusa din taxe vamale, comision vamal si TVA. Potrivit pct. 2.3. din Masurile unitara aplicare a reglementarilor în domeniul taxelor vamale si TVA :

– taxa vamala datorata este cea din Tariful vamal de import al Românie vigoare la momentul depunerii declarației vamale de plasare sub regim.

– Comisionul vamal reglementat conform Legii nr. 8/1994, în vigoare momentul plasării mărfurilor sub regimul vamal de admitere temporara datorează, fiind considerat o taxa cu efect echivalent al taxelor vamale.

– TVA-ul se datorează si se plătește de titularul operațiunii conf. art.157 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările completările ulterioare.

Atunci când revizuirea unei declarații sau un control ulterior indică faptul ca dispozițiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informații incomplete sau incorecte, autorități vamale, în conformitate cu dispozițiile legale prevăzute, trebuie sa ia masurile necesare pentru reglementarea situației, ținând seama de oriei informație noua de care dispun.

Fata de aspectele mai sus menționate, raportat la dispozițiile legale aplicabile concluziile expertizei contabile judiciare sunt nefondate întrucât în mod eronat se susține ca în cazul de fata este vorba de achiziție intracomunitara, în momentul introducerii mărfurilor în România.

In fapt este vorba despre doua operațiuni de leasing (in conformitate cu O.G. 51/1997 si Legea 99/1999) cu exonerare de drepturi vamale, care sunt operațiuni vamale suspensive, plasate în regim de admitere temporara.

La încheierea regimului de admitere temporara deschis înainte de aderare, prin punere în libera circulație a mărfurilor dupa aderarea României la U.E., se utilizează cursul de schimb valutar în vigoare la data plasării mărfurilor în regim suspensiv si nu cel în vigoare la momentul punerii în libera circulație aplicat de reclamanta.

Menționează ca în conformitate cu dispozițiile art. 157 alin. (4) Cod fiscal, modificate prin O.U.G. nr. 22/2007, în vigoare la data depunerii declarațiilor vamale de punere în liberă circulație, prin excepție de la prevederile alin. (3), în perioada 15 aprilie 2007 – 31 decembrie 2008 (in data de 28.05.2007 reclamanta trebuia sa faca plata TVA-ului), nu se face plata efectivă la organele vamale de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, care au obținut certificat de amânare de la plată, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Per a contrario reiese ca persoanele impozabile care NU au obținut certificat de amânare de la plată, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice, au obligația de plata a TVA-ului, așa cum s-a pronunțat si I.C.C.J. prin Decizia nr. 1491/16.03.2010, pronunțata în D.252/59/2009.

Prin urmare, afirmația expertului, însușita de instanța de fond, referitoare la faptul ca obligația reclamantei nu este de a plăti TVA-ul calculat ci doar de a-l înregistra este complet eronata.

In drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9, 3041 Cod procedura civila si art.20 din Legea nr.554/2004.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs recurenta pârâtă D. R. A. O. V. C. – ÎN NUME PROPRIU ȘI ÎN REPREZENTAREA A. N. V. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.

Arată că, în perioada 26.04.2010 – 28.04.2010, la sediul D.J.A.O.V.B. , s-a efectuat controlul ulterior privind modalitatea de încheiere a operațiunilor vamale suspensive deschise înainte de aderarea României la Uniunea Europeana si care se încheie după aderare, prin reverificarea declarațiilor vamale de punere în libera circulație înregistrate sub nr. 1-1375/28.05.2007 si 1-1376/28.05.2007.

In urma controlului s-a constatat ca reclamanta a încheiat în mod eronat operațiunile vamale suspensive plasate în regim de admitere temporara fără exonerare parțiala de drepturi de import, operațiuni inițiate înainte de aderări a României la Uniunea Europeana si care s-au incheiat dupa aderare, prin punerea mărfurilor în libera circulație.

Totodată s-a constatat ca nu s-au respectat astfel prevederile cuprinse în Tratatul de aderare a Bulgariei si României la Uniunea Europeana, Litera B “Protocolul privind condițiile si aranjamentele referitoare la admiterea Republicii Bulgaria si a României Uniunea Europeana”, Anexa V, punctul 4 “Uniunea vamala”, aliniatele 13; 16 si 19; precum si prevederile cuprinse de Documentul D.G. TAXUD nr. 1661/2006 privind Masurile tranzitorii în domeniul vamal al Actului de Aderare, si nu a ținut cont de elementele de taxare în vigoare de la data plasării mărfurilor sub regim suspensiv fiind stabilit în mod eronat cuantumul datoriei vamale, ca urmare a transformării în lei a valorii în vama, în mod greșit, la cursul de schimb în vigoare la data înregistrării declarațiilor vamale de punere în libera circulație, fata de cursul de schimb în vigoare la data plasării mărfurilor sub regim de admitere temporara.

În conformitate cu dispozițiile art. 204 din același act normativ o datorie vamala la import ia naștere prin:

(a) Neexecutarea uneia dintre obligațiile care rezulta, în privința mărfurilor supuse drepturilor de import, din depozitarea lor temporara sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate, sau

(b) Nerespectarea unei condiții care reglementează plasarea mărfurilor sub regimul respectiv sau acordarea unei rate reduse sau zero a drepturilor de import ținând seama de destinația mărfurilor, în alte cazuri decât cele menționate la art. 203 doar daca nu se stabilește ca acele omisiuni nu au un efect semnificativ asupra utilizării corecte a regimului de depozitare temporara sau a regimului vamal în cauza.

Datoria vamală ia naștere fie în momentul în care obligația a cărei neexecutare generează datorii vamale încetează a mai fi îndeplinită, fie în momentul în care mărfurile sunt plasate sub regimul vamal în cauză, atunci când se stabilește ulterior că o condiție pare reglementează plasarea mărfurilor sub regimul respectiv sau acordarea unei rate reduse sau zero a drepturilor de import ținând seama de destinația mărfurilor nu a fost îndeplinită în fapt.”

Stabilirea valorii drepturilor de import la punerea în libera circulație a mărfurilor plasate în regim de admitere temporara cu exonerare parțiala se face în conformitate cu art. 143 si 144 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2913/93 din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar care prevăd:

Atunci când din alte rațiuni decât cele de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import se naște o datorie vamală pentru mărfurile plasate sub regimul menționat, valoarea acestei datorii este egală cu diferența dintre valoarea drepturilor calculate în conformitate cu alin.1 și a celor datorate în conformitate cu art.143.”;

Astfel s-a procedat la întocmirea procesului verbal de control și a deciziilor pentru regularizarea situației nr.280 și 281/28.04.2010.

Toate aceste elemente au condus la stabilirea de către autoritatea vamal a datoriei vamale suplimentare de încasat, în cuantum total de 4.856 lei (reprezenta TVA – în cuantum de 2.350 lei si majorări de întârziere aferente în cuantum de 2.506 1 evidențiata în Deciziile de Regularizare a situației nr. 280 si 281 din data 28.04.2010 si în Anexele 1 si 2 aferente.

In susținerea celor de mai sus sunt aduse si precizările suplimentare ale A. N. V. în adresele nr. 66829/19.12.2006 si nr. 44136/06.08.2007 privind derularea si încheierea regimurilor vamale economice (regimuri suspensive) inițiate înaintea aderării României la UE si care se încheie după aderare.

Datoria vamala este compusa din taxe vamale, comision vamal si TVA. Potrivit pct. 2.3. din Masurile unitare de aplicare a reglementarilor în domeniul taxelor vamale si TVA :

– taxa vamala datorata este cea din Tariful vamal de import al României, în vigoare ^ momentul depunerii declarației vamale de plasare sub regim.

– Comisionul vamal reglementat conform Legii nr. 8/1994, în vigoare la momentul plasării mărfurilor sub regimul vamal de admitere temporara se datorează, fiind considerat o taxa cu efect echivalent al taxelor vamale.

– TVA-ul se datorează si se plătește de titularul operațiunii conform art. 157 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările si completările ulterioare.

Atunci când revizuirea unei declarații sau un control ulterior indica faptul ca dispozițiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informații incomplete sau incorecte, autoritățile vamale, în conformitate cu dispozițiile legale prevăzute, trebuie sa ia masurile necesare pentru reglementarea situației, ținând seama de orice informație noua de care dispun.”

Ca urmare a celor de mai sus, s-a constatat ca reclamanta S.C. M. T. R. S.R.L., a stabilit în mod eronat cuantumul datoriei vamale, ca urmare a transformării în lei a valorii în vama în mod greșit la cursul de schimb în vigoare începând cu data înregistrării declarațiilor vamale de punere în libera circulație, fata de cursul de schimb în vigoare la data plasării mărfurilor sub regim de admitere temporara, moment la care a luat naștere datoria vamala în suma totală de 4.856 lei, stabilita conform calculelor din Deciziile pentru Regularizarea Situației nr. 280 si 281 din data de 28.04.2010, cu anexele aferente, întocmite de organele de control din cadrul D.J.A.O.V. B.

In ceea ce privește Raportul de Expertiza Contabila Judiciara efectuat in cauza , expertul si consultant fiscal a făcut anumite confuzii.

Prima confuzie pe care o face expertul este când spune ca în cazul de fata este vorba de achiziție intracomunitara, ceea ce nu este real, deoarece în momentul introducerii mărfurilor în România (28.05.2003), tara noastră nu făcea parte din UE.

In speța de fata este vorba despre doua operațiuni de leasing cu exonerare de drepturi vamale, care sunt operațiuni vamale suspensive, plasate în regim de admitere temporara.

La încheierea regimului de admitere temporara deschis înainte de aderare, prin punere în libera circulație a mărfurilor după aderarea României la U.E., se utilizează cursul de schimb valutar în vigoare la data plasării mărfurilor în regim suspensiv si nu cel în vigoare la momentul punerii în libera circulație aplicat de reclamanta.

In ceea ce privește sublinierea expertului referitoare la faptul ca obligația reclamantei nu este de a plați TVA-ul calculat ci doar de a-l înregistra este complet eronata, având în vedere următoarele:

Conform dispozițiilor art. 157 alin. (4) Cod fiscal, modificate prin O.U.G. nr. 22/2007, în vigoare la data depunerii declarațiilor vamale de punere în liberă circulație, prin excepție de la prevederile alin. (3), în perioada 15 aprilie 2007 – 31 decembrie 2008 (in data de 28.05.2007 reclamanta trebuia sa faca plata TVA-ului), nu se face plata efectivă la organele vamale de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, care au obținut certificat de amânare de la plată, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Reclamanta nu doar a înregistrat TVA-ul de 17.880 lei ci 1-a si plătit în contul Biroului vamal O. (in prezent D.J.A.O.V. B. ), asa cum reiese din O.P. nr. 39/25.05.2007.

Intimata pârâtă legal citată nu a formulat întâmpinare.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în baza art.3041 Cod procedură civilă, s-a constatat că recursul declarat de reclamanta SC M. T. R. SRL este nefondat, iar recursurile declarate de pârâtele D.R.A.O.V. C. și D.G.F.P. B. sunt fondate pentru următoarele considerente.

Acestea fiind avute în vedere, soluția instanței de fond cu privire la admiterea acțiunii apare ca fiind greșită, actele administrative atacate prin cererea de chemare în judecată fiind legale și temeinice.

În temeiul prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă și a admis recursurile declarate de pârâte. În consecință, sentința atacată a fost modificată în totalitate în sensul respingerii ca netemeinice a cererii de chemare în judecată.

Fără cheltuieli de judecată.