Titlul: Drept procesual penal. Plângere în faţa judecătorului împotriva rezoluţiei procurorului .
Solutiile ce pot fi date in cazul prevazute art 2781 alin 8 lit b cod proc pen.
Dosar nr. 10531/233/2008
Prin Sentinţa penală nr. 40/28.01.2010, definitiva a Tribunalului Galati, s-a dispus:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă ÎCCJ – D.N.A. – Serviciul Teritorial
Galaţi şi de intimaţii O C, S H, O F, P M, V I, L V, E G, B T, B F, C D, R T, G I, M G F(prin
serviciul personal al Direcţiei RegIale Vamale Galaţi,) împotriva sentinţei penale 773/24.04.2009
a Judecătoriei Galaţi.
Casează în totalitate sentinţa penală recurată şi-n rejudecare:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta SC C G E SA Galaţi, cu sediul în
Galaţi, str. Ana Ipătescu nr. 18, bl. C, jud. Galaţi, împotriva rezoluţiilor nr. 119/P/2007 din
25.01.2008 şi nr. 47/II/2/2008 din 06.03.2008 ale Parchetului de pe lângă ÎCCJ – D.N.A. –
Serviciul Teritorial Galaţi.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p. obligă pe petentă să plătească către stat suma de 500 lei cu
titlu de cheltuieli judiciare la instanţa de fond.
În baza art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina
acestuia.
Definitivă.
Pentru a dispune astfel s-au reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală 773/24.04.2009 a Judecătoriei Galaţi, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b
Cod procedură penală, s-a admis plângerea formulată de petenta S.C. C G E S.A. împotriva
rezoluţiei nr. 119/P/2007 din data de 25.01.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, Direcţia NaţIală Anticorupţie, Serviciul Teritorial Galaţi.
S-a desfiinţat rezoluţia nr. 119/P/2007 din data de 25.01.2008 a Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia NaţIală Anticorupţie, Serviciul Teritorial Galaţi şi s-a
trimis cauza la Direcţia NaţIală Anticorupţie, Serviciul Teritorial Galaţi în vederea redeschiderii
cercetărilor.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat
au rămas în sarcina acestuia.
S-a reţinut printre altele că prin plângerea penală înregistrată sub nr. 7416/P/2007 din
data de 12.10.2007, petenta S.C. C G E S.A. a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie – Direcţia NaţIală Anticorupţie, Secţia de Combatere a infracţiunilor conexe
infracţiunilor de corupţie, solicitând efectuarea de cercetări cu privire la făptuitorii O C, S H, M
G, G I, C D, R T, O F, V I, P M, L Vr, E G, B T şi B F, inspectori în cadrul Direcţiei RegIale
Vamale Galaţi, sub aspectul săvârşirii de către aceştia a infracţiunii de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor, constând în aceea că nu au folosit scrisoarea de garanţie nr.
00614/19.07.2001, valabilă până la data de 31.12.2004, în valoare de 32.000.000.000 lei ROL
emisă de Banca „I Ţiriac” în favoarea Biroului Vamal, din ordinul S.C. G I S.R.L. Bucureşti,
titular al operaţiunii de antrepozit vamal.
S-a precizat că făptuitorii, în calitate de inspectori vamali, au efectuat controale şi au
stabilit în sarcina petentei, în mod abuziv, sume datorate către bugetul de stat, fără a avea în
considerare scrisoarea de garanţie, încălcând dispoziţiile art. 159 alin. 2 din Legea nr. 141/1997 şi
favorizând astfel S.C. G I S.R.L. Bucureşti.
Plângerea a fost trimisă spre competentă soluţIare Serviciului Teritorial Galaţi al D.N.A.
împreună cu actele ataşate acesteia.
Din înscrisurile depuse de către petentă ataşate plângerii penale iniţiale reiese că,
făptuitorii O C, S H şi M G, inspectori vamali în cadrul Direcţiei RegIale Vamale Galaţi, au
procedat la efectuarea unui control privind respectarea condiţiilor de organizare şi funcţIare a
antrepozitelor vamale aparţinând petentei S.C. C G E S.A., pe perioada 01.01.2003 – 31.10.2003,
control finalizat prin procesul verbal de control nr. 6277/04.03.2004.
S-au avut în vedere:
– antrepozitul aflat în incinta S.C. A S.A., autorizat de Biroul Vamal Galaţi sub nr.
3354/18.03.2003 – de unde s-a stabilit că a fost scoasă cantitatea de 3174,8 t feromangan, fără
respectarea dispoziţiilor legale privind antrepozitul vamal şi fără permisiunea autorităţii vamale, în
condiţiile în care petenta, în calitate de deţinător al antrepozitului vamal, de administrator şi
gestIar al mărfurilor avea obligaţia să îndeplinească condiţiile de organizare şi funcţIare ale
antrepozitului şi să asigure supravegherea mărfurilor, astfel încât să nu fie posibilă sustragerea de
la controlul vamal, astfel că potrivit art. 143 alin. 1 din Codul vamal ia naştere datoria vamală.
– antrepozitul aflat în incinta S.C. M S.A., autorizat de Biroul Vamal Galaţi sub nr.
13913/23.11.2001 – de unde s-a stabilit că a fost scoasă cantitatea de 2134,17 t feromangan, fără
respectarea dispoziţiilor legale privind antrepozitul vamal şi fără permisiunea autorităţii vamale.
S-a stabilit că petenta datorează suma totală de 20.455.429.685 lei, reprezentand comisI
vamal, dobânzi şi penalităţi, TVA cu dobânzi şi penalităţi şi amenzi.
În urma contestaţiei formulate de petentă, împotriva procesului verbal de control nr.
6277/04.03.2004, prin decizia nr. 263/31.08.2004 dată de A.N.A.F. – Direcţia generală de
soluţIare a contestaţiilor s-a desfiinţat capitolul referitor la sumele datorate cu titlu de comisI
vamal, dobânzi şi penalităţi şi TVA cu dobânzi şi penalităţi, urmând ca o altă echipă să
întocmească actul de control în vederea reanalizării aceloraşi obligaţii bugetare şi pentru aceeaşi
perioadă supusă controlului prin actul desfiinţat.
perioadă supusă controlului prin actul desfiinţat.
Organul de soluţIare a contestaţiei formulate a avut în vedere faptul că, din actele
prezentate de petentă, reiese că susţinerea organului de control privind sustragerea de la
supraveghere vamală a mărfurilor, prin scoaterea acestora din depozite, fără respectarea
dispoziţiilor legale şi fără permisiunea autorităţii vamale nu este suficientă şi nu poate fi însuşită,
atât timp cât există documente vizate de organele vamale în care se menţIează că acestea au
asistat la încărcarea şi cântărirea unor cantităţi de feromangan scoase din depozit, marfă care a
fost supusă operaţiunilor de vămuire, astfel cum rezultă din declaraţiile vamale de import nr.
8584/28.06.2003, 8587/28.06.2003, 8742/01.07.2003, 10814/14.03.2003, 10848/13.08.2003 şi
10871/14.08.2003, înregistrate la Biroul Vamal Galaţi.
Potrivit acestor declaraţii a fost indigenizată o parte din cantitatea de feromangan
introdusă în depozitul din incinta S.C. A S.A., iar prin declaraţiile vamale de import nr.
5879/05.05.2003, 6100/09.05.2003 a fost indigenizată întreaga cantitate de feromangan introdusă
în depozitul din incinta S.C. M S.A.
Faţă de această situaţie, indiferent din ce loc de depozitare au fost scoase mărfurile, prin
acceptarea declaraţiilor vamale de import, mărfurile au dobândit un regim vamal definitiv, astfel
că nu se poate reţine în sarcina petentei S.C. C Grup E S.A. sustragerea mărfurilor de la
supraveghere vamală.
Cel de al doilea control a fost efectuat de către făptuitorii G I, C D, R T şi O F, inspectori
de specialitate în cadrul D.R.V. Galaţi, fiind finalizat prin procesul verbal nr.
38109/AF/15.12.2004.
Cu această ocazie, făptuitorii au constatat că introducerea mărfurilor (feroaliajelor) în cele
două antrepozite autorizate a fost realizată de S.C. G I S.R.L. Bucureşti, antrepozitar şi titular al
regimului vamal de antrepozit, în baza autorizaţiilor de antrepozit vamal eliberate de Biroul vamal
Galaţi, iar administrarea şi gestIarea acestora a fost realizată de petentă, în calitate de deţinător de
depozit în locul de depozitare autorizat.
S-a stabilit că S.C. G I S.R.L. Bucureşti, în calitate de antrepozitar are obligaţia, potrivit
art. 173 din R.A.D. a Codului vamal, aprobat prin H.G. nr, 1114/2001, de a ţine evidenţa
operativă a mărfurilor aflate în antrepozit, însă potrivit art. 168 alin. 2 din acelaşi act normativ, în
urma autorizării, petenta devine titular de antrepozit vamal, fiind administrator şi gestIar al
acestuia, iar potrivit art. 106 din Codul vamal, acesteia îi revine obligaţia de a ţine evidenţa
operativă a mărfurilor aflate în antrepozit, în forma stabilită de autoritatea vamală.
S-a stabilit că din întreaga cantitate de marfă aflată în depozitul din incinta S.C. A S.A.,
cantitatea de 3174,8 t feromangan a fost introdusă în circuitul economic fără să se fi iniţiat
vămuirea la Biroul vamal Galaţi, autoritate care a fost indusă în eroare cu privire la realizarea
controlului vamal şi supravegherea mărfurilor, astfel că s-a apreciat că această cantitate de marfă a
fost sustrasă de la supraveghere vamală, condiţii în care, potrivit art. 143 alin. 1 din Codul vamal
ia naştere datoria vamală. În ceea ce priveşte depozitul din incinta S.C. M S.A. se reţine că o
cantitate de 2133,9 t feroaliaje a fost scoasă în perioada iunie – august 2003, fără permisiunea
autorităţii vamale. Se stabileşte în sarcina petentei un debit de 19.850.923 lei ROL, cu titlu de
drepturi vamale de import, către bugetul de stat.
Împotriva acestui act de control petenta formulează contestaţie, contestaţie admisă de
A.N.A.F. – Direcţia Generală de soluţIare a contestaţiilor prin decizia nr. 32/23.02.2005, act prin
care se desfiinţează procesul verbal de control nr. 38109/AF/15.12.2004, urmând ca o altă echipă
să întocmească actul de control în vederea reanalizării aceloraşi obligaţii bugetare şi pentru aceeaşi
În motivare se reţine că noua echipă, formată din făptuitorii G I, C D, R T şi O F nu a
avut în vedere recomandările făcute prin decizia nr. 263/31.08.2004, nu au analizat situaţia
cumulat pe cele doua antrepozite. Se impunea se dea eficienţă documentelor care atestă
supravegherea vamală, fără a se susţine că autoritatea vamală a fost indusă în eroare la momentul
emiterii acestora. Şi de data aceasta s-a stabilit că, în lipsa analizei cumulate a rulajelor mărfurilor
din cele două antrepozite, nu se poate susţine că ar exista scoateri de marfă peste stocul scriptic
existent în cele două depozite la un moment dat.
Un alt control ce a avut în vedere aceeaşi perioada 01.01.2003 – 31.10.2003, a fost
efectuat de către făptuitorii V I, P M, L Vr şi E G, control finalizat prin procesul verbal nr.
11497/20.04.2005.
Făptuitorii, reprezentanţi ai autorităţii publice, au reţinut că antrepozitarul S.C. G I S.R.L.
a încheiat regimul de antrepozit vamal pentru o cantitate de 12.462 t feromangan pe tipuri şi
calităţi diferite, iar petenta a operat scoaterile în contabilitatea proprie, înregistrând ieşiri în fişele
de stoc.
S-au constatat diferenţe cantitative cu privire la mărfurile din cele două depozite, în cu
totul alte cantităţi decât cele stabilite prin actele de control anterioare, diferenţe pentru care s-au
calculat comison vamal, cu dobânzi şi penalităţi şi T.V.A. cu accesorii, în total 417.197 lei RON,
sumă ce au fost stabilită în sarcina petentei în calitate de titular de antrepozit.
Prin decizia nr. 241/03.08.2005, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi respins
contestaţia formulată de petentă.
Un al patrulea control efectuat a vizat aceeaşi perioadă 2003 -2004, însă s-a avut în vedere
marfa aflată în depozitul din incinta S.C. Anlasen 2003 S.R.L: Galaţi, făptuitorii B T şi B F
întocmind procesul verbal de control nr. /20.05.2005
S-a stabilit că, în baza celor două autorizaţii emise, una pentru utilizarea de antrepozit
vamal (7468/28.05.2003) şi una pentru funcţIarea antrepozitului (7467/28.05.2003), în favoarea
S.C. G I S.R.L. Galaţi, în calitate de antrepozitar şi a S.C. C G E S.A. (titular de antrepozit),
evidenţa contabilă a fost ţinută de petentă, titularul de antrepozit, aceasta operând în
contabilitatea proprie. S-a stabilit lipsa cantităţii de 633 t feroaliaje şi s-au calculat comisI vamal,
TVA şi accesorii în sarcina petentei.
Acest act de control a fost menţinut ulterior prin sentinţa civilă nr. 41/20.01.2006 a
Tribunalului Galaţi, irevocabilă prin decizia penală nr. 241/R/20.06.2006 a Curţii de Apel Galaţi.
Faţă de activitatea desfăşurată de fiecare dintre făptuitori în parte, răspunderea penală
fiind individuală, organul de urmărire penală avea obligaţia să analizeze toate aceste acte,
prezentate de către petentă, să audieze pe făptuitori şi să procedeze la o anchetă efectivă a
aspectelor invederate de către petentă.
Organul de urmărire penală era obligat să efectueze acte premergătoare şi să verifice în ce
condiţii efectele scrisorii de garanţie bancară au fost sau nu ignorate de făptuitori în calitate de
inspectori vamali.
Potrivit art. 224 Cod procedură penală, efectuarea actelor premergătoare este facultativă
numai dacă sesizarea conţine date suficiente pentru începerea urmăririi penale.
În situaţia dată, având în vedere că organul de urmărire penală, stabilind că din sesizarea
primită nu rezultă suficiente elemente care să conducă la formarea convingerii că se impune
începerea urmăririi penale, era obligat să efectueze acte premergătoare, ca o garanţie privind
respectarea legalităţii soluţiei date.
În cauză se impunea audierea tuturor făptuitorilor şi ataşarea unor înscrisuri despre care
au făcut vorbire făptuitorii în cursul soluţIării plângerii formulate de petentă şi cu privire la
relevanţa cărora, inclusiv reprezentantul Ministerului Public, anterior închiderii dezbaterilor, a
apreciat că se impun.
Având în vedere că instanţa nu se poate substitui organului de urmărire penală pentru a
efectua cercetări şi a face verificări ale susţinerilor petentei, în lipsa unei anchete efective a
organului de urmărire penală, probele solicitate au fost respinse, urmând însă ca aceste probe să
fie administrate în cursul reluării cercetărilor penale.
Lipsa unei cercetări efective constituie o încălcare a obligaţiei legale ce revine organului
de urmărire penală de avea rol activ în vederea justei soluţIări a cauzei, obligaţie în conţinutul
căreia, potrivit art. 202 alin. 1 şi 4 Cod procedură penală, intră strângerea atât a probelor necesare
pentru aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele precum şi a datelor cu
privire la împrejurările care au determinat, înlesnit sau favorizat săvârşirea infracţiunii sau a
oricăror alte date de natură să servească la soluţIarea cauzei.
Împotriva sentinţei penale menţIate au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. –
D.N.A. – Serviciul Teritorial Galaţi şi intimaţii O C, S H, O F, P M, V I, L Vr, E G, B T, B F, C
D, R T, Guţoaie I şi M G Firicel.
În motivele de recurs, Parchetul a arătat printre altele că nelegalitatea soluţiei instanţei de
fond este reliefată de pronunţarea unei hotărâri cu încălcarea prevederilor art. 278 ind. 1 alin. 8 lit.
b Cod pr. pen. ce prevede posibilitatea instanţei de judecată de a dispune, analizând în cazul unei
soluţii de neîncepere a urmăririi penale cuprinsul actelor premergătoare ale cauzei, fie începerea
urmăririi penale, fie redeschiderea urmăririi penale începută de procuror. Prin urmare soluţia de
admitere a plângerii şi dispunerea trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii cercetărilor
nu este prevăzută de lege.
Soluţia legală reglementată de art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. b C.p.p. ca posibilitate prevăzută de
legiuitor în cenzurarea soluţiei procurorului, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, se impune de
fapt, în situaţia în care organul de urmărire penală nu a lămurit aspectele esenţiale ale cauzei,
situaţie în care fie se impune începerea urmăririi penale, atunci când soluţia a fost de neîncepere,
fie redeschiderea urmăririi penale când s-a dispus o soluţie de scoatere sau de încetare a urmăririi
penale.
Corelativ cu acest aspect astfel argumentat există obligativitatea dispoziţiilor instanţei
pentru procuror ce include şi obligativitatea completării actelor premergătoare efectuate în cauză
în vederea începerii urmăririi penale.
În esenţă, în susţinerea soluţiei de trimitere a cauzei la parchet, apreciindu-se cercetarea
penală incompletă, instanţa de fond a menţIat necesitatea efectuării unei anchete efective prin
audierea făptuitorilor şi ataşarea unor înscrisuri (scrisoarea de garanţie bancară nr.
00614/19.07.2001 a Băncii Comerciale „I Ţiriac”, referatul Direcţiei RegIale Vamale Galaţi prin
care s-a propus anularea autorizaţiei de comisIar în vamă pentru petent, corespondenţa dintre
D.R.V. Galaţi şi instituţii bancare de solicitare a blocării conturilor petentei, referatele echipei de
control).
Controalele vizând respectarea condiţiilor de organizare şi funcţIare a antrepozitelor
vamale aparţinând SC C G E SA Galaţi au fost efectuate în perioada menţIată de către făptuitorii
reclamaţi de petent, în calitatea lor de inspectori vamali în cadrul D.R.V: Galaţi – Serviciul de
supraveghere vamală şi lupră împotriva fraudelor vamale, conform atribuţiilor de serviciu.
Stabilirea unor concluzii în detrimentul persoanei juridice verificate , fundamentate de o
anumită interpretare a normelor legale în materie nu conturează în sine indicii cu privire la
subzistenţa infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor comisă în scopul
obţinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material.
Analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei reliefează în mod evident conturarea a
două opinii diferite privind naşterea obligaţiilor la bugetul de stat în sarcina antrepozitului vamal
cu privire la mărfurile lipsă, scoase fără respectarea dispoziţiilor legale şi fără permisiunea
autorităţilor vamale precum şi privind caracterul de marfă indigenizată prin validarea declaraţiilor
vamale de autoritatea vamală.
Existenţa sau inexistenţa drepturilor vamale de import, în cauză, a fost stabilită diferit de
organul de control, respectiv Direcţia regIală Vamală Galaţi – Autoritatea NaţIală a Vămilor –
Serviciul de supraveghere vamală şi respectiv organul competent în soluţIarea contestaţiilor,
Agenţia NaţIală de Administrare Fiscală. Acest aspect nu poate conduce la concluzia unei
încălcări cu ştiinţă a atribuţiilor de serviciu de către inspectorii din cadrul Direcţiei RegIale
Vamale Galaţi cu scopul obţinerii la bugetul de stat a unor sume cu titlu de taxe vamale.
Executarea scrisorii de garabţie bancară depuse de SC G I SRL în calitate de antrepozitar
putea acoperi datoriile vamale constatate în condiţiile în care acesta din urmă nu ar fi finalizat
operaţiunile în termenul aprobat de autoritatea vamală.
Acţiunile şi contestaţiile formulate ulterior de petentă au fost respinse de instanţele de
judecată.
În cauză, competenţa organului de urmărire penală este dată de prevederile art. 13 alin. 1
lit. b din O.U.G. 43/2002 precum şi de posibilitatea dovedirii subzistenţei infracţiunii de abuz
reglementată de art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000, respectiv a scopului urmărit de personalul
vamal în obţinerea unor foloase materiale pentru sine sau pentru altul.
La termenul de judecată din 20.01.2010, apărătorul intimaţilor Guţoaie I, C D şi R T a
arătat printre altele că soluţia procurorului este legală şi temeinică, iar la dosar există o serie de
documente din care rezultă că făptuitorii au acţIat în interes de serviciu.
În motivele de recurs, intimatul M G Fa arătat printre altele că soluţia din sentinţa penală
recurată nu are temei legal, nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.
13 ind. 2 din Lg. 78/2000, prejudiciul reclamat nedepăşind echivalentul în lei a 1.000.000 de euro.
Tot la termenul din 20.01.2010, intimaţii V I şi B F au solicitat admiterea recursurilor.
Recursurile sunt fondate.
Referitor la recursul lui M G Fdin adresa nr. 13082/12.052009 emisă de A.N.A.F. –
Direţia RegIală Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi reiese că procedura de comunicare a
hotă rârii instanţei de fond nu s-a putu respecta întrucât acesta nu mai este angajatul indtituţiei
din data de 09.07.2008. (f. 212 dosar fond).
Sentinţa primei instanţe a fost comunicată de instituţia menţIată intimatului M Gheorhe
Fla data de 15.05.2009 prin poştă (f. 20-22 dosar recurs), iar acesta a declarat recurs la 18.05.2009
(data înregistrării la instanţă – f. 19 ds. recurs), astfel încât se poate considera că recursul acestui
intimat este introdus în termen.
Prin rezoluţia nr. 119/P/2007 din 25.01.2008, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.N.A. –
Serviciul Teritorial Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii O C, S H, M G,
G I, C D, R T, O F, V I, P M, L Vr, E G, B T şi B F pentru comiterea faptei prevăzută de art. 13
ind. 2 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Disjungerea cauzei faţă de făptuitorii O C, S H, M G, G I, C D, R T, O F, V I, P M, L Vr,
E G, B T şi B F sub aspectul comiterii faptei prevăzută de art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 41
al. 2 Cod penal şi înaintarea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, spre competentă
soluţIare.
Prin rezoluţia nr. 47/II/2/2008 din 06.03.2008 acelaşi Parchet a respins ca nefondată
plângerea formulată de petenta Sc C G E SA Galaţi.
Rezoluţiile Parchetului sunt legale şi temeinice.
Ca situaţie de fapt, se constată că petenta SC C G E SA Galaţi a sesizat comiterea
infracţiunii prevăzută de art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal,
constând în aceea că în mod eronat făptuitorii O C, S H, M G, G I, C D, R T, O F, V I, P M, L
Vr, E G, B T şi B F au reţinut datorii la bugetul de stat cu titlu de taxe vamale în numele lui SC C
G E SA Galaţi, întocmind în acest sens un număr total de trei procese-verbale de control
(p4.03.2004, 15.12.2004 şi 20.04.2005) în condiţiile în care pentru marfa importată, era depusă
scrioarea de garanţie nr. 00614/19.07.2001 emisă de Banca Ţiriac – Sucursala Bucureşti din
ordinul SC G I SRL Bucureşti. Urmare acestor constatări, ulterior pentru asigurarea plăţii taxelor
vamale au fost sechestrate mai multe bunuri ale SC C G E SA Galaţi.
Concret, SC G I SRL Bucureşti a încheiat un contract de prestări servicii cu SC C E SA
Galaţi, urmând ca aceasta să presteze serviciu de transport (expediţii), pentru marfa importată de
SC G I SRL Bucureşti (feroaliaje).
SC C G E SA Galaţi a fost autorizată prin autorizarea nr. 13913/23.11.2001 şi nr.
3354/18.03.2003, emise de Direcţia RegIală Vamală Galaţi, ca titular de antrepozit vamal (pentru
feroaliaje).
În aceste antrepozite, SC G I SRL Bucureşti, în calitate de antrepozitar a plasat mărfuri pe
numele SC C G E SA Galaţi, cantităţile respective fiind evidenţiate în actele contabile ale celor
două societăţi comerciale.
Urmare controalelor efectuate la aceste antrepozite, s-a reţinut că o parte din cantitatea de
feroaliaje importată lipseşte, inspectorii vamali stabilind obligaţii vamale în sarcina SC C G E SA
Galaţi, inclusiv pentru marfa lipsă.
Aşa cum rezultă din coroborarea disp. art. 101 şi 180 din Codul vamal, cu dispoziţiile
cuprinse în secţiunea 30 din regulamentul de aplicare al Codului Vamal, SC C G E SA Galaţi
deţinea antrepozitele descrise având obligaţia de a îndeplini condiţiile de organizare şi funcţIare a
acestora, făcând totoată şi gestIarea mărfurilor depozitare.
Conform deciziilor nr. 270/1999, respectiv nr. 180/2003 emise de Direcţia Generală a
Vămilor, obligaţiile vamale se datorează şi pentru mărfurile constatate lipsă de către Biroul vamal,
iar înc azul neachitării acestora, se datorează dobânzile aferente.
Acelaşi lucru a fost reţinut şi de D.G.F.p. galaţi prin deciziile nr. 258/19.09.2005 şi nr.
267/28.09.2005.
Referitor la neexecutarea scrisorii de garanţie bancară, faptă invocată de SC C G E SA
Galaţi în actul de sesizare, menţIăm că acesta putea acoperi datoriile vamale dacă antrepozitarul
nu ar fi finalizat operaţiunile în termenul aprobat de autoritatea vamală (prin autorizaţii).
Prin urmare, intimaţii O C, S H, M G, G I, C D, R T, O F, V I, P M, L Vr, E G, B T şi B
F, lucrători în cadrul Direcţiei Vamale Galaţi au calculate taxele vamale datorate de petentă având
în vedere dispoziţiile legale menţIate anterior, îndeplinindu-şi atribuţiile de serviciu în mod
corespunzător, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 ind. 2
din Lg. 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
De asemenea, având în vedere cursul de schimb leu-euro de la data ultimului act material
sesizat, 31.12.2004, prejudiciul în discuţie nu depăşeşte suma de 39.378.000.000 lei vechi pentru a
atrage competenţa materială a D.N.A., potrivit art. 17 din OUG nr. 134/2005.
Trebuie ţinut cont şi de împrejurarea că activitatea intimaţilor nu s-a făcut în scopul
obţinerii pentru sine sau pentru altul de avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale, taxele vamale
fiind virate statului.
Aspectele de fapt prezentate rezultă din cercetările penale efectuate în cauză, inclusiv din
înscrisurile depuse la dosar.
Soluţia instanţei de fond se bazează în principal pe faptul că actele premergătoare
efectuate nu sunt suficiente, însă conform art. 224 C.p.p. aceste activităţi anterioare începerii
urmăriri penale nu sunt obligatorii, ci doar facultative, iar procedura prev. de art. 278 ind. 1 C.p.p.
nu prevede ca şi posibilitate a instanţei desfiinţarea rezoluţiei petru completarea actelor
premergătoare.
Pe de altă parte, dosarul nu a fost închis complet, întrucât s-a dispus prin rezoluţia
Parchetului disjungerea sub aspectul comiterii faptei prev. de art. 246 Cod penal cu aplicarea art.
41 al. 2 Cod penal, competent în acest sens fiind Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi.
Faţă de cele arătate şi de dsp art. 278 ind. 1, art. 385 ind. 14, art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d
C.p.p., Tribunalul va admite recursurile declarate de Parchet şi de intimaţii O C, S H, O F, P M, V
I, L Vr, E G, B T, B F, C D, R T, G I, M G împotriva sentinţei penale 773/24.04.2009 a
Judecătoriei Galaţi şi va casa în totalitate sentinţa penală recurată.
În rejudecare,
Tribunalul va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentă împotriva rezoluţiilor
nr. 119/P/2007 din 25.01.2008 şi nr. 47/II/2/2008 din 06.03.2008 ale Parchetului de pe lângă
Î.C.C.J. – D.N.A. – Serviciul Teritorial Galaţi.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p., Tribunalul o va obliga pe petentă să plătească către stat suma
de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la instanţa de fond.
Văzând şi art. 192 al. 3 C.p.p.,
1
