În considerente s-a retinut ca judicios a aratat instanta de fond ca procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispozitiilor art. 19 din OG nr.2/2001, în conditiile în care s-au facut mentiunile corespunzatoare de catre agentul constatator privitor la motivele pentru care acesta a fost întocmit în lipsa unor martori, iar absenta unor mentiuni dintre cele evidentiate de catre petenta prin plângerea sa nu este de natura sa atraga nulitatea acestuia, deoarece, printr-o interpretarea logica dar si sistematica a textului de la art. 16 alin. 6 din OG nr.2/2001 se impune cu necesitate concluzia ca obligatia de a indica datele de identificare ale reprezentantului legal al societatii incumba atunci când constatarea si sanctionarea contraventiei se face în prezenta reprezentantului legal al contravenientului, în contextul în care este neîndoielnic ca sintagma „persoana care o reprezinta” nu poate fi interpretata altfel decât ca vizeaza tocmai reprezentantul legal, ceea ce evident ca nu este cazul în speta, ori atunci când este posibil sa fie cerute relatii sub acest aspect, ceea ce iarasi nu este cazul în speta, unde savârsirea contraventiei de catre petenta a fost constatata si sanctionata în trafic.
De altfel, textul de care s-a prevalat petenta, nu prevede expres sanctiunea nulitatii pentru absenta unor atare date de identificare, ipoteza în care sunt aplicabile dispozitiile art. 105 alin. 2 Cod procedura civila, conform carora actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate înlatura decât prin anulare, ceea ce nu este cazul în speta de fata unde nu s-a invocat si, cu atât mai putin, nici nu s-a dovedit existenta vreunei vatamari pe seama petentului.
Pe de alta parte, este de precizat ca procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei întocmit de catre intimata se bucura de o prezumtie de legalitate si temeinicie, chiar relativa fiind, în acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului privitoare la prezumtii si limita rezonabila pe care statele nu trebuie sa o depaseasca în folosirea lor.
Dintr-un alt punct de vedere, contrar celor evidentiate în recurs, fapta contraventionala a fost descrisa într-o masura suficienta si în nici un caz nu se impunea sanctionarea contraventionala a conducatorului auto câta vreme art. 7 din OG nr.15/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, statueaza neechivoc ca responsabilitatea achitarii tarifului de utilizare si a detinerii rovinietei valabile, precum si a achitarii tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune, revine în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, detinatorilor mentionati în certificatul de înmatriculare, în cartea de identitate, în documentele vamale sau în alte documente oficiale, iar art. 3 alin. 2 din OG nr.2/2001 stabileste ca persoana juridica raspunde contraventional în cazurile si în conditiile prevazute de actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii, impunându-se cu necesitate concluzia ca în mod corect s-a procedat la sanctionarea contraventionala a petentei care este detinatoarea evidentiata în cartea de identitate a vechilului.
Cât priveste celelalte critici ale petentei recurente, referitoare la aspectele legate de rezilierea contractului de leasing si imposibilitatea reintrarii în posesia autovehiculului pâna la momentul încheierii procesului verbal în discutie, acestea exced cadrului procesual instituit prin plângerea contraventionala reglementata de prevederile în materie ale OG nr.2/2001, fata de temeiurile legale la care s-a facut referire deja mai sus, putând fi discutate si dezbatute numai pe calea unei actiuni separate.
