În motivare s-a retinut ca prin actiunea formulata, reclamanta a solicitat anularea deciziei de respingere privind acordarea pensiei de serviciu în baza art. 68 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, obligarea pârâtei Casa Judeteana de Pensii Arad la emiterea unei noi decizii de admitere si stabilire a pensiei de serviciu, începând cu data înregistrarii cererii, raportat la vechimea în functie ce o va avea la data emiterii deciziei, obligarea aceleiasi pârâte la plata pensiei de serviciu ce i s-ar fi cuvenit pentru perioada cuprinsa între data depunerii cererii de pensionare si data emiterii deciziei, actualizata cu rata inflatiei, în conditiile în care legislatia actuala i-ar fi permis cumularea pensiei cu salariul si obligarea aceleiasi pârâte la plata de daune cominatorii de 10 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, pâna la comunicarea deciziei si la plata de daune morale.
În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca, art. 68 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, cu modificarile si completarile ulterioare stabileste ca personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea, astfel cum este prevazut la art. 3 alin. 1, cu o vechime de cel putin 25 de ani în specialitate beneficiaza, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de de serviciu în cuantum de 80 % din baza de calcul, reprezentata de salariul de baza brut lunar si sporurile avute în ultima luna de activitate înainte de data pensionarii, iar art. 68 alin. 3 din aceeasi lege, statueaza ca personalul auxiliar de specialitate al acestor instante si parchete se poate pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani si beneficiaza de pensia prevazuta la alin. 1 al aceluiasi articol, daca are o vechime în functie de cel putin 25 de ani.
Pe de alta parte însa, art. 3 lit. b din HG nr. 290/2005, privind aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 stabileste într-un mod expres si lipsit de orice echivoc aceea ca constituie vechime în functie perioada cât personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea a exercitat functii de natura celor prevazute la lit. a (respectiv a îndeplinit functia de grefier, etc.) în cadrul fostelor structuri jurisdictionale ale Curtii de Conturi, iar art. 3 alin. 4 din aceeasi hotarâre de guvern stabileste fara dubiu ca în sensul normelor din aceasta notiunea de „vechime în functie” prevazuta la art. 68 din lege si notiunea de „vechime în specialitate” prevazuta la art. 93 din lege, au acelasi înteles.
Or, normele juridice din textele mai înainte enuntate sunt unele interpretative, edictate de catre puterea executiva în aplicarea legii pe cale de interpretare oficiala, care în nici un caz nu pot fi ignorate, cum rezulta din apararile în fond ale pârâtei ca ar dori aceasta, impunându-se cu necesitate concluzia ca, în contextul dat, distinctia pe care pârâta o face între „vechimea în functie” si cea „de specialitate” apare ca superflua.
