Au mai solicitat obligarea pârâtei la plata diferenţelor în bani calculate între premiul anual cuvenit conform prevederilor legale şi premiul anual acordat pentru anul 2005.
Prin sentinţa civilă nr.1641 din 19.10.2006 a Tribunalului Galaţi, s-a admis acţiunea civilă a reclamanţilor.
A fost obligată pârâta Curtea de Conturi a României să plătească reclamanţilor drepturile salariale aferente perioadei 01.10.2005 – 31.05.2006 reprezentând diferenţa dintre îndemnizaţiile cuvenite potrivit legii şi cele efectiv încasate, şi să plătească diferenţele dintre premiul anual cuvenit şi cel acordat pe anul 2005, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României considerând-o nelegală.
Prin decizia civilă nr. 160/R/2007, a Curţii de Apel Galaţi, s-a admis recursul declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinţei civile nr. 1641/19.10.2006 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 1940/C/2006.
S-a modificat sentinţa civilă nr. 1641 din 19.10.2006 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:
S-a respins acţiunea formulată de reclamanţi ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut următoarele.
Salarizarea reclamanţilor controlori financiari în cadrul Curţii de Conturi a României s-a făcut potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 160/2000 când valoarea de referinţă sectorială a fost stabilită la suma de 1.140.800 lei (ROL).
Majorările salariale succesive acordate reclamanţilor prin acte normative respectiv: Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 29/13.03.2002 (care a avut în vedere şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 187/2001), Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 98/16.08.2002, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 186/12.12.2002, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 123/11.12.2003 a făcut ca valoarea sectorială de referinţă a reclamanţilor să crească la nivelul sumei de 1.791.409 lei (ROL) urmare majorărilor calculate cu procentele prevăzute în actele normative menţionate mai sus.
Este adevărat că prin sentinţa civilă nr. 717 din 10.09.2004 a Tribunalul Galaţi (dosar nr. 1036/2003) rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 218 din 06.04.2005 a Curţii de Apel Galaţi (dosar nr. 307/2005) reclamanţilor li s-au acordat drepturi salariale restante pentru perioada 01.01.2002 – 01.07.2004 pornind de la o valoare de referinţă de 1.515.280 lei (ROL) la 01.01.2002 şi ajungându-se la o valoare de referinţă de 2.244.775 lei (ROL) la 01.07.2004, dar această hotărâre nu are autoritate de lucru judecat pentru cauza de faţă ea stabilind nişte drepturi pentru o perioadă anterioară.
Urmare însă acestei hotărâri judecătoreşti Curtea de Conturi a României, prin Ordinul nr. 725 din 20.12.2004 a stabilit îndemnizaţiile de încadrare pentru reclamanţi începând cu data de 01.01.2005 avându-se în vedere o valoare de referinţă sectorială de 2.379.461 lei (ROL), respectiv 238 lei (RON) avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 160/2000.
De altfel, tot în baza acestor hotărâri judecătoreşti Curtea de Conturi a emis Ordinul nr. 738 din 23.12.2004, a rectificat valorile de referinţă sectoriale pe baza cărora au fost recalculate îndemnizaţiile reclamanţilor menţionând o valoare de referinţă sectorială de 238 lei (2.379.461 lei ROL).
Susţinerea reclamanţilor că începând cu 01.01.2005 ar fi trebuit să se calculeze îndemnizaţiile cu o altă valoare de referinţă sectorială de 265 lei de la 01.01.2005 la 01.10.2005, de 298 lei de la 01.10.2005 până la 01.02.2006 şi de 313 lei de la 01.02.2006 până la 31.05.2006 nu poate fi primită.
În primul rând, aşa cum am mai arătat, reclamanţilor, prin Ordinul nr. 725 din 20.12.2004 s-a stabilit că începând cu data de 01.12.2005 îndemnizaţiile acestora se calculează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 238 lei corectată în raport cu evoluţia preţurilor.
Or, acest ordin nu a fost contestat de către reclamanţi.
De asemenea, prin Ordinul nr. 738/23.12.2004 al Curţii de Conturi s-a dispus rectificarea îndemnizaţiilor reclamanţilor în carnetul de muncă raportat la aceeaşi valoare de referinţă sectorială de 238 lei.
Aşa cum am mai arătat sentinţa civilă nr. 717/2004 a Tribunalul Galaţi nu poate hotărî pentru viitor asupra valorii de referinţă sectorială ea constatând neaplicarea corectă a acesteia doar pentru perioada care a făcut obiectul judecăţii.
Reclamanţii şi-au fundamentat drepturile pretinse pentru perioada în discuţie 01.01.2005 – 31.05.2006 pe Ordonanţa de Guvern nr. 9/2005 şi Ordonanţa de Guvern nr. 3/2006 care ar fi corectat valoarea de referinţă sectorială pentru anii 2005 şi respectiv 2006 pentru funcţiile de demnitate publică.
Or, aceste două acte normative nu se referă la reclamanţi – controlori financiari ci, au în vedere personalul contractual salarizat potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2000, cât şi personalul salarizat potrivit anexelor nr. II şi III din Legea nr. 154/1998 privind modul de stabilire a îndemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică.
Or, anexele II şi III din Legea nr. 154/1998 care au fost înlocuite cu anexele VIII şi IX din Ordonanţa de Guvern nr. 9/2005 şi anexele VII şi VIII din Ordonanţa de Guvern nr. 3/2006 privesc funcţiile de demnitate publică alese – Preşedintele României, Conducătorii Senatului şi Camerei Deputaţilor sau numite: membrii Guvernului sau conducătorii unor instituţii din subordinea Guvernului, în această categorie fiind cuprinşi numai conducătorii Curţii de Conturi – preşedinte, vicepreşedinte, preşedinte secţie şi consilieri de conturi, nu şi controlori financiari.
Pe de altă parte pentru funcţiile de demnitate publică menţionate mai sus la calculul îndemnizaţiilor nu este prevăzută o valoare de referinţă sectorială şi indice de multiplicare iar pentru personalul contractual salariul este stabilit minim şi maxim.
De asemenea, procentele de majorare a salariilor de bază (nu a îndemnizaţiilor) din anexa VII priveşte exclusiv personalul contractual, categorie în care nu se includ şi reclamanţii – controlori financiari.
Stabilirea valorii de referinţă universală şi evoluţia ei în raport cu creşterea estimată a preţurilor de consum, cu indicatorii de prioritate intersectorială şi cu valorile de referinţă sectorială, se stabilesc prin legea bugetului de stat precizează art. 9 din Legea nr. 154/1998.
Or, controlorilor financiari li s-au majorat salariile conform Legii nr. 233/09.06.2006 stabilindu-se o valoare de referinţă sectorială de 257 lei care aşa cum arată şi pârâta recurentă în adresa nr. 323/14.02.2006 a avut în vedere creşterea indicelui preţurilor de consum programată pe anul 2006, act normativ care a prevăzut o majorare cu 4 % începând cu 01.02.2006 – deci o valoare de referinţă sectorială de 267 lei şi cu 5 % de la 01.09.2006 – valoarea de referinţă sectorială fiind de 280 lei.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 233/2006, Curtea de Conturi – în calitate de ordonator principal de credite emite un ordin prin care stabileşte cuantumul îndemnizaţiilor brute lunare conform indicelui de multiplicare şi valorii de referinţă sectorială.
Or, reclamanţii nu au menţionat dacă au contestat modalitatea de stabilire a îndemnizaţiilor.
Dispoziţia din art. 2 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 160/2000 în sensul că valoarea de referinţă sectorială şi coeficienţii de multiplicare constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului îndemnizaţiei lunare corectate periodic în raport cu evoluţia preţurilor de consum în condiţiile stabilite de lege pentru determinarea şi corectarea valorii de referinţă sectorială prevăzută de lege pentru funcţiile de demnitate publică nu poate fi înţeleasă – decât, aşa cum am mai arătat, în sensul celor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 154/1998, adică ea (corecţia) trebuie stabilită printr-un act normativ.
Or, actele normative prin care s-au stabilit îndemnizaţiile pentru controlorii financiari au avut în vedere indicele preţului de consum – Legea nr. 233/2006, Ordonanţa de Guvern nr. 27/2007 mai ales că pentru funcţiile de demnitate publică îndemnizaţiile au fost stabilite cu sume fixe, fără a se menţiona vreo valoare de referinţă sectorială.
De altfel, actele normative de stabilire a îndemnizaţiilor reclamanţilor au menţionat că salarizarea controlorilor financiari se stabileşte ţinând seama de rolul, importanţa şi răspunderea ce revin acestora.
Având în vedere cele menţionate mai sus, curtea constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.
